Deși am 55 de ani, mama mă ține încă în puf

Sunt Mihai, din București, de profesie inginer. Am 55 de ani și am fost singur la părinți. M-am căsătorit cu Loredana în urmă cu 25 de ani, avem împreună doi copii, ambii studenți în prezent, și pot spune, fără nicio exagerare, că am dus întotdeauna o viață îmbelșugată și foarte frumoasă. Asta se datorează în special mamei mele, care mi-a asigurat – și îmi asigură în continuare – existența, ajutându-mă în mod constant cu sume mari de bani. Mulțumită ei, am avut mereu o situație materială grozavă. Nu am dus vreodată grija banilor. Mama a avut mereu mult mai mulți decât eu am avut nevoie. Pe șleau, pot spune că am fost ținut în puf.

Încă din copilărie, pe timpul regimului comunist, mama a știut să se descurce cu banii. Dacă tata, ca lăcătuș mecanic, avea un salariu de mizerie, în schimb, mama, care lucra ca gestionar la un magazin alimentar, câștiga grozav. Deși eram un copilandru pe atunci, amintirile sunt încă proaspete. Parcă o văd pe mama cum venea seara acasă cu sacoșa plină cu bani, ca să zic așa. știu că poate suna ilar. Dar erau alte vremuri. Nu existau bănci. Era doar CEC-ul, unde puteai să-ți depui economiile făcute de-a lungul lunilor, pentru zile negre.

Ei bine, așa după cum probabil v-ați dat seama, mama obținea multe câștiguri ilicite. Făcea bani din șpăgi, bacșișuri și alte surse alternative. Salariul era modest, însă veniturile sale totale, în condițiile de atunci, când majoritatea populației ducea un trai chinuit, în groaznice privațiuni, erau uriașe. Practic, mulțumită abilității mamei de a gestiona un magazin alimentar, până la căderea lui Ceaușescu, întreaga mea familie a dus-o ca în sânul lui Avram.

— Femeie, ai mare grijă! îi atrăgea adeseori atenția tata. Vezi să nu comiți vreo greșeală, să nu ne lege ăștia pe toți!

— Stai liniștit, omule, că știu exact ce fac! îl liniștea mama de fiecare dată. și apoi, nu uita că am Miliția și Securitatea la mână, după cât le dau la toți grangurii, cu vârf și îndesat…

Mda, din păcate, astea erau regulile. De unde, de neunde, ca gestionar de Alimentară trebuia să cotizezi baștanilor lipsiți de scrupule, care își cereau dreptul în mod regulat: carne de porc, vită sau pui, brânză, zahăr, ulei, citrice și multe alte bunătăți ajungeau la „oamenii legii”, în fapt doar milițieni sau securiști corupți. Iar în timpul ăsta, oamenii făceau foamea, mâncând salam cu soia…

Mama nu făcea excepție de la regulă. Cotiza gras. Dar, cu toate astea, îi rămânea și ei foarte mult. Câștiga baban. O duceam minunat, și astfel aveau să decurgă lucrurile până la revoluția din ’89. Intre timp, eu terminasem școala, absolvisem unul dintre cele mai bune licee din Capitală și o facultate tehnică, din cadrul Institutului Politehnic. În tot acest timp, repet, am avut un trai super îndestulat: mama îmi cumpăra orice doream, de la delicatese din „Shop-urile” pentru străini și biciclete scumpe (când eram încă mic), la haine și încălțăminte de import (pe timpul liceului și al facultății).

La majorat, tot mama a fost cea care mi-a cumpărat cel mai nou model de „Dacia”, ca și un apartament cu două camere. Nu în ultimul rând, tot mulțumită ei am mers în vacanțe, an de an, în hoteluri de lux din Mamaia și din Sinaia.

— Mamă, nici nu știu cum să îți mulțumesc pentru tot ce faci pentru mine! îi spuneam din când în când, în special după ce crescusem și ajunsesem să realizez cât de mult muncea, cât se dedica educației mele și cum își sacrificase viața pentru binele meu.

— Nu e nevoie să îmi mulțumești, dragul mamei! îmi răspundea ea, sărutându-mă cu duioșie pe frunte. Eu îți mulțumesc ție, căci ești un copil așa de bun!

După căderea comuniștilor, roata avea să se învârtă, însă. Au venit privatizările, multe dintre ele frauduloase sau abuzive, astfel că mama, ca mulți alți șefi de unități alimentare, și-a pierdut atât de bănosul post. La 53 de ani, cât avea pe atunci, nu mai era foarte ușor să își găsească un serviciu, însă ea s-a orientat rapid. Deși avea o grămadă de bani puși deoparte, ea spunând că am putea trăi întreaga familie până la bătrânețe fără să mai muncim, mama a reușit, mulțumită uneia dintre fostele sale relații, mai exact un grangure care a recomandat-o, să se angajeze într-un post-cheie: administrator al unei firme străine, care urma să deschidă un lanț de chioșcuri cu crenvurști de tip american.

