Mentalistul Simion R. Ștefan e interlop în serialul „Tătuțu”. Cărui actor îi mulțumește pentru rolul obținut: „Am dat acel semn” | EXCLUSIV
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După ce povestea din „Clanul” a reușit să cucerească toată România, iată că PRO TV a adus în acest an pe micile o altă producție, „Tătuțu”, care arată cum Bebe Măcelaru a ajuns să controleze lumea interlopă din București.
Din distribuția serialului „Tătuțu”, care se vede la PRO TV în fiecare luni, de la ora 21.30, și care a reușit să fie lider de audiență încă de la debut, face parte și mentalistul Simion R. Ștefan, pe care publicul îl știe și de la „Românii au talent”, dar și din emisiunea lui Cătălin Măruță, acolo unde are apariții dese.
Odată cu debutul pe micile ecrane al serialului „Tătuțu”, care se poate vedea și pe VOYO, Simion R. Ștefan, care este mentalist și magician, a stat de vorbă cu Libertatea despre noua experiență, cea de actor.
Libertatea: Cum a fost la filmările pentru „Tătuțu”? Ai mai jucat în alt film sau serial, în afara producției de la PRO TV?
Simion R. Ștefan: Serialul «Tătuțu» este dovada că dorința și munca în echipă vor crea mereu lucruri ce vor rămâne în timp și vor aduce o emoție. Asta se întâmplă când se oferă calitate, nu cantitate. Ținând cont de domeniul meu artistic de activitate de peste 20 de ani (magie și mentalism), pot spune că joc un rol atunci când sunt pe scenă. Fac tot posibilul ca de fiecare dată să aduc un zâmbet sincer pe care cel din fața mea să-l păstreze pentru o viață întreagă.
Nu am mai jucat până acum într-o producție mare. Poate doar în câteva scurtmetraje. Aș vrea să mai adaug: Felicitări echipei «Tătuțu»! Vă mulțumesc pentru profesionalism, încredere și răbdare.
- În viața de zi cu zi ești mentalist și magician, ceea ce necesită calități de performer. Ai vreo pregătire în actorie, ai urmat vreun curs în acest sens?
- Pregătirea mea primară constă în educația primită din partea mamei mele, care mereu mi-a spus: «Ascultă cât mai mult și vorbește cât mai puțin, apoi trage o concluzie». Ca pregătire secundară a fost studiul psihologiei și al factorilor ce creează emoția și implementarea subliminalului în mental. Toate acestea, în baza studiilor personale, folosindu-le doar într-un mod benefic pentru cei din jurul meu.
Studii „ștampilate” ce țin de actorie sau regie nu am. Doar că poate am avut norocul să fiu omul potrivit la momentul potrivit, chiar și în spatele porților Academiei de Teatru și Film. Am prieteni ce au studiat la Academia de Teatru și Film, unde mergeam și eu în vizită. Participam chiar și la cursuri, uneori, culegând o experiență ce m-a ajutat.
- Ce ne poți spune despre personajul tău din „Tătuțu”?
- Personajul Peneață din «Tătuțu» reprezintă cu acuratețe acele vremuri, perioada anilor 2000. Nu este un personaj greu de interpretat, dar l-am jucat cu plăcere, cu drag și cu emoție. Peneață are un parfum de eleganță și corectitudine, chiar dacă este un oarecare interlop al anilor 2000. Cel puțin asta am încercat eu să-i ofer personajului.
Adi Nartea l-a convins să-și încerce norocul în actorie
- Care au fost circumstanțele care ți-au adus acest rol?
- Eram în Londra, după un spectacol în care a jucat și Adi Nartea, am stat de vorbă cu el despre fel și fel de lucruri ce țin de viața asta de zi cu zi. S-a ajuns la o discuție despre teatru și film, iar în finalul discuției a spus: «Dă-i un semn Domnicăi Cîrciumaru». Când am ajuns în România, am dat acel semn, am cunoscut-o pe Domnica Cîrciumaru, iar ea m-a distribuit în «Tătuțu». Am ocazia acum să-i mulțumesc lui Adi Nartea.
Despre Domnica Cîrciumaru îmi permit să spun că am simțit că este un om dedicat, plin de emoție pozitivă și empatie. Un profesionist, un om care are dorința de a aduce un plus pentru cei din jurul ei și pentru industria cinematografică din România, care are un potențial enorm. Mulțumesc, Domnica Cîrciumaru!
- Te vom mai vedea în „Tătuțu”?
- Peneață ar răspunde: «Peneață nu e sifonar. Peneață nu vorbește cu presa și nu dă din casă. Vorbiți cu Tătuțu»! Simion R. Ștefan o să se folosesc de ceea ce a spus Peneață mai sus și cred că răspunsul corect este: «Ne vedem acolo, dacă e să ne vedem».
