Ce ştii despre România?
Ştiu că este una dintre ţările înrudite îndeaproape cu Italia. Nu este vorba doar despre Uniunea Europeană, ci şi despre foarte multe legături culturale. Este de ajuns să asculţi limba română şi cea italiană şi să îţi dai seama cât de „rude apropiate” sunt.
Cum ţi se pare gestul fanilor tăi de aici, care au semnat în număr mare o petiţie online pentru a-i convinge pe organizatorii de spectacole să te aducă în România?
Ştirea aceasta m-a bucurat foarte mult şi mă face să doresc ca spectacolul de la Bucureşti să fie o sărbătoare, o seară plină de diversitate, pasiune şi optimism. Eu şi staff-ul meu am făcut tot posibilul pentru a concepe un spectacol de neuitat, o performanţă specială, la înălţimea aşteptărilor.
Ce părere ai despre Cezar Ouatu, contratenorul român care ne-a reprezentat ţara cu o piesă pop-opera la concursul Eurovision?
Îmi amintesc cu mare plăcere momentul în care l-am cunoscut, după un concert în Statele Unite. A fost prietena Angela Gheorghiu cea care mi l-a prezentat, la cabină. Totuşi, nu am avut ocazia să îl ascult la evenimentul despre care vorbiţi, dar îi ştiu calităţile vocale, care sunt extraordinare, cu totul deosebite. Este cu adevărat un artist foarte interesant.
Ai face un duet cu Cezar?
Niciodată să nu spui niciodată! Cine ştie, poate concertul de la Romexpo ne va rezerva vreo surpriză…
Vei veni şi cu familia ta la Bucureşti?
Să fiu nevoit să mă separ de cei apropiaţi mie este cea mai dureroasă latură a profesiei mele… Din fericire, graţie transportului aerian, România şi Italia sunt foarte aproape. În timpul anului şcolar, cei doi copii mai mari ai mei, Amos şi Matteo, trebuie să se concentreze pe studii, deci e dificil să vină cu mine în turnee. În timp ce Virginia, mezina, călătoreşte aproape întotdeauna cu mama sa, Veronica, şi cu mine (şi deci, în ciuda unei răceli de ultim moment, va fi cu noi în România).
Povesteşte-ne, te rog, despre Virginia.
Virginia are un pic peste un an şi e o fetiţă minunată, liniştită, curioasă. Încă din primele luni de viaţă a călătorit prin lume cu noi şi întotdeauna a dormit mult noaptea şi s-a jucat mult ziua. La fel ca şi fraţii ei mai mari, şi Virginia este înnebunită după muzică încă de când s-a născut. Chiar şi mai înainte! În cele nouă luni cât s-a aflat în burtica mamei ei, a simţit zilnic studiul, a trăit performanţele la teatru şi înregistrarea unei opere lirice. Cântecul ei de leagăn preferat, cu efect sigur, este “E lucevan le stelle” din “Tosca”. Normal, cântat de tata!
De ce ai ales-o pe Angela Gheorghiu să cânte alătuir de tine, la Bucureşti?
Pentru că este una dintre cele mai mari voci contemporane, la nivel mondial, dar şi pentru că este o foarte apropiată prietenă de-a mea. Angela a scris o pagină în istoria interpretării lirice: sunt onorat să o am alături, să cânt din nou cu ea în concertul meu, cu atât mai mult în faţa unui public format din conaţionalii săi: acest lucru nu face decât să crească dimensiunea festivă a acestei seri frumoase.
În afară de Angela Gheorghiu, îţi mai vin în minte numele altor români celebri?
Dacă mă gândesc la anii ‘900, pot să-i nominalizez pe poetul paul Celan, pe dramaturgul Eugene Ionesco, pe compozitorul George Enescu, pe dirijorul Sergiu Celibidache… Şi câţi alţii pe care, în acest moment, îi voi fi uitat!
Ai lucrat ca avocat. Crezi că această meserie ţi-ar fi adus mai multă bucurie decât îţi aduce scena, muzica?
Nu chiar! Muzica este viaţa mea, medicamentul meu, nu am încetat niciodată să o fac, să cânt, să ascult, să cânt la multe instrumente, să caut frumuseţea cu ajutorul artei sunetelor (fiindcă, pentru mine, muzica este o nevoie, ca şi dragostea, e ceva ce este scris în cromozomii mei). Dar este adevărat, m-am pregătit pentru a a face altceva în viaţă: am studiat jurisprudenţă, am absolvit Dreptul şi am fost convins că o să-mi câştig existenţa ca avocat. Pentru că, aşa cum spunea tatăl meu, pentru un băiat ca mine, care venea de la ţară, să spere în mod serios să facă din muzică o profesie, fără nicio legătură în lumea spectacolului şi cu o problemă care făcea orice lucru şi mai greu, echivala cu a aştepta să câştige la loterie.
