Parcursul său a fost în plină ascensiune după ce a câștigat „One True Singer”, în 2022, iar în prezent este unul dintre cei mai ascultați artiști români ai noii generații.
Cuprins:
A generat un nou trend pe TikTok
În aprilie 2025, a lansat piesa „Cel mai fericit de pe pământ” – un hit care a ajuns în fruntea topurilor, a strâns peste 9,3 milioane de vizualizări pe YouTube și a generat un trend pe TikTok.
Am stat de vorbă cu artistul despre consecințele succesului, modul în care se raportează la public și la muzica pe care o face, dar și la industrie și România.
Pentru rareș (n.r. – numele de scenă se scrie cu r mic), participarea la One True Singer a fost un moment-cheie al carierei sale. „A fost un punct de pornire real. Acolo am simțit prima dată că sunt într-un spațiu unde pot să cresc pe bune”, zice el.
De atunci, drumul său artistic a fost o combinație de instinct și strategie, iar succesul a venit cu o responsabilitate firească: „Când cineva îți scrie că o piesă l-a ajutat într-un moment greu, începi să vezi lucrurile altfel. Nu simt presiune, dar simt o responsabilitate frumoasă, aceea de a fi sincer”.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/05/rares4385.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_80818bbd96a83e23cffda1280d3d49d1.jpg)
Nu vrea să livreze doar hituri „pentru algoritm”
În aprilie 2025, rareș a lansat piesa „Cel mai fericit de pe pământ”, care a devenit rapid un fenomen muzical în România. Piesa a ajuns pe primul loc în topurile Billboard România, Apple Music și Shazam, iar videoclipul oficial a acumulat peste 9,3 milioane de vizualizări pe YouTube, într-o singură lună.
Melodia confirmă ascensiunea lui rareș ca unul dintre cei mai influenți artiști ai noii generații. Tânărul de 24 de ani se ferește de etichete și susține că a rămas „băiatul din Cluj care face muzică pentru că îl face fericit”.
Nu vrea să livreze doar hituri „pentru algoritm”, ci să păstreze esența: „Industria cere multe – hituri rapide, imagine, prezență constantă. Dar eu nu pot funcționa pe termen lung dacă nu mă simt bine cu ce fac”.
Susținerea familiei l-a ținut mereu cu picioarele pe pământ: „Familia pentru mine e tot. M-a susținut din prima clipă, chiar și când ce făceam părea riscant. Cu fratele meu colaborez constant – recent am lucrat împreună la clipul cu Liviu Teodorescu și a ieșit exact ce ne-am dorit”.
Legătura cu frații lui (fratele mai mare și sora mai mică) a fost una de echilibru: „M-au ajutat să nu mă iau prea în serios și să-mi amintesc că, indiferent ce se întâmplă, contează cine ești când se termină ziua, nu doar ce ai făcut.”
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_2893f72112ee5a5bd10c41c3da949e00.webp)
Artistul își dorește să fie autentic, iar muzica lui să aibă un mesaj pozitiv pentru cei care o ascultă: „Vreau ca muzica mea să fie o formă de terapie pentru cei care o ascultă. Să le ofere o emoție în care să se regăsească”.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/05/rares4331.jpg)
„Simt că am un loc al meu în industrie”
Libertatea: rareș, ești într-un moment în care deja nu mai ești „artistul care promite”, ci un nume consolidat. Cum îți simți tu poziția în industrie, acum?
rareș: Adevărul e că simt că am trecut de etapa în care lumea doar „aștepta” ceva de la mine. Acum cred că oamenii știu cine sunt, ce fac și ce aduc pe masă. Și e un sentiment tare, nu neapărat de „am ajuns”, ci mai degrabă că am construit ceva care începe să stea în picioare. Simt că am un loc al meu în industrie. Nu e vorba doar de cifre sau de buzz, ci de faptul că publicul reacționează sincer la ce fac, că există o comunitate care crește cu mine, care mă înțelege.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_bfe78239146ea231b14b63970401ac98.webp)
– Dacă ar fi să privești în urmă, odată cu participarea ta la One True Singer, cum ți-ai descrie parcursul de la început și până acum?
