M-am certat cu prietenul meu de-o viață fiindcă fiul meu i-a sedus fetele

Pe mine și pe Florin ne lega o prietenie de 30 de ani. Eram ca frații. Această prietenie s-a spulberat însă, în mod incredibil, după ce fiul meu i-a sedus ambele fiice. De ce, din câte adolescente focoase sunt pe lumea asta, băiatul meu a trebuit să se oprească tocmai la fetele lui Florin chiar nu știu. Dar știu că eu nu am nicio vină și că mă doare sufletul după ruptura de prietenul meu de o viață.

L-am cunoscut pe Florin în urmă cu 30 de ani, pe când eram în armată. Aveam 18 ani, intrasem la facultate, mai exact la Institutul Politehnic, dar înainte de a o începe studiile urma să efectuez stagiul militar la termen redus. Așa mergeau lucrurile în vremurile comuniste. Iar acolo, în armată, aveam să pun bazele unei prietenii rare cu Florin, el fiind cel alături de care am sărit gardul unității pentru a merge la prostituate, așa cum mergeau toți camarazii din companie.

Din fericire, eu și Florin ne-am nimerit în aceeași grupă la facultate, ceea ce a făcut ca, în următorii cinci ani, să fim aproape nedespărțiți și să cimentăm prietenia. și, tot din fericire, aveam pasiuni comune, amândoi fiind iubitori de muzică rock, de drumeții montane și de fot-bal. Am trăit o perioadă foarte frumoasă din viață în anii studenției, strângând multe amintiri de neuitat alături de prietenul meu. Cum amândoi eram singuri la părinți, nu e deloc exagerat dacă afirm că eu și Florin eram ca frații pe care nici-unul din noi nu i-a avut niciodată.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Primul care s-a însurat am fost eu. Se întâmpla pe când aveam numai 25 de ani, însă eu și Corina ne iubeam de câțiva ani și ne doream foarte mult copii. Florin s-a căsătorit și el doi ani mai târziu, iar evenimentul a avut loc pe când

soția mea tocmai năștea primul și singurul nostru copil: Mihai. Din păcate, complicațiile din timpul sarcinii au împiedicat-o să mai poată avea copii, deși ne-am mai fi dorit unul. Cât îl privește pe Florin, soția sa avea să îi dăruiască două fetițe, ceea ce l-a necăjit un pic, el sperând să aibă un băiat pe care să îl vadă devenind fotbalist.

— Ce spui, Florin, ne încuscrim? mi-am întrebat într-o bună zi prietenul, pe când ne aflam la o bere. Doar vezi ce mândrețe de băiat am.

— Ce să spun, Victor? Nu zic că nu e frumos băiatul tău, însă fetele mele merită ceva mai bun! m-a șicanat el râzând cu poftă.

— Cum adică? Crezi că vei găsi un ginere mai bun ca Mihai al meu? am jucat eu rolul supăratului. Doar vezi cât de scump este.

— Da, Mihai e un scump, însă eu vreau soți pricopsiți pentru prințesele mele! Vreau să le țină în puf, înțelegi?

Pe vremea aceea, băiețelul meu avea 4 ani, în timp ce fetițele lui Florin, Alexandra și Monica, aveau 2 ani și, respectiv, o lună. îmi făcea plăcere să îmi împung prietenul, mândrindu-mă cu Mihai, când știam cât de mult își dorise un băiat… Soarta făcuse însă ca eu să am băiat, iar el două fete, și pentru asta Florin a trebuit să suporte toată viața tachinările mele.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Ce e drept, Alexandra și Monica erau două fetițe foarte reușite, frumoase, ascultătoare și agere, tot așa cum și Mihai era un băiat tare frumos, cuminte și inteligent. 0 eventuală înrudire între mine și Florin, atunci când copiii vor fi crescut, nu ar fi fost imposibilă, mai ales că mititeii se cunoșteau foarte bine din vizitele pe care familiile noastre și le făceau cu diverse ocazii sau din concediile petrecute împreună. Bineînțeles, la o adică, pentru asta ar mai fi trebuit și ca între ei să existe atracție, iubire, pasiune…

Anii au zburat ca gândul, iar eu și Florin am rămas în continuare cei mai buni prieteni, în timp ce copiii noștri au crescut.

Pe nesimțite, Mihai al meu s-a transformat într-un adolescent foarte armonios dezvoltat din toate punctele de vedere, un student care, la 20 de ani, frânsese deja câteva inimi. În același timp, fetele amicului meu nu se lăsaseră mai prejos, Alexandra fiind, la 18 ani, o domnișoară superbă, iar Monica, la 16 ani, călcând pe urmele surorii sale.

