Viața neștiută a Corinei Chiriac în California. De ce a plecat din România comunistă și cum a ajuns administrator de blocuri: „Ce e aia?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Celebra cântăreață, acum în vârstă de 72 de ani, a povestit cu ce s-a ocupat pe durata perioadei în care ”a fugit” în Statele Unite. S-a întors în țara natală, nu a mai așteptat cetățenie acolo. Totodată, a rememorat ce avantaje avea ca artistă în ”era comunistă”, cum primea unt și carne
Cuprins:
Corina Chiriac, 72 de ani, este una dintre vocile inconfundabile ale muzicii ușoare românești. Jumătate armeancă, așa cum recunoaște ea însăși, artista a avut o viață demnă de romane. Chiar dacă a mărturisit că a avut parte de numeroase facilități în timpul regimului comunist, Corina Chiriac a dorit să guste din libertatea oferită după trecerea Cortinei de Fier. Astfel, a fugit în Statele Unite ale Americii, developând detalii mai puțin cunoscute din timpul șederii sale peste ocean.
”La 38 de ani mă gândeam că mă ”îngrop” în România”
Invitată în cadrul podcast-ului lui Damian Drăghici, cântăreața - care, cu amuzament, și-a adus aminte că se considera ”gagica muzicii ușoare românești” - a explicat detaliat ce-a determinat-o să părăsească România comunistă. Visul american a sedus-o.
”Eu am bătut foarte mult lagărul socialist. Peste tot se trăia mai bine decât la noi! Nu zic doar de Polonia și Cehoslovacia. Nu m-am gândit să fug... Când urci pe scările carierei, și nu vorbim de bani, ci de vanitate care este un drog la care e greu să renunți, dar, ajungând în 1988 în California, au ajuns să mă invite la Malibu, la restaurante cu carne, cu pește, vedeai palmieri... Sigur, te duci la Praga, la Sofia, la Moscova, dar ceea ce-ți oferă Oceanul Pacific, e un alt loc, aparte. Acolo, mi-a venit ideea: "Cum fac eu să mai stau pe aici?!". Acasă, nu mai "vedeai" nimic. În România, aveam bani, aveam succes, aveam 38 de ani și mă gândeam că mă îngrop în țara mea. Nu credeam niciodată că va cădea Zidul Berlinului, credeam că sistemul comunist va fi până când murim noi! Murim noi, dar nu și comunismul”, a rememorat Corina Chiriac.
Adoptată în California
Apoi, a continuat firul povestirii: ”Eu plecasem ca turist. Prietenii de acolo s-au consultat cu un avocat, el i-a spus că dacă am un contract, fie și fictiv, pot să rămân acolo că mi-am găsit de lucru, că nu dorm pe stradă. Am zis: "Hai să risc!". M-au adoptat trei familii! Iar una mi-a zis că pot fi administrator de proprietăți. "Ce e aia?", am întrebat. M-au dus să-mi arate. Sunt mândră că am reușit, a fost o reconversie profesională cu care am reușit. Am primit două scrisori de recomandare din partea patronilor unde lucram, la blocurile respective”.
”Unde să mă duc eu la 50 de ani cu autocarul plin de turiști?!”
Corina Chiriac apreciază și acum anii petrecuți printre străini, chiar dacă nu i-a fost comod: ”Am avut o casă, salariu, apartament mobilat. Am stat din 1988 până în 1994. M-am căsătorit cu un băiat frumos, ne-am întors în România, apoi aici ne-am despărțit amici. America este o amintire frumoasă. N-am venit cu bani de acolo, dar am adus multă cunoaștere, "knowledge" cum se numește. Am învățat engleza, mi s-a deschis mult orizontul minții. Am zis că mă întorc acasă fiindcă am realizat că nu fac mulți purici pe acolo. Făcusem 44 de ani, mi-am zis: "Unde mi-ar fi comod să îmbătrânesc?". Am învățat de la americani cum să fac planuri pe termen scurt și pe termen lung. Nu poți să lași totul la mila Domnului. Acolo, doar cântam la cârciumă când se putea, apoi aveam un serviciu de zi cu zi, făcusem și o școală de ghizi. Puteam fi ghid turistic, dar mai trebuia să aștept 7 ani pentru cetățenia americană. Ajungeam la peste 50 de ani, unde mă mai duceam eu cu un autocar plin de turiști?!”.
”Găseam unt, primeam carne macră”
Amintindu-și de perioada ”Epocii de Aur”, Corina Chiriac a povestit ce însemna să fii o privilegiată a sistemului: ”În primul rând, găseam unt! Mergeam la "Avicole" prin țară și primeam carne dezosată, fără piele, fără nimic, carne macră. Făceam parte dintr-o elită artistică, dar greutățile rămâneau aceleași”.
foto: Corina Chiriac
