Cuprins:
Cercetătorii nu știu cu exactitate numărul oamenilor care suferă de megalofobie, însă aproximativ 7 până la 10% din populația lumii are o fobie. În cazul în care te numeri printre persoanele care suferă de megalofobie este important să înțelegi ce anume o provoacă, care este motivul pentru care ai această frică și mai ales să înveți cum să o gestionezi mai ușor.
Ce trebuie să știm despre fobiile specifice
În cele mai multe dintre cazuri, această afecțiune derivă din tulburări psihologice legate de experiențele traumatice pe care un adult le-a trăit în copilărie sau în adolescență. De obicei, acestea apar la oameni de toate vârstele, fiind mai des întâlnite la femei decât la bărbați. În același timp, fobiile specifice la copii sunt frecvente și cele mai multe dispar în timp, însă în cazul persoanelor adulte, ele debutează, în general, brusc și sunt de mai lungă durată decât în cazul copiilor. Spre exemplu, statisticile spun că doar în jur de 20% dintre fobiile specifice la adulți dispar de la sine fără să fie necesar tratament.
Megalofobia este o fobie specifică, adică o teamă patologică durabilă și nerezonabilă. Expunerea unei persoane la un obiect de mari dimensiuni ca cele menționate anterior provoacă de obicei o reacție imediată, iar acea persoană va suferi de anxietate intensă (stare de neliniște). Totodată, aceasta va încerca să evite pe cât posibil să se afle în preajme unor astfel de obiecte, scrie site-ul TerapiaStrategică.ro. Suferința asociată cu fobia și/sau nevoia de a evita un obiect sau o situație poate interfera în mod semnificativ cu capacitatea persoanei suferinde de a funcționa normal. Oamenii cu o fobie specifică admit că frica este excesivă și nerezonabilă, însă nu o pot depăși.
Care sunt cele mai cunoscute fobii
O persoană poate avea una sau mai multe fobii specifice, bazate pe un anumit obiect sau pe o anumită situație care îi provoacă o stare de neliniștie. Iată care sunt cele mai cunoscute fobii:
- Fobii de animale – sunt cele mai frecvente fobii specifice și cuprind teama de câini, de șerpi, de insecte sau de șoareci.
- Fobii situaționale – presupune teama de situații specifice, cum ar fi zborul cu avionul, călătoria cu mașina sau cu mijloacele de transport public, traversarea podurilor, trecerea prin tuneluri ori prezența într-un loc închis, mai scrie sursa citată anterior.
- Fobiile naturale – în această categorie intră frica de furtuni, de înălțimi sau de apă.
- Fobiile medicale – cuprind teama de a fi rănit, teama de a vedea sânge sau teama de proceduri medicale precum analizele de sânge sau injecțiile.
- Alte fobii – în această categorie intră teama de a cădea, teama de sunete puternice și teama de personaje costumate, cum este cazul clovnilor.
Ce este megalofobia
Foarte răspândită în comparație cu ceea ce s-ar putea crede, megalofobia se referă la un tip de tulburare de anxietate în cadrul căreia pacienții experimentează o stare de frică intensă față de anumite obiecte de mari dimensiuni. Uneori, însă, această teamă poate fi cauzată de peisaje precum munți sau vârfuri foarte înalte, dealuri întinse, copaci uriași, utilaje de construcții, întinderi mari de apă și așa mai departe. Vorbim despre o teamă irațională, persistentă și complet incontrolabilă, care îi copleșește pe cei care o experimentează. Teroarea preia raționamentul într-un mod morbid, aflăm de pe site-ul Dilei.it.
Cunoscută și sub denumirea de „teama de obiecte mari”, megalofobia poate să cauzeze pacientului stări de panică și de anxietate atunci când acesta se află în preajma unor avioane, nave, clădiri mari, inclusiv zgârie-nori, animale și statui impunătoare și așa mai departe.
Ce anume provoacă apariția megalofobiei
La fel ca multe alte fobii specifice, megalofobia poate fi cauzată sau activată de o serie de factori genetici, de mediu, de dezvoltare sau familiali și, totodată, poate fi dificil de diagnosticat. De aceea, primii care pot identifica factorii care le declanșează aceste stări de frică și de anxietate sunt chiar pacienții. În cazul de față, megalofobia poate fi provocată de un obiect sau de o anumită experiență traumatică pe care a trăit-o la o vârstă fragedă, potrivit HealthLine. În general, principalul factor declanșator pentru megalofobie este, așa cum spuneam, expunerea la obiecte mari. De accea, dacă suferi de această fobie ar fi bine să eviți următarele:
- clădiri înalte, inclusiv zgârie-nori;
- statui și monumente impunătoare;
- spații vaste deschise, cum ar fi interiorul unui complex sportiv sau stadion;
- munți și dealuri înalte;
- autovehicule mari, precum tiruri, camioane, trenuri sau autobuze;
- avioane și elicoptere;
- nave, iahturi și vase de croazieră;
- valurile mării;
- animale mari, inclusiv balene și elefanți.