Nu aş şti astăzi să spun dacă aş fi fost un bun avocat, dar cu siguranţă aş fi fost un profesionist conştiincios, mi-aş fi iubit meseria. Dacă destinul mi-ar fi rezervat o altă existenţă, pentru mine ar fi fost foarte bine şi aşa (fiindcă sunt mii de moduri de a fi o persoană de valoare, fără a fi neapărat celebră). Dar chiar şi în acest caz aş fi continuat să cânt, pentru plăcerea mea. Totuşi, soarta mi-a oferit privilegiul de a face din cea mai mare pasiune a mea o profesie.
Ai debutat în muzică la 36 de ani, la Festivalul San Remo. De ce ai aşteptat atât de mult?
Sanremo a fost trambulina care m-a făcut cunoscut la nivel internaţional… Un succes care a venit târziu, după mulţi ani de muncă, de deziluzii, de uşi care mi s-au închis în faţă. Sau mai bine: de când eram tânăr, publicul a arătat o mare bunăvoinţă la întâlnirile cu mine, primind prestaţiile mele cu un sincer entuziasm. Dar lumea spectacolului nu prea ştia unde să mă încadreze, susţinea doar că vocea mea nu ar fi de actualitate şi deci nu ar fi avut viitor. Din fericire, după aceea s-a întâmplat să depăşesc orice aşteptări şi m-am felicitat pentru ambiţia mea.
Ai emoţii înainte să urci pe scenă?
Un pic de agitaţie există întotdeauna… Sun un tip emotiv, dar am învăţat să trăiesc cu aceste stări. Sunt două tipuri de emoţii: cea care te încarcă şi îşi dă o stare de bine, şi cea negativă, care te stoarce de energie. Esenţial este să o ai pe prima şi să o neutralizezi pe cea de-a doua. Sunt sigur că căldura publicului român va face să îmi treacă în cîteva momente orice stare de tensiune de început. Pe de altă parte, cred că e normal şi chiar de înţeles să fii emoţionat atunci când nutreşti un mare respect pentru muzică şi pentru public. Public format din oameni care au decis să să-şi acorde un pic din timpul lor preţios să te asculte, şi poate chiar au plătit bani pentru asta.
Ce superstiţii şi ritualuri ai înaintea unui concert?
Nu am ritualuri sau superstiţii secrete, nu am niciun truc special pentru a-mi păstra autocontrolul. Emoţiile stau la distanţă de mine dacă ştiu că mi-am făcut treaba bine. Înainte de concert, stau liniştit, încerc să-mi păstrez starea de concentrare maximă şi observ în tăcere cele 24 de ore de dinainte, ca măsură de precauţie pentru a da tot ce e mai bun în momentul concertului (chiar dacă e dificil pentru mine şi pentru cei din jurul meu). Înainte de a cânta, se întâmplă să scriu versuri, chiar aforisme… În cabinele din teatrele din întreaga lume am scris cea mai mare parte din cartea mea “La musica del silencio” (“Muzica tăcerii”, publicată recent şi în România).
Bilete epuizate la concertul lui
Pe 25 mai, de la ora 20.00, românii vor avea onoarea de a asculta pentru prima oară live vocea celui mai iubit tenor din lume. Pe aceeaşi scenă cu Andrea Bocelli vor mai urca soprana Angela Gheorghiu, soprana Paola Sanguinetti, dirijorul Marcello Rota, grupul CARisMA, grupul DIV4S, Cezar Ouatu, Corul Radio şi Orchestra Naţională Radio. Primele bilete care s-au vândut ca pâinea caldă au fost cele din categoria V (250 de lei). În prezent, mai pot fi cumpărate tichete la următoarele categorii: Categoria VIP (1.400 lei), Categoria I (900 de lei), Categoria II (750 de lei), Categoria III (550 de lei), Categoria IV (350 de lei), Zona fără loc (150 de lei).
Pentru toti cei ce isi doresc sa-i asculte live pe Andrea Bocelli si invitatii sai pe 25 mai la Romexpo Bucuresti, biletele au preturi cuprinse intre 150 lei si 1400 lei si sunt disponibile in urmatoarele locatii: Magazinul BILETOO din Unirea Shopping Center (parter, intrarea de langa McDonalds), Magazinul BILETOO din incinta Cinema Patria, Magazinele Flanco, Librariile Adevarul, Magazinele Diverta, Muzica, Sala Palatului, Libraria Eminescu, Palatul National al Copiilor si Statia de Metrou Unirii 1.