Izvorul Tămăduirii – tradiții și obiceiuri. Ce trebuie să faci în această zi

De unde vine sărbătoarea Izvorul Tămăduirii

Originea sărbătorii vine dintr-o legendă, conform căreia o minune s-ar fi petrecut lângă un izvor de lângă Constantinopol. 

Se spune că un om orb și-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe față cu apa din izvor. El a ajuns la acest izvor călăuzit de cel care avea să fie împărat al Bizanțului, Leon I, căruia îi ceruse apă. Maica Domnului l-a îndemnat pe acesta să îndrume omul orb către izvorul care l-a vindecat.

După ce a ajuns împărat, Leon I a construit la locul respectiv o biserică din zid. 

Această biserică, situată în vechiul cartier Vlaherne, se mai vede si astăzi în Istanbul, informează crestinortodox.ro.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii s-a generalizat in Biserica Ortodoxă în timpul secolelor V-VI.

Tradiții și obiceiuri de Izvorul Tămăduirii

În această zi, bisericile fac sfințirea aghesmei mici după Liturghie. Se spune că cei care beau această agheasmă se vindecă, iar în unele locuri se stropește și casa cu agheasmă mică. 

Jurământul

În unele zone ale ţării, în această zi se mai practică „Jurământul juvenil”. Ceremonia se face în fiecare an în ziua praznicului Izvorul Tămăduirii între tineri cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani, pe criterii de prietenie, de afinitate sufletească şi de sex.

Recomandări

Rusia poate pierde războiul din Ucraina. De ce trebuie să se ajungă la acest final? Argumentele unui istoric american: „Pentru binele lumii și pentru binele ei”

Tinerii trebuie să împlinească mai multe momente rituale; ei trebuie să-şi jure loialitate şi să facă schimb de obiecte cu valoare sentimentală: un colac, un vas de lut sau o lumânare.

Înfrățitul

Tradiţia numită înfrăţitul, un legământ între băieţi, un legământ între fete, are drept scop ajutorul reciproc între cei care au împlinit ritualul, în cele mai dificile momente din viaţa lor.

Şi persoanele mature împlinesc acest legământ, după care ei îşi spun surori, frați, veri şi verişoare şi se comportă ca şi cum ar fi rude. Scopul acestui legământ este acela de a fi de ajutor celui cu care „s-a legat”, până la moarte.

În tradiţia populară, bolnavii care respectă ritualul şi beau agheasmă dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc. De asemenea, cu agheasma mică se stropesc încăperile din gospodărie, cu excepţia băii.

Asimilarea Maicii Domnului cu Izvorul Tămăduirii nu este întâmplătoare, deoarece este mijlocitoarea noastră către Iisus. De aceea creştinii îi cer ajutor în momentele lor de boală sau de necaz.

În tradiția populară, Izvorul Tămăduirii este pentru săpătorii de fântâni cea mai bună zi din an. 

În această sărbătoare se sfințesc apele pentru a scăpa de spiritele rele.

Recomandări

Exclusiv. 839 de foști parlamentari primesc pensie specială. De ce numărul lor va crește, chiar dacă indemnizația a fost eliminată de CCR

De regulă, preotul sfințește apa și apoi îi stropește pe credincioși, în timp ce se cântă următoarele cuvinte: „Mântuiește, Doamne, poporul tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea ta păzește pe poporul Tău”. 

Unde se află în România izvoare tămăduitoare

Conform legendei, originea acestei sărbători are la bază o minune petrecută lângă un izvor de lângă Constantinopol. Se spune că un orb și-a recăpătat vederea atunci când s-a spălat pe ochi cu apa din izvor. Omul orb ar fi ajuns călăuzit de viitorul împărat al Bizanțului, Leon I (împăratul de la acea vreme) căruia îi ceruse apă, împăratul fusese călăuzit și îndemnat la rândul lui de glasul Maicii Domnului, spunându-i: “Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape”. Împăratul Leon I ajuns mai târziu la scaunul împărătesc și a construit o biserică din zid la locul respectiv.

Există și în România câteva izvoare tămăduitoare. Unul dintre ele se află la Mănăstirea Ghighiu din Prahova. 

Mai există și la Mănăstirea Dervent un izvor cu apă tămăduitoare, dar și la Mănăstirea Hoacioara din județul Neamț. De asemenea, la Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă există un astfel de loc.

Recomandări

Comuna Ciugud, cheia succesului pe fonduri europene. „A fost șocant când am constatat că nu mai depinzi atât de mult de clasa politică din România”

Reprezentarea Izvorului Tămăduirii în iconografie

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare închinată Maicii Domnului. În această zi îl sărbătorim în primul rând pe Hristos Cel Înviat, că Izvor al vindecărilor și apoi pe Maica Domnului, ca persoană care Îl poartă pe Fiul ei, devenind astfel și ea izvor de tămăduire.

Icoana numită „Izvorul tămăduirii” se întâlnește și în reprezentările murale și în icoanele pe suport, mai notează crestinortodox.ro. Se așază pe iconostasul și pe tetrapodul bisericilor cu hramul „Izvorul tămăduirii”.

