De ce nu ar trebui să acoperiți capacul toaletei cu hârtie igienică. Mitul răspândit, demontat de o expertă în microbiologie

• Dr. Jill Roberts, profesoară de sănătate publică și specialistă în microbiologie, explică faptul că bacteriile preferă suprafețele poroase, cum este hârtia igienică, în locul plasticului neted al scaunului de WC. De asemenea, spălarea toaletei fără a închide capacul răspândește particule de apă încărcate cu bacterii pe toate suprafețele din jur, inclusiv pe hârtia folosită pentru protecție.
• Pielea umană oferă o barieră naturală eficientă împotriva bacteriilor, cu excepția cazurilor în care există răni deschise. Specialistul subliniază că riscul de infecție prin contact direct cu scaunul de WC este foarte redus, iar utilizarea hârtiei igienice ca protecție nu doar că este inutilă, ci poate expune utilizatorul la mai multe bacterii.

Mulți oameni încearcă să evite contactul direct cu suprafața scaunului de WC în locuri publice, folosind o metodă aparent igienică: acoperirea acestuia cu hârtie igienică. Acest truc popular nu doar că nu oferă protecția dorită, ci poate înrăutăți situația.

Hârtia igienică, o capcană pentru bacterii

Deși pare o soluție curată și practică, hârtia igienică este poroasă și absoarbe cu ușurință umiditatea și bacteriile.

Profesoara Jill Roberts, specialistă în sănătate publică și microbiologie la University of South Florida, explică: „Bacteriile se simt mai confortabil pe suprafețe poroase, precum hârtia, decât pe plasticul neted al scaunului de WC”,

Această constatare contrazice percepția că hârtia oferă o barieră împotriva germenilor.

Riscuri ascunse pe toaletele publice

Aspect important: spălarea toaletelor fără a închide capacul. Această practică generează particule fine de apă care se răspândesc în aer și se depun pe diverse suprafețe, inclusiv pe hârtia igienică. Utilizatorii care manipulează hârtia riscă să intre în contact cu mai multe bacterii decât dacă s-ar așeza direct pe scaun.

• Jill Roberts, autoarea studiului, este profesor asociat la Colegiul de Sănătate Publică al Universității din Florida de Sud, unde ocup funcția de director al programului DrPH în Sănătate Publică și Știință și Practică de Laborator Clinic. În plus, ofer mentorat și cursuri studenților din programele de masterat în Controlul Infecțiilor și Boli Transmisibile Globale, precum și studenților din domeniile Științe ale Sănătății și Sănătate Publică.
• Experiența și interesele ei de cercetare se concentrează pe utilizarea tehnicilor moleculare, cum ar fi electroforeza în gel cu câmp pulsat, secvențierea și alte metode pentru a caracteriza microorganismele din surse precum alimente, probe clinice și probe de mediu. Scopul acestor proiecte este de a corela datele moleculare cu informațiile epidemiologice despre organismele testate pentru a ne aprofunda cunoștințele despre siguranța alimentară, controlul infecțiilor, rezistența la antibiotice și apărarea împotriva bioterorismului.

Poziția corectă contează

Unii aleg să evite contactul complet cu scaunul, urinând din poziția de șezut sau în picioare. Această metodă poate provoca tensiune în zona șoldurilor și a planșeului pelvian, împiedicând golirea completă a vezicii urinare. potrivit Stephaniei Bobinger, specialistă clinică în sănătate pelviană la Centrul Medical Wexner al Universității de Stat din Ohio.           

Pe termen lung, astfel de practici pot contribui la probleme precum infecțiile urinare.

Protecția naturală oferită de piele

Specialiștii susțin că pielea umană reprezintă o barieră eficientă împotriva bacteriilor, cu condiția să nu existe răni deschise.

„Deși teoretic este posibil să te infectezi prin contactul cu scaunul de WC, riscul este extrem de redus”, adaugă Jill Roberts.

Ea menționează că bacteriile precum cele responsabile de gonoree supraviețuiesc foarte puțin timp pe suprafețe uscate.

Problema reală

De fapt, riscul de a contracta boli în baie, în general, nu provine din contactul cu capacul toaletei.

Particulele de fecale împrăștiate pe capacul toaletei pot conține agenți patogeni precum Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Staphylococcus sau Streptococcus . Înghițite, acestea pot duce la simptome gastrointestinale precum greață, vărsături și diaree.

„Mai degrabă, apare din cauza atingerii mâinilor de capacul toaletei și a contaminării acestora cu bacterii sau viruși proveniți din particule mici din substanțele corporale ale corpului tău sau ale altor persoane”, spune Roberts.

Șși apoi atingerea feței și a gurii cu aceste mâini murdare: Amenințarea nu este la nivelul posteriorului, ci la nivelul gurii, din cauza mâinilor”, adaugă Roberts.

„În SUA, toaletele de acasă sunt mult mai pline de germeni decât toaletele publice”

„Baia nu este contaminată cu fecale din Evul Mediu, este curățată regulat”, mai spune Roberts. Când studenții ei la microbiologie au examinat suprafețele diferitelor medii pentru microbi, cantitatea pe care o găsesc în laborator este de nedescris în comparație cu cea din cabinele de toaletă.

„În Statele Unite, toaletele de acasă sunt mult mai pline de germeni decât toaletele publice pe care le-am studiat la o universitate”, spune Charles Gerba, profesor de virologie la Universitatea din Arizona.

În majoritatea locurilor, este probabil mai sigur să folosești o toaletă în toaleta publică decât acasă. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE