De ce se spune să baţi în lemn ca să nu ai ghinion
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Expresia a bate în lemn este atât de des folosită încât nici nu ne mai întrebăm de unde vine și de ce ar trebui să batem în lemn pentru a evita ghinionul. Poate am fi tentați să credem că doar pe plaiurile mioritice se găsește expresia a bate în lemn, însă nu e deloc așa. Ea este întâlnită în multe țări din Europa și chiar și în America.
Cuprins:
De unde vine expresia ”bate în lemn”
Expresia ”bate în lemn” este întâlnită în numeroase culturi și este una dintre cele mai răspândite superstiții din lume. Mulți oameni o folosesc aproape automat, fără să se mai gândească la semnificația ei. Spre exemplu, după ce spun că le merge bine, că nu s-au îmbolnăvit de mult timp sau că ceva funcționează perfect, bat de câteva ori într-o masă, într-o ușă sau în orice obiect din lemn ca să nu vină iarăși ghinionul.
Gestul este considerat un mod simbolic de a evita ghinionul sau de a nu ”ispiti” soarta. În spatele acestui obicei aparent banal se află însă o istorie lungă, care combină credințe religioase, tradiții populare, jocuri ale copiilor și mecanisme psihologice prin care oamenii încearcă să își explice și să controleze incertitudinea.
În primul rând, trebuie înțeles că a bate în lemn este ceea ce antropologii numesc un gest apotropaic. Acest termen se referă la acțiuni sau ritualuri menite să îndepărteze spiritele rele, ghinionul sau influențele negative.
Astfel de gesturi sunt întâlnite în aproape toate culturile lumii. Purtarea talismanelor, încrucișarea degetelor sau evitarea anumitor numere considerate nefaste precum 13 sunt alte asemenea superstiții.
Credințele celtice în spiritele copacilor
Una dintre cele mai cunoscute explicații pentru originea acestui obicei vine din credințele religioase și spirituale ale popoarelor din vechime, în special din tradițiile păgâne europene.
În multe culturi vechi, copacii erau considerați sacri și se credea că sunt locuiți de spirite sau divinități ale naturii. Celții, de exemplu, acordau o importanță specială anumitor specii de arbori, precum stejarul sau frasinul, pe care îi considerau locuințe ale unor forțe supranaturale.
În acest context, atingerea sau lovirea trunchiului unui copac putea avea mai multe semnificații, fie o invocare a spiritului protector al copacului, fie un mod de a-i mulțumi pentru norocul primit. De asemenea, gestul putea fi interpretat și ca o modalitate de a speria sau alunga spiritele rele care ar putea aduce ghinion.
Această interpretare este foarte răspândită și apare adesea în explicațiile populare ale tradiției. Dacă cineva spune, de exemplu, ”am avut noroc până acum”, există temerea că un cineva, nu se știe cine, ar putea ”auzi” afirmația și ar putea decide să schimbe situația.
Prin urmare, atingerea sau lovirea lemnului ar avea rolul de a cere protecție spiritelor naturii sau de a acoperi simbolic acea afirmație pentru a nu atrage invidia sau răzbunarea destinului.
În societățile premoderne, în care oamenii trăiau mult mai aproape de natură și de păduri, astfel de credințe erau foarte comune și influențau numeroase ritualuri cotidiene.
Totuși, cercetătorii atrag atenția că această explicație, deși plauzibilă, nu este susținută de dovezi istorice directe. Nu există texte antice sau medievale care să descrie clar obiceiul de a bate în lemn pentru a evita ghinionul. Din acest motiv, unii specialiști consideră că legătura cu spiritele copacilor ar putea fi mai degrabă o interpretare retrospectivă, creată ulterior pentru a explica o practică populară deja existentă.
Tradiția creștină și crucea lui Iisus
O altă teorie importantă leagă această superstiție de tradiția creștină. În creștinism, lemnul are o simbolistică puternică datorită crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Unele interpretări susțin că atingerea sau lovirea lemnului ar fi fost considerată, în trecut, un gest prin care credincioșii invocau protecția divină.
În această perspectivă, lemnul nu era important ca material în sine, ci ca simbol al crucii și al sacrificiului lui Hristos. Astfel, atunci când cineva rostea o afirmație despre noroc, despre ghinion sau despre viitor, atingerea lemnului putea fi văzută ca o scurtă rugăciune sau ca o cerere de protecție spirituală.
Și această teorie este însă discutată de istorici. Dacă obiceiul ar fi avut într-adevăr o origine creștină clară, ar fi fost probabil menționat în predici, în scrieri religioase sau în diverse alte scrieri.
Totuși, primele referințe scrise despre expresia ”să bați în lemn/a bate în lemn” apar abia în secolul al XIX-lea, mult după perioada în care simbolismul crucii era deja bine stabilit în cultura creștină.
