Iubita mea și-a construit fericirea pe suferința mea

Pe Paula am cunoscut-o în anul întâi de facultate , (ASE – București), ea I fiind una dintre colegele mele de grupă. încă de la început ne-am simpatizat foarte mult și am căutat să fim tot timpul unul în preajma celuilalt, așa că iubirea s-a furișat repede între noi doi și ne-a făcut să ne dorim să nu ne mai despărțim niciodată. Cel puțin așa a fost în ceea ce mă privește…

Ea mi-a spus că, înainte să intre la facultate, avusese un alt iubit, un coleg de liceu din orașul ei natal, Cluj-Napoca, pe care l-a părăsit de îndată ce m-a cunoscut, fiind sigură că pe mine mă iubește cu adevărat. Așa mi-a mărturisit, și eu rău am făcut că am crezut-o, fiindcă mă mințea cu nerușinare!

0 iubeam enorm, nu sunt sigur că nu o iubesc și acum, când aștern toate acestea pe hârtie, ca să mai uit de povara ce-mi apasă sufletul. Paula este nu numai frumoasă, ci știe și să se facă plăcută, fiind o prezență deosebită întotdeauna, în orice împrejurare. Eu pe atunci eram tare mândru de ea și juram să o iubesc și să o respect toată viața, firește, gândindu-mă deja la căsătorie.

Trei ani de zile, respectiv până la sfârșitul anului trei de facultate, am fost împreună tot timpul, am locuit împreună, într-o garsonieră cu chirie, și ne-am petrecut vacanțele studențești împre-ună. Sărbătorile de iarnă sau de Paște le petreceam fie acasă la ea, la Cluj, fie la mine, la Pitești, iar vacanțele de vară în doi erau minunate, și acum îmi amintesc cu nostalgie de ele. Ce mai, zi de zi, oră de oră, clipă de clipă, eram unul lângă altul, respiram același aer și ne împărtășeam și cele mai banale gânduri!

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Aveam o încredere oarbă în iubita mea și în dragostea noastră. Nu zic, auzeam și eu de iubiri sincere care totuși se destrămau brusc sau de îndrăgostiți care descopereau pe neașteptate că nu se cunosc suficient de mult, că uneori sunt necesari ani de zile sau chiar o viață pentru ca doi parteneri să se cunoască, dar eram convins că nu era cazul meu și al Monicăi. Ce putea oare să intervină între noi, când sufletele noastre se apropiaseră atât de mult, când ne iubeam atât de mult unul pe altul?

Cel mai îndrăzneț plan al nostru era acela ca, după terminarea facultății, să mergem amândoi să muncim în străinătate și să venim cu bani suficienți pentru a ne construi o casă frumoasă, să pornim o afacere, pe scurt, să avem tot ce ne trebuie pentru a ne întemeia o familie. Paula visa să îmbinăm utilul cu plăcutul și să ne angajăm amândoi pe un vas de croazieră, cum făceau mulți români, chiar dintre cei cu studii superioare. Auzisem că acest gen de muncă e istovitor, dar urma să avem parte și de aventuri, cutreierând mări și țări. Eram tineri și curajoși, iar mie mi s-a părut minunată ideea Paulei. Unde mai pui că puteam să ne îndeplinim apoi multe dintre celelalte planuri pe care le aveam, cum ar fi să facem un copil, să-i ajutăm pe părinți, să avem niște bani la bancă, pentru zile negre. Paula mai avea un vis legat de familia noastră: mama ei avea un frate geamăn, așa că iubita mea spera să avem și noi gemeni, băiat și fetiță; când vorbea despre asta, fața i se lumina toată și ochii îi străluceau.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Așteptam așadar să ne terminăm studiile, dar eu eram mai nerăbdător decât Paula. Voiam să-mi fie soție, să devenim oameni așezați la casa lor și să nu stea nimic în calea fericirii noastre. Mă gândeam și la cariera mea, dar nu eram genul carierist, unul care dă tot timpul din coate ca să se afirme. Cum spuneam, voiam să pornesc o afacere împreună cu iubita mea și totul să rămână la fel pentru totdeauna: să fim mereu unul în preajma altuia, să luăm împreună deciziile importante sau mai puțin importante, atât în ceea ce privește familia noastră, cât și problemele legate de firmă.

