Acoperirea scaunului de toaletă cu hârtie igienică în locurile publice, o practică frecventă pentru a evita contactul direct, nu doar că nu protejează împotriva bacteriilor, ci poate chiar agrava situația, explică experți în microbiologie, citați de Heute și BBC. Hârtia igienică este poroasă și absoarbe bacteriile și umiditatea, devenind astfel un mediu propice pentru microbi.
Cuprins:
Mulți oameni încearcă să evite contactul direct cu suprafața scaunului de WC în locuri publice, folosind o metodă aparent igienică: acoperirea acestuia cu hârtie igienică. Acest truc popular nu doar că nu oferă protecția dorită, ci poate înrăutăți situația.
Deși pare o soluție curată și practică, hârtia igienică este poroasă și absoarbe cu ușurință umiditatea și bacteriile.
Profesoara Jill Roberts, specialistă în sănătate publică și microbiologie la University of South Florida, explică: „Bacteriile se simt mai confortabil pe suprafețe poroase, precum hârtia, decât pe plasticul neted al scaunului de WC”,
Această constatare contrazice percepția că hârtia oferă o barieră împotriva germenilor.
Aspect important: spălarea toaletelor fără a închide capacul. Această practică generează particule fine de apă care se răspândesc în aer și se depun pe diverse suprafețe, inclusiv pe hârtia igienică. Utilizatorii care manipulează hârtia riscă să intre în contact cu mai multe bacterii decât dacă s-ar așeza direct pe scaun.
Unii aleg să evite contactul complet cu scaunul, urinând din poziția de șezut sau în picioare. Această metodă poate provoca tensiune în zona șoldurilor și a planșeului pelvian, împiedicând golirea completă a vezicii urinare. potrivit Stephaniei Bobinger, specialistă clinică în sănătate pelviană la Centrul Medical Wexner al Universității de Stat din Ohio.
Pe termen lung, astfel de practici pot contribui la probleme precum infecțiile urinare.
Conform unui sondaj realizat de grupul de cercetare YouGov din 2023, aproximativ 63% dintre americani se așază când folosesc o toaletă publică, dar aproximativ jumătate dintre aceștia se pun mai întâi pe capac hârtie igienică. Același sondaj a constatat că aproximativ 20% dintre oameni se ghemuiesc.
Specialiștii susțin că pielea umană reprezintă o barieră eficientă împotriva bacteriilor, cu condiția să nu existe răni deschise.
„Deși teoretic este posibil să te infectezi prin contactul cu scaunul de WC, riscul este extrem de redus”, adaugă Jill Roberts.
Ea menționează că bacteriile precum cele responsabile de gonoree supraviețuiesc foarte puțin timp pe suprafețe uscate.
De fapt, riscul de a contracta boli în baie, în general, nu provine din contactul cu capacul toaletei.
Particulele de fecale împrăștiate pe capacul toaletei pot conține agenți patogeni precum Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Staphylococcus sau Streptococcus . Înghițite, acestea pot duce la simptome gastrointestinale precum greață, vărsături și diaree.
„Mai degrabă, apare din cauza atingerii mâinilor de capacul toaletei și a contaminării acestora cu bacterii sau viruși proveniți din particule mici din substanțele corporale ale corpului tău sau ale altor persoane”, spune Roberts.
Șși apoi atingerea feței și a gurii cu aceste mâini murdare: Amenințarea nu este la nivelul posteriorului, ci la nivelul gurii, din cauza mâinilor”, adaugă Roberts.
„Baia nu este contaminată cu fecale din Evul Mediu, este curățată regulat”, mai spune Roberts. Când studenții ei la microbiologie au examinat suprafețele diferitelor medii pentru microbi, cantitatea pe care o găsesc în laborator este de nedescris în comparație cu cea din cabinele de toaletă.
„În Statele Unite, toaletele de acasă sunt mult mai pline de germeni decât toaletele publice pe care le-am studiat la o universitate”, spune Charles Gerba, profesor de virologie la Universitatea din Arizona.
În majoritatea locurilor, este probabil mai sigur să folosești o toaletă în toaleta publică decât acasă.