– One True Singer a fost, pentru mine, un punct de pornire real. Până atunci făcusem muzică, testasem, încercam să-mi găsesc locul, dar acolo am simțit prima dată că sunt într-un spațiu unde pot să cresc pe bune. A fost intens, greu pe alocuri, dar m-a format. De atunci și până acum, parcursul a fost plin de etape, unele mai vizibile, altele mai personale. Am avut parte de momente mari, dar și de perioade în care a trebuit să mă recalibrez, să-mi dau seama ce vreau de la mine și de la muzica mea. Acum am un sound clar, un public care crește odată cu mine și o energie nouă în tot ce fac. Dacă m-aș uita înapoi, aș zice că drumul ăsta m-a învățat cel mai important lucru, să fiu constant, sincer și să nu uit niciodată de ce am început.
Faima, criticile și succesul
– Succesul vine și cu o formă de responsabilitate față de fani – tu cum simți asta? A devenit mai greu de gestionat odată cu popularitatea ta?
– Da, succesul vine și cu responsabilitate, mai ales când îți dai seama că oamenii nu doar îți ascultă muzica, ci se regăsesc în ea. Când cineva îți scrie că o piesă l-a ajutat într-un moment greu sau că s-a simțit înțeles printr-un vers de-al tău, începi să vezi lucrurile altfel. Pentru mine n-a devenit „mai greu”, dar a devenit mai conștient. Sunt atent la ce transmit, nu doar muzical, ci ca prezență. Nu simt presiune, dar simt o responsabilitate frumoasă, aceea de a fi sincer, de a nu face lucruri doar pentru trend sau like-uri. Până la urmă, relația cu publicul nu e despre imagine, ci despre încredere. Și asta o câștigi în timp.
– Simți că te-ai schimbat odată cu faima sau ce e diferit acum la tine și ce a rămas la fel?
– Cred că e imposibil să nu te schimbi într-un fel, dar nu în sensul rău. Faima te pune în situații noi, te face să vezi lucruri altfel, să fii mai atent la tine. Am învățat să fiu mai calculat, mai prezent în deciziile pe care le iau. Dar, în același timp, cred că esența mea a rămas aceeași. Sunt în continuare băiatul din Cluj care face muzică pentru că îl face fericit.
– Ești activ în mediul online, unde e foarte posibil să ai parte și de critici. Le citești, te afectează, le răspunzi?
– Le văd, da. Nu pot să zic că nu le citesc, ar fi ipocrit. Dar am învățat cu timpul să fac diferența între o critică reală, care mă poate ajuta să cresc, și hate-ul gratuit. La început mă afectau mai tare, acum am devenit mai echilibrat. Încerc să nu mă las definit nici de laudele exagerate, nici de comentariile negative. E important să rămân conectat la ce fac eu, nu la zgomotul din jur. Uneori răspund, dacă simt că e un dialog care merită. Alteori, pur și simplu, dau scroll. Nu poți controla tot ce se spune despre tine, dar poți controla cum alegi să te raportezi la asta.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/05/rares4277.jpg)
„Am avut perioade în care am simțit că pierd din bucuria de a face muzică”
– Ai avut momente în care te-ai simțit presat de stilul ăsta de viață sau ți s-a părut prea mult?
– Da, au fost momente în care a fost mult. Stilul ăsta de viață vine cu ritm intens, așteptări, expunere constantă, și dacă nu ești bine cu tine, te poate consuma. Am avut perioade în care am simțit că pierd din bucuria de a face muzică, că mă învârt în cercuri de taskuri, nu de inspirație. Când totul se întâmplă pe repede-înainte, e ușor să te deconectezi de la tine. Ce m-a ajutat a fost să iau o pauză scurtă, să mă întorc la oamenii apropiați, la lucrurile simple. Și să-mi reamintesc de ce am început. Nu cred că e despre a fugi de presiune, ci despre a învăța cum să o gestionezi fără să te pierzi pe drum.
– Cum faci să îți protejezi sănătatea mintală în lumea asta a showbizului?
