Fost rugbyst, la mijlocul secolului trecut, Ion „Jean” Polizache a avut șansa de a practica acest sport alături de mari jucători și antrenori. A evoluat, în prima ligă, la la Dinamo şi Rulmentul Bârlad, cu această din urmă echipă reușind o victorie memorabilă (3-0) în fața Stelei, în ultima rundă, în urma căreia militarii au pierdut titlul de campioni – l-a cucerit Grivița Roșie, care i-a depășit „la mustață”. A urmărit mai apoi acest sport, dându-și copii la rugby și fiind mai mereu prezent la meciuri, în tribună, potrivit sportnews.ro.

Și-a pus viața în pericol pentru filme

Din postura de cascador, Jean Polizache a trăit numeroase momente frumoase, dar și unele în care viaţa i-a fost în pericol. În filmul „Un comisar acuză”, peste automobilul în care se afla s-a răsturnat un altul, cu care a intrat în coliziune. „Am ţinut 1.500 de kilograme pe mine, atunci!”, îmi povestea fostul pilier în urmă cu ani. A fost salvat de faptul că, fiind sportiv de performanță, avea o pregătire fizică ireproşabilă. „Îmi amintesc că mă aflam pe o targă și cineva, de la machiaj, văzându-mă a spus ceve de genul vai, ce seamănă manechinul acela cu Polizache… Ei n-au oprit, ci au filmat in continuare. Inițial, mașina trebuia să cadă în spatele celei în care mă aflam. Făcuseră o rampă specială. Însă mașina noastră și aceea care zbura peste nu s-au sincronizat. Așa că a căzut exact pe partea din spate. Norocul meu a fost că scoseseră scaunele din spate. Mi-am revenit după un timp, însă a fost o perioadă dificilă din viața mea”.
Inclus de regizorul Sergiu Nicolaescu în prima echipă românească de cascadori, cea cu care a lucrat, mai întâi, la filmul „Dacii”, Jean Polizache recunoaște că se câștiga destul de bine la filmări, însă sumele primite pentru cascadele făcute erau mult mai mici decât cele pe care le încasau colegii lor din Vest. „Spaniolii ne-au întrebat dacă ştim ce diferenţă era între noi şi ei. Ne-au spus că ei sunt cascadori, iar noi nebuni. Da, aşa era! Ceilalţi cascadori, americani şi vest-europeni, purtau tot felul de apărători. Noi nu aveam nimic sub costume, pentru protecţie. Ne făcusem nişte genunchiere, din burete, iar ei aveau dintr-alea de fibră…”.

 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.