Două decenii sărbătoresc trupeții de la Proconsul anul acesta, un număr rotund, marcat printr-un spectacol mare, pe 15 mai, la Circul Metropolitan București. În ziua în care și-au anunțat concertul, Bodo și colegii lui ne-au vorbit despre începuturile formației, despre ce i-a ținut împreună de-a lungul timpului și despre cine e în pregătire să ducă mai departe numele Proconsul: cei doi fii adoptați de Bogdan Marin!Libertatea: Cum au fost începuturile?
Bodo: Spune-i tu, Dragoș. El avea un vis când era mic...Dragoș Dincă (chitaristul trupei - n.r.): Cântam împreună în altă țară, în Suedia. Am început să cântăm coveruri, apoi am vrut mai mult decât atât. Iar piesele noastre au fost mai bine primite.Bodo: Era foarte bine în Suedia. Robert Ursache (n.r. - artistul de la clape) și acum regretă că s-a întors.
Bodo, tu ai astfel de regrete?
Nu, eu nu regret. Mie îmi place în România. Încă rezist. Au fost 20 de ani cu bune și rele, iar balanța a înclinat spre cele bune. Îi mulțumim Domnului pentru favoarea pe care ne-a făcut-o, de a ne ține împreună. Niciodată nu am vrut să mă stabilesc în altă țară. Aici sunt cu acești băieți frumoși și talentați.Ați stat ceva timp în Suedia… Ați învățat limba?
Foarte puțin, știm doar să ne adresăm. Cântam fonetic, iar ei nu ne credeau că nu cunoaștem limba. Credeau că-i mințim. Că de ce vorbim în engleză și nu în suedeză... Pentru că nu știm suedeză, le spuneam! E, nu, v-am auzit cântând, ziceau ei...Care e secretul acestei longevități?
Nu am fost niciodată pe punctul de a ne despărți. Ne-am și certat, dar până la sfârșitul zilei, ne-am îmbrățișat cu toții. Nu am lăsat să treacă noaptea peste noi.Cine este înțeleptul trupei?
În fiecare situație e câte un înțelept. Câteodată, Dragoș, alteori, Traian.
Vi s-a întâmplat să uitați versurile vreunei piese?
Da, chiar și săptămâna trecută. E normal să uiți, dacă te gândești la următoarea piesă. Mai există și un prompter. Dar până acolo sunt și cei din sală. Știi cum fac soliștii vocali? Îți dau un pont. Ei când uită, spun: haideți și voi. Dar ei nu invită sala să cânte, de fapt, au uitat textul. Cei din sală, fiind fani, știu piesele. Suntem norocoși că ne cunosc versurile. Oamenii de diferite vârste continuă să ne fredoneze melodiile.Aveți vreun obicei anume înainte de concert?
Eu, înaintea unui concert, dorm mai mult ca de obicei, așa că fac și pauză vocală.Ai trei băieți, iar unul dintre ei cântă. Cei mici?
Da, cel mare cântă, dar stă în Portland, în Statele Unite. Îi avem aici pe cei mici, pe Filip și pe Dani, vin la studio, bat la tobe. Doar că acum au vrut și la fotbal și i-am dus la Voluntari. Mereu mi-am dorit să am băieți. La cel mare, mi se spusese că va fi fată. Și mă gândea: oare cum va fi, cum trebuie să mă port cu ea? Când însă a venit momentul mult așteptat, surpriză, de fapt, fata era băiat! Pe atunci, nu se știa dinainte ce sex va avea copilul. Am ieșit din spital, voiam să vorbesc cu cineva, cu oricine, să-i spun că am băiat! Pe ceilalți doi i-am adoptat când erau mici. L-am vrut inițial unul din ei, dar am aflat că are și-un frate și l-am cunoscut și pe el. I-am iubit din prima clipă.
Cu puțin înainte de spectacolul aniversar de 20 de ani, Proconsul a trecut printr-o schimbare de componență. Una făcută frumos, de comun acord, cu strângeri de mână.
Vali Petricenko, membru fondator al grupului Proconsul, i-a predat ștafeta mai tânărul toboșar Răzvan Gorcinski, după 19 ani petrecuți pe scenă lângă Bodo & Co.
Vali s-a retras când și-a dat seama că nu mai poate să țină pasul cu programul încărcat al trupei și a hotărât că i se potrivește mai bine munca de profesor de tobe.