Sunetul sfâşietor al unei trompete taie aerul greu ce apasă sufletele asistenţei împietrite care a umplut aleile Cimitirului Bellu din Bucureşti. Ochii trişti a sute de oameni – actori, membri ai familiei, prieteni sau doar personaje care s-au oprit o clipă să-l salute pe maestru – poartă sicriul în care este adus trupul actorului Şerban Ionescu. O slujbă de pomenire în capela cimitirului şi apoi cortegiul porneşte şoptit pe drumul la capătul căruia groapa rece îşi aşteaptă obolul.
Mama actorului îşi agaţă privirea obosită, ca de un ostrov al speranţei imposibile, de chipul fiului ei pe care-l sărută într-un ultim gest de tandreţe. Magda Catone păşeşte tăcută în urma sicriului. Preoţii murmură un vers bisericesc, iar trompeta militarilor care i-au dat onorul actorului anunţă finalul. Spectacolul trist s-a încheiat. Replicile au fost spuse până la ultima, dar aplauzele poartă amintirea maestrului până ce primii bulgări de pământ se rostogolesc în zgomot surd pe capacul sicriului. Doar aerul mai tresare la fiecare dintre cele trei salve slobozite de armele soldaţilor…
Ea l-a îngrijit până la final
Irina, femeia care i-a fost aproape lui Şerban Ionescu până în ultima clipă a vieţii acestuia, a fost o prezenţă mai mult decât discretă la înmormântarea maestrului. Femeia s-a amestecat în mulţime şi nu a schimbat nici o vorbă cu vreun membru al familiei actorului.