Jocurile copiilor
O explicație considerată de mulți cercetători mai probabilă provine din lumea jocurilor copiilor. În Anglia secolului al XIX-lea exista un joc de tip ”prinselea” numit ”Tiggy Touchwood”. În acest joc, un copil putea evita să fie prins dacă atingea un obiect din lemn, cum ar fi o ușă, un gard sau un copac. Lemnul devenea astfel un fel de zonă de siguranță. Ideea de protecție asociată cu atingerea lemnului ar fi putut trece treptat din lumea jocurilor în viața de zi cu zi.
Potrivit folcloriștilor Jacqueline Simpson și Steve Roud, autorii unor lucrări importante despre tradițiile populare, această legătură este probabil cheia apariției expresiei moderne.
În joc, regula era simplă, dacă atingeai lemnul, erai în siguranță. Odată ce copiii au devenit adulți, reflexul de a atinge lemnul pentru a fi protejat ar fi putut deveni un gest simbolic folosit și în alte situații, de exemplu pentru a evita ghinionul sau pentru a nu strica un lucru bun.
Indiferent de originea exactă, expresia a devenit foarte populară în lumea anglofonă la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. În Marea Britanie se spune mai des ”touch wood” - atinge lemnul, în timp ce în Statele Unite s-a impus forma ”knock on wood” - bate în lemn. În ambele cazuri, sensul este același, o acțiune simbolică menită să protejeze norocul sau să împiedice apariția ghinionului.
Descoperă și De unde vine proverbul "Ai carte, ai parte"
Expresia ”a bate în lemn/ să bați în lemn” în alte culturi
În timp, superstiția s-a răspândit în multe alte culturi și a căpătat forme diferite. În unele țări oamenii bat de trei ori în lemn, în altele ating pur și simplu o suprafață de lemn fără să facă zgomot. În Turcia, de exemplu, există obiceiul de a bate de două ori în lemn și de a trage ușor de lobul urechii pentru a alunga deochiul, arată historyfacts.com.
În Italia, echivalentul expresiei nu implică lemnul, ci fierul. Oamenii ating un obiect metalic pentru a evita ghinionul. În alte locuri se folosesc formule verbale sau gesturi similare cu același scop simbolic.
Așa cum bine știm, expresia a bate în lemn/să bați în lemn apare chiar și în cultura românească. Mulți români spun ”bate în lemn” sau ”să bați în lemn” atunci când rostesc ceva ce nu ar vrea să se întâmple. Uneori, oamenii pot bate în propria masă, în ușă sau chiar în cap, într-un gest făcut mai mult în glumă, dar care păstrează totuși sensul original al superstiției.
Gestul de a bate în lemn în prezent - explicația psihologică
De ce persistă însă această practică, chiar și în societățile moderne, în care majoritatea oamenilor nu mai cred literalmente în spirite sau în puteri magice? Răspunsul ține în mare parte de psihologia umană. Oamenii au tendința naturală de a căuta modele și de a crea ritualuri care le oferă un sentiment de control asupra situațiilor incerte. Viața este plină de evenimente imprevizibile, iar norocul sau ghinionul par uneori să depindă de factori pe care nu îi putem controla.
Micile ritualuri, cum este bătutul în lemn, funcționează ca mecanisme psihologice de reducere a anxietății. Chiar dacă rațional știm că gestul nu poate influența realitatea, el oferă o senzație de siguranță. Practic, este o formă simbolică prin care oamenii își exprimă speranța că lucrurile vor continua să meargă bine.
Sociologii și antropologii consideră că astfel de gesturi sunt universale și apar în aproape toate culturile tocmai pentru că răspund unei nevoi psihologice fundamentale și anume dorința de a controla incertitudinea.
Mai mult decât atât, superstițiile au și o funcție socială. Atunci când cineva spune ”bate în lemn”, cei din jur înțeleg imediat contextual, acela că persoana respectivă încearcă să evite ghinionul. Astfel, expresia devine un fel de cod, un mic ritual care creează complicitate și familiaritate între oameni. Chiar și cei care nu cred în superstiții folosesc uneori expresia în mod ironic sau ca un obicei.
Deși originile exacte ale obiceiului rămân incerte, este clar că el s-a răspândit pe scară largă în ultimele două secole și a devenit o parte obișnuită a limbajului și comportamentului oamenilor din mai multe zone ale lumii.
Persistența acestei tradiții arată cât de puternice pot fi obiceiurile culturale și cât de mult caută oamenii mici ritualuri care să le ofere sentimentul că pot influența, măcar simbolic, cursul evenimentelor. Chiar dacă astăzi majoritatea oamenilor știu că bătutul în lemn nu are o putere reală asupra destinului, gestul continuă să fie folosit.
Sursă foto - Shutterstock.com