Eram dependent de Paula, iubirea era ca un drog pentru mine, un drog care mă făcea să mă simt fericit și împlinit. Zilele treceau unele după altele, eu și Paula adunaserăm multe amintiri frumoase, și acestea ne ajutau să rămânem la fel de afectuoși și tandri unul cu celălalt. Apoi, brusc, când încă nu se terminase sesiunea de vară, la sfârșitul anului trei de studii, Paula s-a schimbat…

Vorbea mai puțin cu mine, cădea deseori pe gânduri, căuta motive să plece singură la cumpărături și făcea asta ca să poată vorbi ne-stingherită la tele-fonul mobil. Mi-am dat seama de acest lucru într-o zi, când am sunat-o să o rog să-mi cumpere o revistă care mă interesa, iar mobilul Paulei sunase ocupat de câte ori încercasem să o apelez. N-am zis nimic, credeam că e o întâmplare și că e stresată din cauza sesiunii de examene, dar rareori mai reușeam să o prind pe mobil, când era plecată, fiindcă vorbea aproape încontinuu cu cineva… în plus, a început să fie din ce în ce mai nervoasă și zilnic se răstea la mine din te-miri-ce motiv.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

— Iubito, ce te apasă, de fapt? am întrebat-o într-o seară, îngrijorat. îmi ascunzi ceva și de aceea nu îți mai găsești liniștea de o vreme încoace? Nu ne-am jurat să fim mereu sinceri unul cu altul?

— Aș vrea să fiu sinceră cu tine și să-ți spun totul, Edi, dar e ceva care mă împiedică și îmi cere timp de gândire… știi, trebuie să mă lămuresc mai întâi eu singură, să fiu sinceră cu mine însămi, apoi îți voi destăinui și ție ce mă frământă…

— Nu îmi place deloc ceea ce aud, Paula. și m-a cuprins brusc un soi de teamă. Vorbele tale mă determină să mă gândesc la ce e mai rău! Nu cumva pui la îndoială dragostea ce mi-o porți? Nu cumva nu mai ești sigură că mă iubești? Spune-mi mai repede, te rog, ce s-a întâmplat!

— Vali, țin la tine enorm și ne leagă atâția ani frumoși petrecuți împreună, atâtea amintiri frumoase! Te rog, nu mă presa… înțelege-mă și dă-mi un răgaz, apoi îți voi spune totul!

Ca niciodată, la sfârșitul acelei sesiuni, respectiv la începutul vacanței de vară, Paula mi-a spus să nu mai insist să vină cu mine, la Pitești. în plus, nu concepea nici ca eu să merg la ea, la Cluj. Cât despre o plecare împreună la mare sau în altă parte, ca și în vacanțele precedente, nici nu putea fi vorba! A plecat singură la părinții ei, pentru prima oară de când eram împreună. Nu mai puteam fi atât de orb și de credul. știam că intervenise ceva între mine și Paula, iar acest ceva putea fi un alt bărbat. După o săptămână lungă, în care nu am vorbit decât o singură dată la telefon, m-a sunat și m-a chemat la ea. Am fost în al nouălea cer de fericire.

— Mi-e dor de tine, de abia aștept să te văd! De ce m-ai chinuit plecând singură la Cluj?

— Am plecat fiind-că așa am vrut. Vreau să vii repede aici, ca să stăm de vorbă… Am ceva să-ți spun.

Bucuria mea s-a curmat brusc. Vorbele ei nu prea mă încurajau să sper că viitorul nostru va fi cel pe care îl visasem până atunci. Am plecat la ea totuși, să aflu chiar din gura ei ce anume stă în calea fericirii noastre. 0 iubeam și nu vă pot descrie starea în care mă aflam în clipele acelea, la gândul că veștile pe care mi le va da Paula vor fi cumplite pentru mine și totodată vor însemna sfârșitul relației noastre.

Când am ajuns la ea, am fost întâmpinat cu răceală. Nelipsitul ei zâmbet de pe chip dispăruse, iar părinții ei erau foarte distanți. Ne-au lăsat singuri să discutăm și… presimțirile mele s-au adeverit.

— Edi, acum e momentul să fiu sinceră cu tine. știu că te va durea ceea ce îți voi spune, dar nu-ți mai pot ascunde adevărul la nesfârșit. ți-am vorbit, când ne-am cunoscut, de Victor, primul meu iubit, din liceu, pe care credeam că nu-l mai iubesc după ce noi doi ne-am cunoscut. Sincer, am încercat să-l uit, dar familia mea mi-a trimis mereu vești despre el și… de la el. în sesiune, am primit o grămadă de scrisori de la mama, știi doar, că le-ai văzut… Ei bine, înăuntrul acelor plicuri se aflau, de fapt, scrisori de la el… Ai mei nu au mai putut suporta insistențele lui și au decis să-mi trimită scrisorile acelea, dar, ca să nu te supere pe tine, mama le băga în plicuri semnate de ea. Victor voia să vină să mă vadă, să reînnodăm relația noastră și de aceea eram atât de neliniștită. Cum am venit acasă, în vacanță, ne-am reîntâlnit, m-a cerut de soție și… am acceptat…

— Ai acceptat?! Cum ai putut face asta, când știai cât te iubesc eu? Cu ce e mai prejos dragostea mea decât a lui, cu ce ți-am greșit, Paula?

— Mă iubești, știu, dar trebuie să mă uiți! știu că nu meritai asta, nu asta voiai să auzi venind aici, nu voiam să-ți frâng inima, dar…

— Să-mi frângi inima! Auzi ce spui? M-ai trădat fără nicio remușcare și acum folosești cuvinte din astea! Relația noastră mergea bine, aveam aceleași vise, ne înțelegeam bine, am fost împreună trei ani, dar tu ai uitat totul când Victor ăsta ți-a trimis scrisori de amor! Parcă ziceai că nu-l iubești, că l-ai părăsit pentru mine… Cum a fost, de fapt?

— Nu este așa… El a fost plecat din țară și acum s-a întors…

— Doamne, cu ce ipocrită m-am încurcat! Până nu demult îmi jurai dragoste veșnică și îți doreai să pleci în străinătate cu mine! Am înțeles, acum nu mai trebuie să pleci să muncești, a venit el cu bani și ți-a promis o viață mai ușoară decât puteam să-ți ofer eu, nu-i așa?

— Cum vorbești cu mine, Edi? Mă jignești, știi că nu sunt o materialistă!

— Te jignesc? Eu? Eu nu te-am trădat cu nimic, am crezut în iubirea noastră și în viitorul nostru. Tu ai dat cu piciorul la tot, m-ai și rănit, m-ai și jignit întorcându-te la cel de care mi-ai spus că ai uitat definitiv!

A încercat să mă calmeze, voia să rămânem prieteni, dar la ce bun? Inima mea nu știa decât să tresară la amintirea ei, nicidecum s-o accepte ca simplă pri-etenă. Așadar, cel mai bun lucru era să o uit…

Pentru prima dată de când o cunoșteam, am petrecut vacanța de vară singur și zilele au fost lungi cât veacul. îi simțeam lipsa oricât îmi impuneam să nu mă mai gândesc la ea și la zilele minunate pe care le petrecuserăm împreună. Mă întrebam în fiecare zi cum va fi reîntâlnirea noastră, pentru că amândoi mai aveam de urmat un an de studii în București. Intim, încă mai speram că se va întâmpla ceva, că se va despărți din nou de acel Victor și se va întoarce la mine, dar oare aș fi putut să o iert? Aș mai fi avut încredere în ea?

în toamnă, când am reînceput școala, am fost scutit de asemenea întrebări, căci, spre surprinderea mea și a colegilor mei, care, în plus, nu concepeau să mă vadă singur, Paula nu a mai venit la facultate. Mai târziu, de la un student de loc din Cluj-Napoca am aflat că Paula se măritase deja și se transferase, în ultimul an de facultate, la ea în oraș.

Fosta mea iubită locuia acum într-o vilă, avea mașina ei personală, iar soțul ei era un prosper om de afaceri. Părinții ei reușiseră să o influențeze, să o convingă să mă părăsească și să lase baltă visele noastre de a munci împreună pentru a ne face un viitor. Acel Victor o ținea în puf și toată lumea era fericită, mai puțin eu, care, de altfel, ieșisem din calculele lor…

Sufeream enorm și era firesc, pentru că prea mult o iubisem pe Paula. Nu-mi găseam locul și nu cred că voi mai putea iubi vreodată la fel de mult, la fel de intens. De la același student am aflat mai târziu că Paula își împlinise și un alt vis al ei: când mă pregăteam să intru în licență, Paula se pregătea, la rândul ei, dar nu pentru licență, ci pentru a aduce pe lume gemeni.

Aș vrea să uit și să iert, aș vrea să fiu altruist și să-i doresc fostei mele iubite tot binele din lume, dar nu pot…

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News