Mare lovitură! Practic, timp de peste cinci ani, cât a lucrat acolo, mama avea să facă bani cu B mare. În cârdășie (nu am cum să evit cuvântul) cu unul din cei trei asociați ai firmei, care făcea anumite „mânării” și care era prieten al tipului ce o recomandase pe post, mama a câștigat sume foarte mari în afară de salariu. Totodată, ea obținea, în mod regulat, și o grămadă de produse specifice, cum ar fi crenvurști, chiflte, kechup, muștar, gumă de mestecat.

Nu am să uit niciodată cum venea cu sacoșile încărcate. și, cum produsele aduse de ea erau atât de multe încât ajungeau pentru a hrăni un bloc întreg, chiar asta și făcea: le dădea vecinilor. Cărora, în câteva luni, „li se acrise”, cum se spune în popor, de câți crenvurști mâncaseră. Nu mai puteau. Nici măcar nu mai voiau să îi vadă; fără exagerare, așa de scârbă le era.

În fine, asta era – și este – mama: o femeie foarte generoasă, călăuzită după înalte principii religioase.

Ca și în timpul comuniștilor, când aproviziona prietenii de familie, rudele, ca și cunoștințele ori vecinii, cu produse alimentare foarte greu de găsit, unele dintre ele raționalizate, și în democrație continua să dăruiască din inimă fără să pretindă nimic la schimb. Repet încă o dată: aveam destui bani, trăiam minunat, iar mama încerca, pe cât posibil, să își ajute semenii. Dar, înainte de toate și de toți, eram eu: pe mine, copilul ei, m-a ajutat întotdeauna primul și în cele mai variate moduri posibile.

După ce m-am căsătorit și au apărut copiii, mama a renunțat la serviciu pentru a putea avea grijă de cei doi nepoți. Oricum, după câțiva ani de succes, afacerea cu hot dog american se cam „vărsase”, așa încât mama nu avea mai nimic de pierdut. Astfel, în următorii ani, ea ne-a ajutat pe mine și pe Loredana, soția mea, la creșterea copiilor, nu doar fizic, ci și cu bani fără număr. Practic, copiii mei, ca și mine cu ani în urmă, au crescut în puf.

— Mamă-soacră, mai odihnește-te și dumneata, căci nu mai ești chiar așa tânără! îi zicea adeseori soția mea mamei, la care ținea ca la propria ei mamă. De dimineață și până acum, seara, ai stat numai în picioare…

Aș! ți-ai găsit! Mama, genul de femeie care nu poate sta locului, care mereu trebuie să facă ceva, n-avea stare. Spăla, călca, gătea, îmbăia copiii și multe altele.

— Când vei înțelege, fata mea, că așa sunt eu? Nu pot să mă opresc din trea-bă, altfel simt că îmbătrânesc! o dojenea mama pe Loredana. Stai liniștită, că nu sunt obosită, mă simt foarte bine și sunt fericită cât timp vă văd pe voi fericiți.

Din păcate, cam pe atunci, când mama și tata se apropiau de 65 de ani, o mare nenorocire ne-a lovit: tata s-a îmbolnăvit grav și câțiva ani de atunci încolo avea să se lupte cu cancerul, care, în cele din urmă, l-a răpus. În tot acest timp, mama a făcut tot ce a putut pentru a-l ajuta. L-a dus la cei mai pricepuți doctori, l-a internat în spitale de lux, a cheltuit o avere pe tratamente în țară și străinătate, iar în final, când nu se mai putea face nimic, a stat la căpătâiul lui, veghindu-l până în ultima clipă. Aceea a fost singura bătălie pe care mama a pierdut-o în întreaga sa viață.

După dispariția tatălui meu, a venit timpul pentru un consiliu de familie. După cum spuneam, câțiva ani la rând mama investise sume enorme pentru a-l îngriji pe tata, așa încât se impunea a ști exact care era situația financiară a casei. Copiii crescuseră, mergeau de mult la școală, necesitățile financiare erau tot mai mari, asta în timp ce eu câștigam modest ca inginer bugetar, iar Loredana aducea și mai puțini bani ca laborantă într-un Institut de Cercetare, de asemenea bugetar. E drept, între timp mama se pensionase și obținea un venit sigur, destul de important, însă tot trebuia o analiză clară a situației în care ne aflam.

