Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Dragă Adela,
Lucrurile pe care urmează să ți le spun nu le-am povestit nimănui până acum, dar simt că am ajuns la o prăpastie pe care nu pot să o mai sar. Sunt împreună cu X de 3 ani şi 7 luni. De 4 luni suntem căsătoriţi. Iar eu simt că fac cea mai mare greşeală din viaţa mea stând împreună cu el, dar nu ştiu cum să renunţ. Avem o relaţie bolnavă. Eu îl întreţin financiar, eu încerc din răsputeri să readuc această relaţie pe drumul cel bun, eu las de la mine şi eu îl înţeleg mereu dar se pare că nu este de ajuns. În fiecare zi nu aud decât : eşti proastă, nimic nu ştii să faci, nu eşti în stare de nimic.
Am cam ajuns să mă obişnuiesc cu asta. Problema este că mai am foarte puţin şi îl cred. Nu am parte de sprijin din partea lui sau măcar de apreciere. Atunci când ne certăm aduce în discuţie probleme financiare şi spune că eu mă comport superior lui pentru că sunt singura care aduce bani în casă. Ba din contra. Toţi banii mei sunt la el, nu îi ţin cont ce face cu ei şi chiar îl încurajez să facă ceva pentru el, tocmai că să nu simtă aceste lucruri. Astăzi, am avut ultima noastră ceartă. Mi-a spus că îl fac să îi pară rău că ne-am căsătorit. Că eu încerc să par ceea ce nu sunt pentru că aduc toţi banii în casă, că sunt o proastă şi că nu gândesc şi că s-a săturat. Nu i-am spus nimic. Iar de atunci stăm în camere separate iar până nu fac eu primul pas lucrurile nu se vor schimba între noi. Dar nu mai pot… Aş vrea să renunţ. Dar nu pot. Poate de teamă, poate sunt speriată. Sunt doar un copil. Am doar 23 de ani, iar eu, deşi sunt conştientă că relaţia mea nu e aşa cum ar trebui, nu ştiu cum ar trebui să fie o relaţie normală şi ce ar trebui să fac. Mulţumesc din suflet pentru ajutor. A
Adela răspunde:
Dragă A,
Să ştii că rezolvarea întregii situaţii stă în puterea ta. În momentul în care te vei hotărî că nu se mai poate, îi vei da papucii acestui soţ care te distruge încet dar sigur. Tu eşti ca în parabola cu broscuţele care au fost băgate într-o oală cu apă, la foc. Dacă şi-ar da seama cât de fierbinte a ajuns să fie apa, ar sări de acolo… ca arse! Dar, pentru că apa se încălzeşte încetul cu încetul, ele acceptă trecerea treptată până când ajung să se fiarbă de vii. Te rog să mă crezi că situaţia e foarte gravă şi trebuie să iei măsuri chiar azi! Cu atât mai mult cu cât tu furnizezi finanţele familiei. Este timpul să te impui în faţa acestui soţ abuziv. Fii sigură că poţi foarte bine să trăieşti şi fără el şi, dacă vrei să te convingi, pleacă de acasă pentru un timp şi lasă-l să se descuce singur. Gândeşte-te foarte serios că, dacă nu vei găsi curajul de a face un gest extrem, viaţa ta nu se va schimba. Cât mai vrei să o duci în acest calvar? Dacă nu poţi, cere ajutor de la un psiholog sau un coach. Chiar nu ai niciun motiv să te înjoseşti într-un asemenea hal. Tu îl iubeşti, dar el te exploatează fără ruşine.