– Contează mult să am oameni sinceri lângă mine, familie, prieteni care nu se raportează la mine ca la „Rareș, artistul”, ci ca la omul care sunt. Încerc să-mi ofer timp fără telefon, fără notificări, fără presiune. Să mă întorc la lucruri care mă liniștesc: o plimbare, un film, o conversație reală. Nu există o rețetă, dar am învățat că sănătatea mintală nu se întreține doar în pauze. Trebuie să ai grijă de ea în fiecare zi, și mai ales atunci când pare că „merge bine”.
– Apropo de asta, crezi că e important ca un artist să vorbească deschis despre astfel de lucruri?
– Da, cred că e important. Nu zic că trebuie să expui tot ce simți, dar cred că e sănătos ca un artist să arate și partea mai puțin perfectă din tot ce înseamnă viața asta. Pentru că altfel, totul pare ideal, succes, lumină, aplauze. Și realitatea e că nu e mereu așa. E normal să ai anxietăți, oboseală, întrebări.
Așteptările industriei și o direcție muzicală clară
– Ești un artist versatil – ai trecut prin stiluri diferite și ai gusturi muzicale diverse. Cum îți definești acum direcția muzicală?
– Cred că acum, mai mult ca niciodată, am o direcție clară. Nu mă definesc printr-un singur gen, dar știu exact ce fel de sound mă reprezintă: sincer, melodic, energic și cu emoție. Am trecut prin multe zone muzicale pentru că am simțit nevoia să mă caut, să văd ce mi se potrivește. Iar azi simt că am ajuns la un echilibru, pot cânta o piesă fericită, una nostalgică sau una cu influențe diferite, dar toate să aibă ADN-ul meu.
– Ce simți că așteaptă industria de la un artist ca tine? Și cât ești dispus să te conformezi acestor așteptări?
– Industria așteaptă multe: hituri rapide, prezență constantă online, imagine, cifre. E mult zgomot și, uneori, simți presiunea să intri într-un tipar, să livrezi mereu ceva „viral”. Dar eu am învățat că nu pot funcționa pe termen lung dacă nu mă simt bine cu ce fac. Așa că, da, sunt conștient de cum merg lucrurile, dar aleg ce mi se potrivește. Nu mă feresc să fiu prezent, să fiu actual, dar nu vreau să pierd esența doar ca să bifez așteptări.
– Cât din ce lansezi e strategie și cât e pur instinct?
– Sincer, e un mix. Când am lansat „La tine și la bani”, cu Bogdan DLP, a fost un moment spontan, dar am simțit că va prinde. Totuși, după ce am câștigat „One True Singer” și am semnat cu Global Records, am învățat că e important să ai și o strategie. Așa că acum încerc să echilibrez instinctul cu planificarea.
– Care sunt frustrările tale legate de industria muzicală din România? Ce nu se vede în fața scenei?
– Uneori simt că se pune prea mult accent pe imagine și mai puțin pe muzică. În spatele scenei, sunt multe compromisuri și presiuni care nu se văd. Dar cred că, dacă rămâi autentic și îți urmezi drumul, poți face o diferență.
Dorința unei muzici ca formă de terapie pentru public
– Ce vrei să transmită muzica ta, dincolo de vibe?
– Vreau ca muzica mea să fie o formă de terapie pentru cei care o ascultă. Să le ofere o stare, o emoție, o poveste în care să se regăsească. De exemplu, piesa „1000 de zile” a fost inspirată din experiențele mele personale și am vrut să transmit sinceritatea și vulnerabilitatea mea.
– Ce poveste sau emoție ai vrea să transmiți și încă n-ai reușit s-o pui într-o piesă?
– Încă nu am reușit să exprim pe deplin sentimentul de dor de casă și de rădăcini. M-am născut în Bârsana, Maramureș, și acea conexiune cu locurile natale e ceva ce vreau să explorez mai mult în viitor.
– Cum simți noua generație vizavi de muzică? Simți vreo responsabilitate față de ea?
– Noua generație e deschisă la diversitate și caută autenticitate. Vor muzică ce să le vorbească direct, care să fie sinceră și relevantă pentru ei. De exemplu, am observat că piesele care combină genuri diferite și au un mesaj puternic sunt cele mai apreciate. Și, da, simt o responsabilitate. Vreau să fiu un exemplu pozitiv și să inspir tinerii să fie autentici și să-și urmeze pasiunile.