— Iubita mea mamă, te rog să nu te jenezi de noi, vreau să discutăm cât se poate de deschis! am abordat eu delicatul subiect. Așa încât e bine să știm acum, când dumneata ai ieșit la pensie, care e situația, pentru a ne face un plan de acțiune.

— Toată viața ne-ai ajutat enorm, mamă-soacră, fără tine nu ne-am fi descurcat, suntem conștienți de asta! m-a completat Loredana. Poate a venit momentul să te ajutăm, la rândul nostru, și să îți oferim o bătrânețe frumoasă și liniștită…

Ce e drept, până atunci nu o chestionasem niciodată pe mama în privința rezervelor sale materiale. știam că are bani puși deoparte, la mai multe bănci, din timpul în care câștigase împărătește, căci nu se ferise de noi, însă concret, nu cunoșteam numărul lor. Iar ceea ce aveam să aflăm acum ne-a lăsat paf!

— Dragii mei, acel moment nu a venit încă și nici nu cred că va veni prea curând! ne-a spus mama, zâmbind într-un fel șugubăț. Nu e nevoie să mă ajutați cu nimic.

— Poate că, totuși, ai nevoie…

— Ei bine, trebuie să vă dezvălui faptul că, deși în ultimii ani am fost nevoită să scot sume importante de la bancă fără a mai pune nimic la loc, conturile mele sunt încă burdușite. Așa că nu vă faceți griji pentru mine, pentru voi, pentru copiii voștri…

Eu și soția mea am făcut ochii mari. Nu ne venea să credem. știuserăm că mama câștigase extrem de mult în trecut, însă nu ne închipuiserăm că obținuse chiar venituri fabuloase.

— Putem duce un trai îndestulat foarte mulți ani de acum înainte, fără să muncească niciunul din noi! a continuat mama. Însă nu vom face asta, căci nu ne stă în fire. Cu toții suntem oameni de acțiune, munca ne ține în priză, sănătoși și plini de vlagă, așa încât voi veți merge în continuare la serviciile voastre, în timp ce eu mi-am aranjat să lucrez pentru un om important. Voi începe lucrul săptămâna viitoare și, deși nu vreau să mă laud, voi câștiga bani frumoși.

Ce chestie! Deși septuagenară, ma-ma, care, în paranteză fie spus, avea – și are – o sănătate de fier, nu se lăsa. Dădea încă o lovitură.

— Bine, mamă, dar ce urmează să faci? am iscodit-o, oarecum îngrijorat. Ce ai de gând? Vrei să te extenuezi?

— Nu trebuie să vă faceți griji, repet! ne-a liniștit ea. O să lucrez pentru Grigore, un alt baștan de odinioară, fost client la Alimentară, care în prezent derulează multe afaceri ca exportator. Are plantații de orez, crescătorie de pui, baltă cu pește, ciupercărie și multe altele.

— Oau! Este tare tipul! m-am trezit exclamând, impresionat de volumul de exporturi al baștanului, cum îi zicea mama. Dar tu cu ce te vei ocupa? Asta mă interesează. Ce vei face, concret, încât să câștigi așa bani mulți, cum ai spus…

— Eu voi supraveghea, din umbră, toată activitatea. Adică voi ține o contabilitate în paralel cu cea a fiecărei firme. Grigore are încredere oarbă în mine, motiv pentru care mă și plătește grozav. Sunt sume enorme în joc, iar el vrea să se asigure astfel că nimeni nu îl va fura.

De atunci, de la discuția cu pricina, au trecut câțiva ani, timp în care mama a împlinit 80 de ani.

Dar, cu toate astea, ea se încăpățânează să nu renunțe la a lucra pentru acel tip, care este foarte mulțumit de ea și o plătește boierește. Degeaba îi amintesc întruna că avem suficienți bani ca să o ducem super cu toții până la adânci bătrâneți, căci ea vine mereu cu același argument cu care îmi închide gura.

— Băiatul meu iubit, știi bine că mulțumită activității mă mențin așa sănătoasă și sunt în formă. Dacă nu aș mai face nimic, m-aș îmbolnăvi, sunt convinsă! În afară de asta, oricât de mulți bani am avea, strică să mai aduc? Mâine-poimâine devin străbunică, așadar trebuie să mă pregătesc, căci nepoții mei contează pe sprijinul meu.

Mda, ce să vă spun?!, cam asta e mama… De mic m-a ținut în puf, și asta continuă să facă și în ziua de azi. Îmi este cam jenă, recunosc. Asta pentru că, deși am depășit 55 de ani, pentru ea am rămas tot un copil care trebuie ajutat.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE