Într-un bar de noapte am descoperit dragostea

Să te duci cu Ramona la agățat e ca și cum te-ai duce cu capra la filarmonică. și totuși, mă găseam cu prietena mea Ramona (o blondă de optzeci de kilo-grame) la un club de fâțe din centrul vechi și eram animate de un singur gând, și anume de gândul aventurii. Bruneta de cincizeci de kile (subsemnata) voia să se combine cu numitul Alex, un obișnuit al clubului respectiv -animator, chitarist, motociclist.

Stăteam amândouă la o masă – cu niște pahare de martini – și ne uitam înspre niște masculi tineri ce se adu-naseră ca popicele lângă bar, încordându-și tatuajele.

Vreau să vă descriu clubul: e un club de rahat. însă Ramona Stoican și Laura Gabor aveau vârsta cluburilor și implicit a rahaturilor: douăzeci și unu.

— Chiar îți imaginezi că o să te remarce? m-a tachinat această pacoste care chiar e prietena mea cea mai bună.

și i-am zis:

— Nu-l pot lăsa să-mi scape doar pentru că nu sunt genul lui.

— Care gen?

— Masculin. Ascultă: numai un superbou nu m-ar remarca.

— Băieții ăștia, dragă Laura, sunt obișnuiți să umble cu vampe.

— Zău? Proștii ăștia știu mai multe lucruri despre motoare decât despre femei. Dacă le-aș ține o conferință extrem de detaliată despre vagin, gen secțiune transversală, cu grafice, diapozitive și tot tacâmul, pentru a le explica de unde vine, din ce e făcut și cum să te ferești de falsuri, cred că aș cere câte un stop-cadru, ca să i-l vâr fiecăruia sub nas.

Recomandări

Elena Lasconi spune că Georgescu ar trebui consultat de un psihiatru. „Nu avem în program promovarea LGBTQ și nu vom trimite tineri pe front. E propagandă rusească”

— șase! Pare-mi-se că se uită la tine! m-a atenționat Ramona, cu un glas incitat.

— E normal, isteațo! Mă filmez cu el de trei săptămâni.

Oare degeaba mă fardasem ca o dadaistă? Ce mama naibii să mai fi făcut eu ca să-l vrăjesc pe Alex? Încercasem, de la distanță, diferite trucuri, ba chiar izbutisem, în câteva seri, să schimb cu el una-două vorbe, nu prea adânci. Situația de acum mă făcea să mă gândesc la Jack Lemmon în ultima scenă din „Unora le place jazzul”.

La fel ca el, ajunsesem la capătul argumentelor și trebuia să scot muniția cea mai categorică din prăvălie. Mi-am mai descheiat un nasture de la cămașă… Bingo! Noul argument a avut succes, căci nu purtam (în viața vieților mele) sutien, iar eu nu ascund sub cămașă chiftele, ci sculpturi de-a dreptul tulburătoare. L-am văzut cum le zice ceva celorlalți băieți și cum vine, magnific, spre masa noastră. Tembelii păreau să se amuze de ce le spusese liderul informal, însă măcar au avut bunul-simț să nu se holbeze.

Da, la noi venea. Pardon, la mine.

Alex, în vârstă de 25 de ani, de profesie golan, însă golan de bani gata, părea un mascul de top și nu se lăsa prea ușor abordat de fete Visam să-l seduc si să-l abandonez. însă, fără voia mea, fără să-mi fi dorit o clipă așa ceva, m-am îndrăgostit

Recomandări

De ce neutralitatea României, dorită de Călin Georgescu, reprezintă propagandă rusă

Să-l „am” pe Alex era o chestie de vanitate, nu de profunzime. Chiar așa gândeam, o chestie de palmares, de CV amoros… și totodată, desigur, o aventură cât se putea de plăcută, căci Alex, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, de profesie golan, însă golan de bani gata, părea un mascul de top și nu se lăsa prea ușor abordat de fete. O aventură… doar dacă ieșeau, măcar o dată, pasiențele spurcatelor mele de ursitoare.

Visam să-l seduc și să-l abandonez. însă, fără voia mea, fără să-mi fi dorit o clipă așa ceva, s-au precipitat lucrurile și m-am îndrăgostit. Pentru mine, era un sentiment inedit. Eu… nu dădeam nici doi bani pe dragoste, căci nu știam cum e, deși despre ea vorbește și scrie toată lumea; mi se părea ceva patetic și prostesc. Așa să știți: nici doi bani nu dădeam pe ea. Dar astăzi, afirm că dragostea e cel mai prețios tezaur, cu care rămâi și după ce se termină totul – ca și cum ai pune ceva la păstrare, într-un album. îmi plac comparațiile.

Deci, a venit la masa noastră. și a spus așa:

— Pot să stau cu voi un minut? Ramona i-a zis că, pentru un minut, nici n-ar trebui să se obosească. Eu am încuviințat din cap, îngăduitoare și implacabilă, ca o regină. Cred că reușeam să par detașată și deloc impresionată, dar făceam pipi pe mine de emoție. Prima săgeată a lui Cupidon avea efect diuretic.

Recomandări

TikTok recunoaște o campanie ilegală de influențare a votului pentru Călin Georgescu și una a Sputnik. Răspunsurile nu i-au convins pe eurodeputați

— Dacă voiai să-mi faci cinste cu ceva… i-am zis eu cavalerului.

Cât tupeu aveam!

— Bineînțeles! a spus Alex adresându-mi un zâmbet atomic.

Am continuat de unde fusesem întreruptă:

— Fă-mi o cinste cu o plimbare în aer curat! O să leșin de la fumul ăsta de țigări.

Tupeul de dinainte se simțea rușinat. Am tușit ostentativ.

— Dar prietena ta? s-a interesat macho, din politețe numai, căci părea încântat de perspectivă.

— Prietena mea poate să se îmbete și singură, n-ar fi prima dată.

Căutătura pe care mi-a aruncat-o Ramona putea doborî un copac. însă, prin viu grai, buna mea prietenă mi-a dat acordul să plec. Ne-am tirat, aproape cu naturalețe, spre o posibilă aventură, why not? Eu și Alex. Afară… cerul înstelat…

Din dormitorul camerei sale (dintr-un apartament de burlac) nu se mai putea admira cerul. Eu vedeam pe tavan – cu privirile zdruncinate – stele verzi. Ceea ce se preconizase drept o aventură pe termen scurt (asta crezuse și el) a devenit o poveste de dragoste bazată pe afinitățile pe care ni le-am depistat… numaidecât. Ești prost dacă nu-ți recunoști sufletul-pereche.

Cum ar fi să vă povestesc aici, pe un spațiu restrâns, un an și ceva de iubire? Ar fi ca și cum v-ar servi cineva, în loc de trei feluri de mâncare, o pastilă d-aia concentrată, de cosmonaut, ptiu!

Astăzi, locuiesc la Alex. Adică, sunt încă îndrăgostită de el, iar el, odinioară vedeta femeilor, îmi bea apă din… palmă. L-am andocat, e al meu; „golanul” anilor trecuți și-a găsit nașa, nu mai poate scăpa dintre mrejele mele, ne iubim. Au trecut, iată, șaisprezece luni de când suntem împreună. Sau, dacă vreți, de când am descoperit dragostea într-un club de noapte.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News