– Cum ți se pare scena alternativă din România? E un loc în care te vezi ancorat mai mult pe viitor?
– Scena alternativă din România e în creștere și are mult potențial. Mă atrage ideea de a experimenta și de a colabora cu artiști din această zonă. Cred că e important să explorăm noi direcții muzicale și să ne exprimăm liber.
– Cum crezi că stau lucrurile pentru un artist la început de drum? Din experiența ta, care ar fi câteva lucruri pe care l-ai sfătui să le facă?
– Pentru un artist la început de drum, lucrurile pot părea foarte haotice. E ușor să te pierzi între ce se cere, ce se poartă și ce simți tu că vrei să faci. Din ce am trăit eu, cel mai important e să te cunoști bine și să-ți dai timp. Să nu te grăbești să fii „gata”. Aș zice să nu se teamă să încerce, chiar dacă unele piese nu vor prinde sau nu vor fi perfecte. Să fie consecvent, să-și construiască o echipă în care are încredere și, mai ales, să nu uite că industria e o maraton, nu un sprint. Și încă ceva: să nu aștepte validare ca să creadă în el. Aia vine, dar trebuie să o porți tu primul.
– Dacă ai recomanda trei artiști noi care merită ascultați, cine ar fi?
– V-aș recomanda să-i ascultați pe Bruja, Cezar Gună și EMAA. Toți trei au muzică fresh, voci care ies în evidență și piese bine lucrate.
„Aș vrea să fim mai uniți și să ne susținem unii pe alții”
– Ce nu știe publicul despre tine și ai vrea să înțeleagă mai bine?
– Poate că din afară pare că totul merge lin și că am mereu totul sub control, dar realitatea e că și eu mă îndoiesc de mine destul de des. Mă consum mult când lucrez la o piesă, sunt superatent la detalii și uneori mă blochez fix din dorința de a face lucrurile „perfect”. Lumea vede doar produsul final, dar în spate sunt multe nopți nedormite, anxietate și momente în care mă întreb dacă fac bine ce fac.
– Despre România, ce așteptări ai de la țara noastră, dar și de la români?
– Mi-ar plăcea să fie mai mult respect pentru munca creativă, pentru artiști, pentru idei noi. Și poate mai multă încredere în generația tânără, că avem ce spune. Noi, în general, ca români, avem atâtea lucruri faine de care să ne bucurăm, dar ne place să le ignorăm și să ne plângem. Aș vrea să fim mai uniți și să ne susținem unii pe alții. Să fim deschiși la nou și să apreciem diversitatea. Cred că împreună putem construi o societate mai empatică și mai creativă.
Rezultate finale BAC 2025, după contestații – publicate pe edu.ro!
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_e1ed0a996d735562531056e4488eaf76.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_8708053867bc25c872bed67a50717ecd.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_efe96745c6b95b563b01ee3284015bce.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_bbfa05f4442e764c468a73e019b07558.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_e1feed84e6a65936e5637e1e3896ba25.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_a033df3c4c556f8539acfddb69abbce7.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_7e6a9d899c7a32c592ff04ae9872650c.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_62357ab0af4ede8cc60309d0a3885d29.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_dc771be2118401e0adea1ae48c761a05.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_ca35dc1390047c81cf66f720ecfcfaf2.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_cc7bdecf4b1aa6c43ef342a2d4ed061f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_6bab2217a92fdf1033dc47570b06fd0e.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/233_acda523761a82ac8cc24e1a4d52dda5d.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/278_4eb6cc0e7f1d194f4f5f4264d0c6913b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_037c5fc184cdef4df2031e5f7f5138f9.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/16_d89d34c6ff6ad667ddc69f416f519b2f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/275_3939de22ef2f02efd83a18f3ba802796.jpeg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/274_4f2a937e1fcfb86dfb431893f356fa0b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/274_439ef289ea7183c2e15d74cec04a9046.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/275_c77ad4b0df5c47f750628dcaaccb1091.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/16_e4c22714f145c285a0a1b35549995f3b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/254_cea38f98fa491dffcd24b4cba9120008.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_1555ad90a0fb53e30ae99dbf4ee2db24.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/255_75e55c589559c925e5102827bac71244.jpg)
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.