Uau! Dalida s-a măritat şi a devenit mamă!!!

Libertatea: Eşti deja de ani buni la Bucureşti, dar spuneai, la un moment dat, că în continuare te macină dorul de familie…
Ecaterina Ţugulea: Sunt de 15 ani aici, ani plini de bucurii, împliniri şi da, măcinaţi de dor de casă, mai ales în ajunul sărbătorilor, însă în acest an vom merge la Chişinău, fiindcă avem un nou membru în familie: Marcu Laurenţiu junior, care abia aşteaptă să-şi cunoască bunicii şi verişorii!
Aşadar, ai devenit mamă! Te-ai şi măritat?
Da, m-am măritat înaintea Dalidei, ba chiar i-am luat-o înainte cu mult, sunt deja binecuvântată cu un băieţel minunat, care mă împlineşte ca femeie.
Vă adunaţi toţi de Crăciun acasă, la Chişinău?
Anul acesta, da, şi abia aştept!
Cum sunt Sărbătorile de iarnă peste Prut? Căror tradiţii le duci dorul?
Sărbătorile şi obiceiurile sunt asemănătoare, singura deosebire ar fi că noi avem un avantaj: le sărbătorim şi pe stil vechi, prin urmare, distracţia şi voia bună se prelungesc cu două săptămâni. Din păcate, nu se mai respectă aceleaşi tradiţii pe care mi le amintesc din copilărie: cetele de colindători, îmbrăcaţi în port tradiţional, şi cetele de urători din ajunul Anului Nou, care străbăteau străzile şi umpleau casele cu spiritul sărbătorilor. Tatăl meu, fiind muzician, ne-a crescut şi ne-a educat în acest stil şi ne-a învăţat să respectăm tradiţiile. Fraţii mei duc obiceiurile mai departe, iar eu, la rândul meu, îmi doresc să-i insuflu copilului meu dragostea pentru ele.
Cât de des ajungi la ai tăi?
Încerc să ajung acasă cât de des pot. Am o familie mare: doi fraţi care se ocupă de afaceri, opt nepoţi, care sunt elevi şi studenţi, şi mama, fostă învăţătoare, care îşi dedică timpul şi dragostea nepoţilor ei.
La venirea aici, spuneai că te chinuie accentul… Acum te mai chinuie?
Nu mă mai chinuie, l-am acceptat şi sunt chiar mândră de el. Am încercat să scap, dar nu a vrut să mă lase, aşa că l-am îmbrăţişat cu drag.
Vorbeşti rusa? Ce-ţi place din cultura ruşilor?
Da, vorbesc ruseşte când am ocazia, iar cel mai mult din cultura rusă iubesc dramaturgia şi cinematografia, care sunt de neegalat.
Acasă, la Chişinău, se uită lumea la “Las Fierbinţi”?
Sigur că se uită şi se mândresc de fiecare dată când apar eu pe ecran. Deseori sunt recunoscută pe stradă de oameni de toate vârstele şi chiar primesc întrebări amuzante legate de viaţa din “Las Fierbinţi”, la care răspund cu plăcere.
Împarţi cu Dalida pasiunea pentru tot ce e înflorat?
Absolut deloc. Prefer simplitatea şi conservatorismul în vestimentaţia mea de zi cu zi.
Leonid, colegul tău, îţi spune Ţugulea… Cum te strigă prietenii?
Apropiaţii îmi spun Tinca sau Tincuţa, chiar şi Primăriţa.
Dincolo de teatru şi film, cu ce pasiuni îţi ocupi timpul?
Momentan, tot timpul meu liber este dedicat co­­pilului şi familiei mele.
Şi apropo de teatru: mai colaborezi cu Teatrul E­vreiesc? Cu visul de a ridica propriul teatru, despre care ai vorbit acum ceva timp, cum mai stai?
Da, în continuare sunt la Teatrul Evreiesc. Mi-am reluat activitatea. Iar visul meu se va împlini în viaţa asta. I-am scris şi lui Moş Crăciun!

Urmărește-ne pe Google News