Este muzician, actor, poet, cântăreţ şi compozitor de muzică folk şi de teatru. Iubit de public, în fiecare dintre ipostaze. De oraşul Brăila se leagă perioada sa de ucenicie. De acolo începe povestea celui care se poate lăuda cu aproape o jumătate de secol de activitate artistică, iar împreună cu Marina Constantinescu, la „Nocturne”, Nicu Alifantis parcurge câteva amintiri dragi.
A avut şansa să cunoască mulţi oameni valoroşi, de o generozitate extraordinară, din generaţia veche de artişti. Cu unul dintre ei, regizorul Alexandru Tocilescu, a sondat foarte multe registre.
„În 1973, are loc întâlnirea cu Dimov, graţie lui Toca, la Brăila”. „La Nevestele vesele din Windsor, piesa de teatru pusă în scenă la Piatra-Neamţ, Toca m-a pus să repet de atât de multe ori, încât am răbufnit”, îşi aminteşte Nicu Alifantis, care însă recunoaşte acum, „a fost totuşi un exerciţiu formidabil”.
„Am suflet de arhivar”, susţine cantautorul, care păstrează cu sfinţenie bilete, înregistrări, afişe, notiţe, un exerciţtiu pe care îl face de 45 de ani. „Adun lucrurile astea pentru că fac parte din trăirile mele!”, mai spune Nicu Alifantis.
„Teatrul te învăluie şi te obligă să intri în competiţie cu tine însuţi. Ca să nu-l dezamăgeşti”.
Dialogul cu „povestitorul teatrului românesc”, aşa cum îl numeşte Marina Constantinescu pe invitatul ei, continuă, mai ales că, deşi publicul larg nu ştie, multe dintre compoziţiile lui Alifantis vin din zona teatrului.
A şi jucat, „a dus tava”, cum se spune, ba mai mult, tot ce-a învăţat din teatru a băgat într-o cutiuţă şi i-a slujit în muzică. Inclusiv din relaţia cu maşiniştii a avut de învăţat. „Teatrul te învăluie şi te obligă să intri în competiţie cu tine însuţi. Ca să nu-l dezamăgeşti”, mai spune Nicu Alifantis la „Nocturne”.
Nicu Alifantis a lucrat şi cu regizorii Silviu Purcărete sau Vlad Mugur, despre cel din urmă afirmând: „Nu avea nimic ostentativ, deşi era un geniu”.