Cum vă spuneam, familia mea și a lui Florin erau foarte apropiate și, prin urmare, e evident că băiatul meu și fetele lui se cunoșteau foarte bine. Ce nu știam însă, dar urma să aflu în curând, e faptul că Mihai și Alexandra ajunseseră să se cunoască mult mai bine decât s-ar fi așteptat părinții lor: cei doi deveniseră iubiți…

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Mda. într-o seară, stăteam la o bere cu băiatul meu, discutând despre istoria muzicii rock. îmi priveam cu satisfacție fiul și mă simțeam grozav.

— Altfel, mai ai ceva să îmi spui, Mihai? îl întreb la un moment dat, înainte să mergem la culcare. S-a întâmplat ceva important în viața ta în ultima vreme?

— Of, tată, ai aflat! a izbucnit el. Nu știu cum, dar ai aflat! Acum, asta e! în fond, nu e nicio crimă.

Habar nu aveam de ce vorbea, dar nu am lăsat să se vadă cât de surprins eram. Voiam să aflu de la Mihai ce anume „aflasem”, când de fapt eu nu știam nimic!

— Da, ai dreptate, nu e nicio crimă, dragul meu, l-am încurajat eu să se confeseze mai departe. știi că poți vorbi orice cu mine.

— Păi, dacă știi deja, ce aș mai putea să mai spun?

— Spune-mi cum s-a întâmplat! Sunt curios să aflu…

— Cum să se întâmple? Simplu: cam în urmă cu două luni, eu m-am îndrăgostit de Alexandra, iar ea de mine. Ne iubim foarte mult.

Așadar, asta era! Fiul meu și fiica lui Florin formau un cuplu, iar eu, ca și prietenul meu, nu știam nimic. Nu înțelegeam cum se ajunsese la asta, dar faptele erau consumate, așa că nu știam ce aș mai putea spune. Pentru câteva clipe, mi l-am imaginat pe Florin atunci când va afla vestea și nu am putut să mă abțin de la a zâmbi șugubăț. După cât îl tachinasem eu de-a lungul anilor, după cât glumisem pe seama încuscririi, iată că se întâmplase: copiii noștri erau împreună, se iubeau, și deci nu era exclus, cel puțin ipotetic, ca, într-un final, să se căsătorească.

— Victor, tu glumești! a sărit ca ars Florin, atunci când i-am dezvăluit ce aflasem de la fiul meu. Spune-mi că glumești!

— Dacă vrei, îți spun asta, însă te asigur că nu e nicio glumă. Mihai al meu și Alexandra a ta sunt împreună.

— Bine, dar fata mea de abia a împlinit 18 ani! a țipat, nervos, Florin.

— Păi, vezi? Deci e majoră, atunci care e problema? Dacă se iubesc, lasă copiii să se iubească! Mâine, poimâine ne încuscrim, am conchis eu râzând…

— Da, eu spumeg de nervi, iar ție îți arde de miștocării.

Cam așa a decurs conversația cu amicul meu, care, ca și mine, de altfel, era neputincios. Ce putea face dacă Mihai și Alexandra comiseseră deja păcatul originar?

— Hai noroc și să fie într-un ceas bun! Mai știi cum ne înrudim totuși, măi Florine? am încheiat eu, ridicând paharul voios.

Peste circa doi ani însă, o eventuală relație de rudenie între mine și prietenul meu avea să iasă din calcul. Asta, pentru că fiul meu m-a anunțat într-o zi că are să îmi comunice ceva important.

— Ia spune, ce s-a întâmplat? Să nu spui că ai lăsat-o însărcinată pe Alexandra! am glumit eu, amuzat de idee.

— Nu, stai liniștit, tată, că nu am lăsat-o însărcinată și nici nu o voi lăsa! m-a liniștit el. Tocmai am decis, de comun acord, să punem capăt relației.

— Cum așa? Vorbești serios? Dar Alexandra e o fată deosebită, știi asta. De ce v-ați despărțit?

— Da, știu că Alexandra este o ființă foarte specială, însă pur și simplu… am realizat amândoi că ne-am plictisit și am decis că e mai bine să rămânem prieteni și să își vadă fiecare de viața lui.

Așa a luat sfârșit iubirea dintre băiatul meu și fata lui Florin, acesta din urmă, ca și mine, nefiind prea încântat de despărțirea lor. Dar, încă o dată, ce puteam face, cum să ne fi amestecat peste deciziile copiilor? Când s-au iubit, s-au iubit. Dacă acum nu se mai iubeau, nu se mai iubeau…

Surpriza cea mare avea să vină însă peste câteva luni, când, într-o seară, fiul meu ne-a rugat pe mine și pe soția mea să îl ascultăm, căci avea să facă un mic anunț.

— Decât să aflați de la alții, mai bine vă spun eu! și-a început el, șovăind, destăinuirea, pentru ca, imediat, să prindă curaj și să pună punctul pe i. Vreau să știți că eu și Monica suntem împreună.

Atât eu, cât și Corina am făcut ochii mari, nevenindu-ne să credem. Ne uitam unul la celălalt, reduși la tăcere. în cele din urmă, m-am dezmeticit.

— Fiule, ești nebun? Din câte boboace focoase sunt pe lumea asta, ție ți s-a pus pata tocmai pe fetele lui Florin? am izbucnit, furios. Ce va spune prietenul meu când va afla? Dacă se va supăra pe mine?

— Nu știu ce va spune și nici nu mă interesează! Să fie sănătos! Ce vină avem noi dacă ne-am îndrăgostit? și, mai ales, ce vină ai tu? Nu are de ce să se

supere pe tine. înțelegi?

Din nefericire, fiul meu se înșela. Florin a privit lucrurile cu totul diferit, considerând că Mihai este un aventurier lipsit de inimă, din moment ce, după ce i-a sedus și deflorat prima fiică, a repetat figura și cu cea de-a doua.

— Cum e posibil așa ceva? a răbufnit el când i-am dat vestea. Este oribil ce s-a întâmplat! Credeam că Mihai al tău este un băiat serios, dar, când colo, el mi-a pângărit-o și pe Monica la fel ca pe Alexandra, la numai 18 ani!

— Măi omule, calmează-te! l-am luat eu cu binișorul pe prietenul meu, care se înroșise de mânie. Nu știu cum s-a întâmplat, însă nu ți-a pângărit nimeni nicio fată. Cei doi sunt majori și vaccinați, iar dacă și-au asumat această relație, este numai treaba lor.

— Nu e numai treaba lor, căci avem și noi partea noastră de vină, Victor! s-a mai muiat Florin. Copiii au stat prea mult timp împreună, ar fi trebuit să ne dăm seama că au crescut și că pot apărea sentimente, dorințe specifice vârstei.

— Păi, vezi că începi să înțelegi? Hai să vedem partea plină a paharului! l-am dojenit eu voios. De acum, putem să sperăm din nou că ne vom încuscri.

— Mda, așa e, însă mi-e greu să mă împac cu ideea că băiatul tău le-a luat la rând pe fetele mele…

Nu pot spune că nu înțelegeam ce simțea prietenul meu, însă totodată nici nu aveam de ce să mă simt cu musca pe căciulă. Nu contribuisem cu nimic la relația pe care Mihai o începuse cu Monica și, lăsând gluma la o parte, îmi doream ca eu și Florin să devenim cuscri. Pentru asta însă trebuia ca iubirea copiilor noștri să dureze. Iar de durat, nu avea să dureze decât un an.

Din păcate, băiatul meu m-a anunțat, într-o zi, că are să facă un nou anunț.

— Ce s-a întâmplat? Să nu spui că ai lăsat-o gravidă pe Monica! am glumit eu, ca de obicei.

— Nu, tată, nu am lăsat-o gravidă și nici nu o voi lăsa! m-a înștiințat el cu o voce joasă. Ca și în cazul Alexandrei, de comun acord, eu și Monica am pus capăt relației.

— Bine, și care e motivul? am insistat eu. Monica e o fată frumoasă, deșteaptă, zglobie.

— Care să fie motivul? Nimic deosebit… A fost frumos cât a fost, dar la un moment dat am constatat că ne-am plictisit unul de celălalt. Parcă nu ai ști cum sunt tinerii din ziua de azi…

Ce e drept, Mihai avea dreptate. La 48 de ani, uitasem cum e să fii tânăr și neliniștit, să îți dorești să faci o mulțime de lucruri nebunești, să trăiești aventuri peste aventuri și să experimentezi cât mai multe iubiri. Mă îngrozea însă gândul că Florin va fi cumplit de dezamăgit de faptul că fiul meu s-a despărțit și de a doua sa fiică. și, din păcate, așa a fost.

— Nu vreau să mai știu de tine, Victor! Să vă fie rușine, ție și băiatului tău! a răcnit el ca apucatul. Mihai le-a înfipt-o ambelor fete, apoi le-a părăsit!

— Florin, cred că glumești! l-am luat eu cu binișorul. Sunt convins că vorbești la nervi, fără să gândești. știi bine că nu e vina mea pentru că Mihai s-a cuplat cu Alexandra, apoi cu Monica.

— Nu mă interesează! Trebuia să îl oprești, să nu îl lași să își bată joc de fetele mele.

— Dar nici nu am știut când au început relațiile! m-am apărat eu. și, chiar dacă aș fi știut, crezi că aș fi putut să intervin?

în zadar am încercat să îi explic prietenului meu că nu are de ce să fie necăjit, căci tinerii moderni, din ziua de azi, schimbă mai mulți parteneri înainte de căsătorie.

El a declarat că se leapădă de mine ca de Satan și că prietenia noastră de 30 de ani s-a încheiat, iar de atunci nu îmi mai răspunde la telefon și nu mă mai primește în casa lui. Au trecut trei luni. Mă doare sufletul. îmi vreau prietenul înapoi!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News