Această icoană se mai întâlnește și în cupola aghiazmatarelor din mănăstiri. Aghiazmatarul este o fântână cu apa sfințită aflată lângă biserica mare (katholikon) a unei mănăstiri. El constă dintr-un bazin mare, cu o cupolă deasupra, susținută de coloane, unite intre ele în partea superioara prin arce rotunde din cărămidă, iar în partea inferioară prin lespezi de marmură sculptate.

În icoana sărbătorii Izvorul Tămăduirii, Maica Domnului și Hristos se află într-un bazin asemănător cu o cristelniță. Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălțate, semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspunsuri la rugăciunilor maicii Sale. Din bazin izvorăște apă care are darul tămăduirii bolilor sufletești și trupești.

Rugăciune de Izvorul Tămăduirii 2023

„Pe Fântâna cea pururea nesecată și înviorătoare, pe Dumnezeiescul Izvor din care țâșnesc șuvoaie de apă, într-un glas să lăudăm! Cei ce îi cerem darul.

Că în fiecare zi curge. Și arată tămăduirile ca pe curgerile râurilor. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credință din Izvor putere neîmpuținată și cu adevărat fără de moarte. Care rourează arătat inimile celor binecredincioși. Și cu buzele să rostim: „Tu ești mângâierea credincioșilor.

Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt.

Caci ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog sa ma rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ţie: Bucură-te, apă izbăvitoare! Scoateţi, bolnavilor, din izvor tămăduiri!

Că Preacurata face să curgă, din izvorul cel dumnezeiesc, îndulcirea cea adevarată, izvorând cu adevarat torentul desfatării. Pentru aceasta să ne adăpăm cu toţii, cu credinţa, din şuvoaiele cele îmbelşugate.

Din văpaia durerilor scoţi pe cei ce aleargă la tine, curată, rourându-i cu ape din izvorul cel minunat; că de ulcer se izbăveşte omul şi de pelagră, iar pe lepros îl vindeci şi cărbunele l-ai stins.

Dumnezeiască şi sfantă apa izvorăşte izvorul tău, Fecioară. Căci curgerea idropicilor o opreste degrab cu dumnezeiască chemare a harului”.

Rugăciune către Maica Domnului de Izvorul Tămăduirii

„Preacurata, preanevinovată, preamilostivă, prealaudată, pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu Mărie, izvor al dumnezeieștii tămăduiri, grabnic ascultătoare și eliberatoare, apărătoare nebiruita a cres­tinilor, mijlocitoare statornică către făcătorul, na­dejdea, acoperământul și ajutorul celor ce aleargă la ține, îți cer dumnezeiască ta înțelegere. Nimeni din cei ce au venit la ține nu a ieșit afară lepădat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci, cerând harul, a primit darul cererilor celor de folos.

Și noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, intrând cu nevrednicie în preacurata ta casă, în această sfântă mânăstire, alergăm către ține, scăparea noastră, apa­ratoarea noastră, nădejdea, acoperământul, ajutorul nostru, iar tu, că Maica noastră duhovnicească, preaiubitoare și preamilostiva asculți cererile noastre.

În aceste zile viclene, când, după cum profetul David zicea, cel cuvios pe pământ nu mai este și tot omul este mincinos, iar cei ce fac binele au pierit, căci până la unul cu toții s-au sfârșit; când a fugit dragostea celor mulți, pentru că s-a înmulțit faradele­gea, credința s-a micșorat și după cuvântul de-Dumnezeu-propovaduitorului Pavel, gură lui Hristos, oa­menii au devenit – unii mai mult, iar alții mai puțin – iubitori de șine, iubitori de argint, înșelători, trufași, hulitori, nemulțumitori, neștiutori, neînfrânați, neiu­bitori de bine, trădători, iubitori de plăcere, având doar chip de evlavie și nu și lucrare a acesteia; deci în această stare de plâns a oamenilor din această ge­neratie vicleană și păcătoasă, a găsit prilej potrivit în­cepătorul întunericului, adâncul urâciunii, șarpele cel din vechime, stricatul, vicleanul și prearaul diavol că să-și arunce toate puterile lui, toate oștile lui, toți slujitorii lui văzuți și nevăzuți asupra Bisericii Orto­doxe, asupra preacuratei și nenuntitei mirese a lui Hristos, că fiarele cele sălbatice urlând și că lupii cei sălbatici apucând și sfâșiind și împrăștiind oile. Iar cei rânduiți de Domnul pentru a se îngriji și a păzi oile, cu puține excepții, s-au făcut ajutători ai stăpânului întunericului, îngrijindu-se cum să predea tur­ma lupilor celor eretici. Alții, văzându-i pe lupi apu­cand și sfâșiind oile, fiind năimiți, au fugit și au lăsat oile, iar corabia bisericii, din cauza vânturilor celor puternice și a valurilor celor furioase, a multelor raz­boaie văzute și nevăzute, dinăuntru sau dinafară, este în pericol să se scufunde.”

Sursa foto: 123rf.com

Urmărește-ne pe Google News