Cum au apărut globurile și decorațiunile pentru bradul de Crăciun

Cine a fost Justus von Liebig

O mare parte a secolului al XIX-lea, Liebig a fost un gigant al domeniului științific. El a stabilit nevoile nutriționale de bază ale plantelor și apoi a dezvoltat primul îngrășământ – pentru care este cunoscut în cercurile științifice drept „părintele fertilizării”. Prin asta a fost eliminată dependența de bălegarul animal pentru hrănirea culturilor și a fost deschisă calea pentru agricultura industrială, notează The Conversation. 

Interesele chimistului german includeau și alimentația umană. S-a convins că sucurile produse de carnea gătită conțineau compuși nutritivi valoroși și i-a încurajat pe bucătari să le utilizeze atunci când prepară carnea. De-a lungul timpului s-a dovedit însă că este doar un mit, dar în continuare, chiar și 150 de ani mai târziu, sfatul omului de știință este folosit în bucătăriile din întreaga lume. Mai ales pentru a obține arome speciale în perioada Crăciunului. 

Oglinzi și globuri 

Cu toate acestea, cea mai vizibilă contribuție a lui Liebig la Crăciun ar putea fi agățată în brad. Brazii de Crăciun își au rădăcinile încă de la sărbătoarea romană a solstițiului de iarnă – un festival religios care implică băutură, cântat și schimb de cadouri, dedicat zeului roman Saturn. Mai târziu, probabil cândva în secolul al XVI-lea, brazii împodobiți au fost aduși în case și această idee germană a fost apoi popularizată de Regina Victoria la mijlocul secolului al XIX-lea.

Unele dintre primele decorațiuni din sticlă pentru brazi, datând din secolul al XVI-lea, au fost ghirlande de mărgele produse de familia Greiner din Lauscha, Germania. Aproximativ 250 de ani mai târziu, familia încă făcea ornamente, iar Hans Greiner a devenit faimos pentru ornamentele din fructe și nuci din sticlă, decorate cu suprafețe interioare din oglindă, conform The Conversation.

Oglinzile, un lux

La acea vreme, oglinzile reprezentau o cheltuială enormă pentru majoritatea și erau făcute prin lipirea unei folii subțiri de tablă pe sticlă folosind mercur. Procesul a fost extrem de periculos, deoarece genera vapori de mercur foarte toxici, care ar fi putut fi eliberați de oglindă și decenii mai târziu. De fapt, oglinzile antice de mercur pot fi identificate prin picăturile de mercur care se acumulează la baza lor.

Mai mult sau mai puțin în același timp în care Hans Greiner își crea globurile, Liebig dezvolta moduri mult mai sigure de a folosi sticla în laboratoarele sale. Metoda sa implica nitrat de argint, amoniac și zaharuri simple. Și a rezultat o peliculă de metal argintiu, fabulos de uniformă, limpede, depusă pe sticlă. Acesta a fost în curând adaptat pentru a fi utilizat în alte domenii ale științei, inclusiv în oglinzile telescopului, iar în curând Greiner l-a încorporat în ornamentele sale. În cele din urmă, procesul a dus și la oglinzile produse în masă, care au devenit astfel suficient de ieftine.

La scurt timp după ce Liebig și-a dezvoltat metoda, procesul a fost modificat de un alt chimist german, Bernhard Tollen, care a transformat procesul într-o tehnică analitică pentru identificarea anumitor grupuri chimice numite aldehide. Tehnica lui Tollen are efectul secundar destul de frumos de a arginti rapid vasul în care este transportat. Puteți vedea aici modul în care se întâmplă asta și de ce procesul a devenit unul dintre favoritele lecțiilor de chimie din întreaga lume, mai notează publicația citată. 

Cum au apărut alte decoraţiuni de Crăciun

Ideea de a decora un pom pentru Crăciun a apărut în Germania, unde se obișnuia să se adauge fructe și nuci în copaci, odată ce frunzele cădeau, pentru a simboliza promisiunea primăverii care urma să vină.

Dar în 1605, un brad a fost adus în interior și împodobit cu trandafiri de hârtie, lumânări, nuci și fructe. Ideea de a decora un copac în interior a prins avânt și s-a răspândit în toată Germania.

În anii 1800, imigranții germani au adus tradiția în America, unde i-au dat propria interpretare. Primele ornamente erau realizate din orice aveau familiile la îndemână – fructe (în special mere), nuci, șiruri de popcorn și afine, serpentine de hârtie, lumânări și folie metalică.

Chiar înainte de inventarea luminilor de Crăciun, oamenilor le plăcea ideea de a ilumina un pom. Adesea se adăugau bucăți de folie pentru a reflecta lumina din cameră și a face astfel pomul să strălucească.

O altă tradiție germană de Crăciun, bastonașul de zahăr, a apărut în jurul anului 1670. Conceput pentru a ajuta copiii să stea liniștiți în timpul slujbelor de Crăciun, bastonașul avea forma literei „J” pentru a reprezenta toiagele păstorilor care l-au vizitat pe pruncul Iisus.

În jurul anului 1900, au fost adăugate dungile roșii și aroma de mentă. Creștinii cred că dungile roșii reprezintă sângele vărsat de Iisus pe cruce, iar aroma de mentă reprezintă planta de isop care era folosită pentru purificarea biblică.

Probabil știți că steaua de Crăciun așezată în vârful copacilor și agățată de ramuri are origini religioase. Când Iisus s-a născut în Betleem, cei trei magi au văzut o stea neobișnuită pe cer și au știut că aceasta îi va conduce la pruncul Iisus. Au urmat acea stea până la staulul în care Iisus era aşezat într-o iesle și i-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Steaua pe care o folosim astăzi pentru a ne decora brazii reprezintă steaua originală din Betleem.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE