Cuprins:
Aceste aparate sunt folosite ca să corecteze sau pentru a pune capăt unei aritmii, afecțiune care se caracterizează printr-un ritm cardiac prea lent ori prea rapid. Totodată, defibrilatoarele pot fi folosite și pentru a reporni inima în cazul unui stop cardiac care poate pune viața în pericol.
Pentru a avea o imagine cât mai clară despre aceste dispozitive, în cele ce urmează îți vom spune cum se folosesc corect, care este rolul acestora, precum alte informații utile.
Ce este manevra de defibrilare?
Defibrilarea este o metodă de tratament de urgență, care este utilizată în mod curent în cazul aritmiilor cardiace, precum fibrilația ventriculară (FV) sau tahicardia ventriculară fără puls (TV).
Operațiunea constă în administrarea unei doze terapeutice de energie electrică în zona afectată a inimii cu ajutorul unui instrument medical, care se numește defibrilator.
Această manevră de urgență depolarizează masa critică a mușchiului cardiac (miocard), punând capăt unei aritmii și permițând ritmului sinusal (fiziologic) să revină. Astfel, nodul sino-atrial redevine pacemakerul cardiac.
Succesul defibrilării constă în modul de transmitere al curentului la miocard, precum și de alți parametr, și anume:
- poziția electrozilor;
- energia transmisă;
- dimensiunile trupului victimei;
- impedanța transtoracică.
De aceea este esențial ca șocul electric extern să fie aplicat într-un interval cât mai scurt deoarece orice minut care trece de la instalarea fibrilației ventriculare până la defibrilare aduce o creștere cu 7-10% a ratei de mortalitate în lipsa acestor manevre de urgență.
Cine poate efectua manevrele de defibrilare
Dacă este vorba despre un stop cardiac produs în prespital, personalul medical de urgență are obligația de a asigura manevrele de resuscitare în timpul aducerii pacientului, inclusiv aplicarea și încărcarea defibrilatorului.
Însă, în conformitate cu noile reglementări europene, nu se mai pune accent pe o perioadă prestabilită pentru RCP înaintea analizării ritmului și administrarea șocului electric extern.
Recomandările prinse în ghidul de resuscitare emis de Consiliul European de Resuscitare spun că pot fi administrate până la trei șocuri electrice externe succesive în situațiile în care FV sau TV fără puls apar în timpul cateterismului cardiac sau imediat postoperator.
Strategia cu trei șocuri electrice externe poate fi aplicată și în cazul unui stop cardiac asistat prin FV/TV atunci când pacientul se află sub supraveghere pe monitor.
Defibrilarea manuală poate fi efectuata de către personalul medical care detine cunoștințe teoretice și practice necesare identifiăarii unui ritm socabil.
Ce este defibrilatorul cardiac?
Defibrilatorul este un instrument medical special, care este capabil să detecteze modificări ale ritmului cardiac și să livreze un șoc electric inimii atunci când este necesar.
Acest șoc are capacitatea de a restabili ritmul „sinusal”, adică ritmul cardiac corect coordonat de stimulatorul cardiac natural al inimii, „nodul sinusal strial”.
Defibrilatoarele sunt de mai multe tipuri, și anume: manuale, semiautomate externe, automate externe și interne (implantabile) sau purtate constant (ICD). De aceea, metoda de utilizare a acestor aparate variază de la un model la altul.
Un defibrilator este alimentat în general de o baterie reîncărcabilă, fie alimentată de la rețea, fie de 12 volți DC. În interior există două tipuri de circuite: de joasă și, respectiv, de înaltă tensiune.
Cel de joasă tensiune de 10-16 V afectează toate funcțiile monitorului ECG, care conțin microprocesoarele și circuitul în aval de condensator.
Circuitul de înaltă tensiune afectează circuitul de încărcare și de descărcare a energiei de defibrilare, care este stocată de condensator și care poate atinge tensiuni de până la 5000 V. Energia de descărcare este în general de 150, 200 sau 360 J.
Câte tipuri de defibrilatoare cardiace există
Defibrilatorul manual
Este cel mai complex defibrilator deoarece evaluările afecțiunilor cardiace sunt complet delegate utilizatorului său, la fel ca și calibrarea și modularea descărcării electrice care urmează să fie livrate inimii pacientului. De aceea, acest tip de defibrilator este folosit doar de către personalul medical sau de către profesioniști instruiți din domeniul sănătății.
Defibrilator semiautomat extern
Spre deosebire de cel manual, acest defibrilator este capabil să acționeze aproape complet autonom, fiind, astfel ușor de utilizat chiar și de personal non-medical. Electrozii trebuie conectați corect la pacient prin intermediul uneia sau mai multor electrocardiograme pe care aparatul le efectuează în mod automat. Acest tip de defibrilator poate stabili dacă este sau nu necesară eliberarea unui șoc electric la inimă. Dacă ritmul este de fapt defibrilat, acesta va avertiza operatorul în legătură cu necesitatea eliberării unui șoc electric mușchiului inimii prin semnale luminoase și/sau vocale. Acum operatorul trebuie doar să apese butonul de descărcare.
Defibrilator automat extern (AED)
Deseori prescurtat AED (n.n. – defibrilator extern automatizat), acest tip de defibrilator este chiar mai simplu de utilizat comparativ cu cel semiautomat, fiind necesar doar să fie conectat la pacient și apoi pornit. Odată ce este identificată starea de stop cardiac, aparatul procedează autonom pentru a furniza șocul inimii pacientului. AED poate fi folosit și de personal non-medical fără pregătire specifică, însă doar urmând întocmai instrucțiunile.
Defibrilator intern implantabil sau purtat constant (ICD)
Acest stimulator cardiac este alimentat de o baterie foarte mică, care este introdusă aproape de mușchiul inimii, de obicei sub claviculă. Dacă înregistrează o frecvență anormală a bătăilor inimii pacientului, aparatul este capabil să elibereze independent un șoc electric pentru a încerca să readucă situația la normal. ICD nu este doar un stimulator cardiac, ci are capacitatea să regleze ritmurile lente ale inimii, să recunoască o aritmie cardiacă la ritmuri prea mari și să inițieze terapie electrică pentru a o rezolva înainte de a deveni periculoasă pentru viața pacientului.