Întâlnire multietnică intensă la proiecția filmului lui Mungiu în Harghita: „Venisem pregătită să apăr onoarea Ditrăului, dar mi-am dat seama că nu am de ce să mă simt lezată”

de Maria Andrieș și Vlad Chirea (Ditrău, Harghita)

După covorul roşu de la Cannes, regizorul Cristian Mungiu a păşit pe linoleumul cu care e acoperită scena Căminului Cultural „Korosi Csoma Sandor” din Ditrău. Revolta din ianuarie 2020, contra celor doi muncitori srilankezi de la brutăria din comuna harghiteană, a fost sursa de inspiraţie pentru „R.M.N”, filmul care a concurat pentru Palme dOr anul acesta. 

Arta la locul faptei

Dezbaterile dintre localnici şi conducerea brutăriei, mediate de primar, au avut loc atunci chiar în sala căminului. La peste doi ani de la evenimente, arta s-a întors la locul faptei. Stingherite ca doi vechi duşmani la negocieri de pace, realitatea şi ficţiunea s-au regăsit faţă în faţă. 

Recomandări

Ilie Bolojan și Cseke Attila, despre reforma administrației publice locale: „Număr maxim de angajați la primării și CJ-uri”. Ce decizii s-au mai luat

„Nu voi mai face niciodată aşa ceva”, a promis Mungiu, emoţionat, de pe scena pe care îl priveau peste 100 de oameni de toate vârstele, veniţi din Ditrău şi din împrejurimi. Adică nu va mai imita atât de ameţitor de aproape un caz real, asta a dat de înţeles regizorul. 

„Nu cred în vină colectivă, vina este întotdeauna individuală”, a subliniat Mungiu la discuţiile cu publicul de după proiecţie. 

Sărățele, duba cu jandarmi și concentrarea deplină a sălii

La intrare, spectatorii, veniţi şi din Ditrău, şi din localităţi vecine, au fost întâmpinaţi cu produse de patiserie şi răcoritoare. O dubă a jandarmeriei a fost parcată, în caz de orice, în curtea căminului cultural. Filmul a avut subtitrări şi în română, şi în maghiară. 

După cum observa şi criticul de film Iulia Blaga în Libertatea, la Cannes, filmul lui Mungiu a fost perceput mai degrabă drept o poveste despre intoleranţa a Estului faţă de migranţi. Asta în ciuda dorinței lui Mungiu de a vorbi despre universalul inoleranței. 

Recomandări

Cultul lui Stalin revine în Rusia: Comuniștii cer redenumirea Volgogradului în Stalingrad I VIDEO

La Ditrău, publicul a remarcat şi restul tabloului, adică intoleranţa Vestului faţă de Est. „Ironic cum tocmai noi, care lucrăm în afară şi ştim cum e, ne plângem de muncitori străini”, comenta, după film, o tânără din Ditrău.

Nu te superi pe oglindă

Au fost momente când s-a râs în sală, când personajele dialogau despre cum se spune „Te iubesc” în maghiară, de exemplu. S-a râs şi la scena marii dezbateri de la căminul cultural, când personajul principal are un clasic moment de derută: nu ştie cu cine să voteze.

Când cineva îţi pune în faţă o oglindă tot ce poţi face e să priveşti şi să asculţi. Nu să te superi pe oglindă sau pe cel care ţi-a aşezat-o dinainte. „Scena din căminul cultural, 17 minute cred că are, e foarte intensă şi foarte bine regizată, genială, în opinia mea!”, a exclamat unul dintre spectatori, după ce s-a aprins lumina în sală. 

Aceeași observație de la Ditrău s-a făcut și la București, unde cineva a comparat scena din căminul cultural cu scena horei din ”Ion” a lui Rebreanu. 

Recomandări

Cine conduce industria de apărare aeronautică: Sinecuriști cu salarii de zeci de mii de lei, o cârciumăreasă și o fostă directoare de creșă

Piumal şi Mahinda, cei doi brutari srilankezi, n-au fost prezenţi în proiecţie. De altfel, doar ultimul se mai află încă la Ditrău, celălalt a fost deportat, după o încercare nereuşită de a intra în Italia. Dintre oamenii care au participat la şedinţa din cămin de acum doi ani, câţiva au venit să vadă şi filmul. Printre ei, primarul din Ditrău, Elemer Puskas, cu stema comunei lipită la rever, şi patroana brutăriei, Katalin Kollo.

Mungiu: „Să puteți judeca în cunoștință de cauză”

Pe scenă a urcat, de altfel, alături de translator şi de Mungiu, şi actriţa Orsolya Moldovan, patroana brutăriei în film. Discuţiile de după proiecţie s-au purtat în română şi maghiară, de aceea sesiunea de întrebări şi răspunsuri a durat dublu faţă de una obişnuită. „Am vrut să- vedeţi filmul, să-l puteţi judeca în cunoştinţă de cauză”, a declarat regizorul, amintind de recentele comentarii de la meciul de hochei unde s-a intonat imnul secuiesc. „Am căutat imaginile de la meciul respectiv, nu le-am găsit. Dar toată lumea comentează”. 

„Venisem pregătită să apăr onoarea Ditrăului, dar mi-am dat seama că nu e deloc insultător filmul, nu am de ce să mă simt lezată”, a spus o tânără. Aplauzele de la final au continuat cu aplauze mai scurte, pentru ce se spunea de pe scenă sau din sală. 

Discursul primarului

„R.M.N” e conceput ca o secţiune prin existenţa complicată a unei comunităţi multietnice din Transilvania. Lumea din sală a vrut să ştie de la regizor, mai ales, ce înseamnă sfârşitul. Care e soluţia? Cum ies din impas? „Cred că toţi trăim cu această angoasă şi încercăm să ne dăm seama încotro se îndreaptă lumea noastră”, a răspuns Mungiu. „Povestea asta nu este locală. Printr-o poveste locală poţi să vorbeşti despre lume în general şi asta poată să facă arta, filmul. Trebuie să găsim o cale prin care, chiar dacă avem nişte diferenţe, să reuşim să le depăşim”. 

Primarul din Ditrău a luat microfonul şi a obţinut partea lui de râsete şi aplauze: „Este foarte important şi vă mulţumesc frumos că acest eveniment este bilingv, să putem dialoga. În ziua în care s-a întâmplat acea adunare era şi ziua mea de naştere. Pentru primarul care a fost acolo, în film, am trăit diferit acele momente. Nu prea înţeleg sfârşitul. Ursul a fost ucis? Sau nu ştiu cine-o fost. Şi în realitate, ce s-a întâmplat la Ditrău a rămas cumva nedecis. Am venit cu emoţii, dar mă bucur foarte mult că am venit, acum, după film”.

Doar 23% dintre români sunt satisfăcuți de democrație

Poate că, într-adevăr, așa cum spune un recent sondaj de opinie al Europei de Est, România se deplasează, prin neîncredere, sărăcie și dezamăgire, spre Est. Doar 23% dintre noi suntem satisfăcuți de democrație. 60% dintre români ar accepta o soluție de lider autocrat. Anii de deziluzie și de înfrângeri își spun cuvântul. Nu suntem neîncrezători și cruzi doar în legătură cu sri-lankezii, ci, întâi de toate, cu noi înșine. 

E un peisaj pesimist. Dar ce spune R.M.N-ul nostru, ca societate, e mai complicat și avem nevoie și de artă ca să înțelegem cum se poate face bine o țară, ruptă între covorul roșu și linoleum. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5