Ce simptome prezintă megalofobia
Persoanele care suferă de o anumită fobie fac eforturi susținute pentru a evita situațiile care le pot declanșa starea de frică și de anxietate ce le afectează viața de zi cu zi. În ceea ce privește megalofobia, această afecțiune este marcată în primul rând de o anumită stare de nervozitate, care este atât de severă, încât persoana în cauză trebuie neapărat să ia măsuri pentru a evita factorii declanșatori despre care am amintit anterior. De asemenea, oamenii cu megalofobie suferă atacuri de panică, palpitații, frecvență cardiacă crescută, dificultăți de respirație, transpirație excesivă, amețeală, stare de greață, diaree, senzație de gură uscată și un puternic sentiment de dorință de evadare, mai precizează sursa citată.
Principalele metode de tratare a megalofobiei
Înțelegerea deplină a megalofobiei este primul pas în direcția obținerii ajutorului de care ai nevoie pentru a învinge această afecțiune. Deși, aparent, sună ciudat, specialiștii spun că atunci când cineva se luptă cu frica de obiecte de dimensiuni mari este necesar un tratament specializat pentru că persoana care se confruntă cu această teamă pierde controlul asupra propriei vieți.
Deși poate necesita timp și efort, există modalități de a face față acestei afecțiuni. Cea mai bună metodă pentru a aborda această afecțiune, adică de a crea o relație de ajutor cu cineva care poate ajuta la aprofundarea și reexaminarea oricăror traume trăite în copilărie. Uneori, terapia se bazează pe o expunere treptată la obiecte de mari dimensiuni ori la imagini cu acestea, astfel încât reacția generală să fie redusă încet. Când și dacă expunerea la astfel de obiecte apare în mod necesar și trebuie gestionată pe termen scurt, pacientului i se pot administra anxiolitice sau remedii cu scopul de a gestiona anxietatea pe termen scurt, mai notează Dilei.it.
O altă modalitate de tratare a megalofobiei constă în terapia cognitiv-comportamentală. Prin această metodă pacientul va putea să înlocuiască gândurile fobice cu forme de gândire raționale, constructive și productive. Psihoterapeutul va ghida pacientul astfel încât să înțeleagă că frica poate avea rădăcini foarte slabe comparativ cu cele pe care le percepe. Treptat, terapia va împinge persoana să-și înfrunte temerile cu o atitudine realistă în loc să le evite ori să le amâne.
Cum mai poți scăpa de megalofobie
Persoana care suferă de megalofobie nu este niciodată în pericol, ci trece printr-o desensibilizare sistematică prin anumite tehnici graduale, prietenoase cu psihicul, care crează condițiile necesare pentru reducerea stării de nervozitate și, implicit, pentru a duce o viață normală. Pentru unele persoane, megalofobia preia complet controlul și, în acest sens, atinge vârfuri greu de gestionat, putând chiar să le determine să nu iasă din casă. Remediile naturale, precum florile lui Bach sau florile australiene, pot fi utilizate la rândul lor pentru a trata teama și consecințele fizice ale acesteia. Compoziția și dozajul sunt individualizate și implică un dialog cu farmacistul, parafarmacistul sau medicul naturist. Nu în ultimul rând, tehnicile de relaxare precum meditația, care sunt coordonate de o persoană de încredere, funcționează foarte bine în cazurile de megalofobie. În general, trebuie revizuite rutina zilnică, înțelegerea modului în care trebuie să mâncăm, cât să mâncăm, cum să dormim, la ce presiuni să ne supunem sistemul nervos, ce fel de relații să avem și cât de acceptați să ne simțim de cei din jurul nostru.
Evitarea acestor întrebări pe termen lung nu dă roade, însă ar trebui ca oamenii care suferă de astfel de fobii să se împace cu ea, dar și cu ceea ce îi înconjoară și cu ceea ce aleg zilnic pentru dimensiunea lor reală. Drumul către recuperarea din megalofobie nu se face rapid, însă trebuie să-ți păstrezi credința și speranța încercând să le explici celor din jur ceea ce este afecțiunea cu care te confrunți. Această transformare necesită păstrarea unei minți pozitive indiferent de situație, chiar și atunci când frica pare adânc înrădăcinată și se exprimă într-un mod foarte intens. Dacă vei simți sprijinul celorlalți vei putea schimba obiceiurile dăunătoare și să depășești megalofobia, care îți fac viața imposibilă și creează obstacole majore.
Vezi şi ce este katsaridafobia și cum poți scăpa de ea!
NevorbitSiNebagatInSeama • 28.02.2024, 06:43
Eu simt o anxietate față de românii needucați. Ce soluții aveți, în afară de a mă pune să îmi părăsesc țara?! Mulțumesc anticipat!