Igor, câinele salvamar care simte pericolul înaintea oamenilor. Vlad Mărculescu, stăpânul patrupedului: „Este ca un al șaptelea simț pentru mine”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Vlad Mărculescu (37 de ani), este originar din Iași și este prim-balerin la Opera Națională Română din Iași. Acesta are un partener neobișnuit atunci când este salvamar pe plajă. Igor (12 ani) câinele său, este pregătit pentru activitatea de salvamar și, spune salvamarul, reușește de multe ori să observe situațiile periculoase înaintea lui. Animalul îi atrage atenția atunci când simte un posibil risc, iar Mărculescu este cel care intervine atunci când este nevoie.
Cuprins:
- Igor a avertizat o femeie să nu intre în mare, când era arborat steagul roșu
- „Uneori ai impresia că nu ai lângă tine un câine, ci un om”
- Ce legătură vede Vlad între balet și pregătirea unui câine salvamar
- Mărculescu înoată de aproape 30 de ani și a devenit salvamar profesionist
- „În momentul în care cineva are nevoie de ajutor, propriul confort trece pe planul al doilea”
- După 12 ore de muncă, Igor este „hrana sufletului” lui Vlad
- „Îmi doresc să zâmbesc cât mai mult”
Igor a avertizat o femeie să nu intre în mare, când era arborat steagul roșu
Unul dintre momentele care l-au făcut pe Mărculescu să observe cât de atent este Igor s-a petrecut într-o zi în care marea era foarte agitată. Steagul roșu era arborat, iar valurile erau foarte mari, astfel că intrarea în apă era exclusă. Cu toate acestea, o femeie mai în vârstă era hotărâtă să intre în mare, convinsă că se poate descurca. În acel moment, Igor s-a apropiat de ea și a început să latre insistent. „În acel moment, Igor s-a apropiat la aproximativ doi metri de ea și a început să latre insistent, de parcă încerca să o avertizeze să nu intre în apă”, povestește Mărculescu.
Câinele i-a atras atenția, spune el, și în alte situații asupra unor persoane despre care Mărculescu susține că se aflau sub influența alcoolului. Astfel, prezența lui Igor l-a făcut să fie și mai atent la persoanele respective. Pentru el, vigilența este unul dintre cele mai importante lucruri în meseria de salvamar. El consideră că faptul că nu există incidente înseamnă că salvamarul și-a făcut cu adevărat datoria.
„Vigilența este cel mai important aspect în meseria de salvamar. Să nu ai incidente de niciun fel înseamnă că ți-ai făcut cu adevărat datoria. Igor simte înainte să sune stația vreun pericol”, afirmă salvamarul.
„Uneori ai impresia că nu ai lângă tine un câine, ci un om”
Mărculescu spune că ar putea povesti sute de situații în care Igor i-a atras atenția sau l-a surprins prin comportamentul său. Totuși, printre momentele sale preferate nu se află neapărat cele în care câinele intervine într-o situație de risc. Cel mai mult îi place să îl privească atunci când stă liniștit și privește în zare.
„Sunt foarte multe situații... sute de momente pe care le-aș putea povesti. Dar, dintre toate, cel mai mult îmi place să-l privesc atunci când contemplă. Pur și simplu stă și se uită spre zare, de parcă ar reflecta la viață. Este un sentiment greu de descris, dar pentru mine este ceva extraordinar”, povestește el.
Salamarul spune că Igor se joacă și cu pisicile, iar atunci când cei doi merg la munte, câinele rămâne la fel de atent la ceea ce se întâmplă în jur. „Mai sunt și momentele în care se joacă cu pisicile sau când mergem împreună la munte. Acolo este mereu foarte vigilent, atent la tot ce se întâmplă în jurul nostru”, spune el.
Mărculescu spune că relația dintre ei este una pe care este dificil să o înțeleagă cineva fără să trăiască alături de un câine precum Igor. „Ca să înțelegi cu adevărat despre ce vorbesc, trebuie să trăiești alături de un câine ca Igor. Uneori ai impresia că nu ai lângă tine un câine, ci un om”, susține acesta.
Ce legătură vede Vlad între balet și pregătirea unui câine salvamar
Mărculescu face o paralelă între pregătirea sa de balerin și cea a lui Igor. În ambele cazuri, spune el, performanța se construiește în timp, prin disciplină, exerciții repetate și răbdare. „Milităria este punctul comun dintre aceste două lumi. Disciplina, sacrificiul și repetiția sunt elementele care le definesc pe amândouă”, explică el.
Potrivit lui, nici în balet, nici în pregătirea unui câine salvamar nu există rezultate obținute peste noapte. Este nevoie de muncă zilnică și de consecvență pentru ca pregătirea să se transforme în performanță.
„Atât în balet, cât și în pregătirea unui câine salvamar, performanța nu apare întâmplător. Ea se construiește prin muncă zilnică, exerciții repetate și multă răbdare. Nimic nu se obține peste noapte. Doar disciplina și consecvența pot transforma pregătirea într-un rezultat de excepție”, povestește acesta.
Pentru Mărculescu, pregătirea unui câine salvamar începe încă din primii ani de viață. În cazul lui Igor, experiența este una vastă, câinele fiind specializat și în pază. Totuși, spune salvamarul, ceea ce îl face diferit este capacitatea de a observa oamenii și de a reacționa înainte ca un pericol să devină evident. „Totuși, Igor este un câine mai special. Pentru mine, este ca un al șaptelea simț. Simte pericolul chiar dacă acesta este în apă sau în afara ei”, spune acesta.
Mărculescu înoată de aproape 30 de ani și a devenit salvamar profesionist
Pentru Mărculescu, trecerea de la balet la activitatea de salvamar nu a însemnat să înceapă o activitate complet nouă. Acesta spune că înoată de aproape trei decenii, iar în acest an a decis să își perfecționeze această aptitudine și să devină salvamar profesionist.
În cazul său, pregătirea fizică și disciplina acumulate în ani de balet au contribuit la această schimbare.
„Pregătirea unui prim-balerin începe de la o vârstă fragedă. Eu am început la 10 ani, iar după atâția ani de muncă, când ajungi la vârsta mea, multe lucruri devin mai firești și mai fluide. Corpul, disciplina și reflexele sunt deja formate, iar experiența își spune cuvântul”, povestește el.
În opinia sa, baletul și activitatea de salvamar au mai multe puncte comune, printre care disciplina, autocontrolul și condiția fizică. În plus, ambele presupun capacitatea de a lua decizii rapide în momente importante.
„Cred că baletul și salvarea din apă se completează foarte bine. Ambele cer disciplină, autocontrol, condiție fizică și capacitatea de a lua decizii rapide în momente importante”, spune Mărculescu.
„În momentul în care cineva are nevoie de ajutor, propriul confort trece pe planul al doilea”
El spune că, pe lângă pregătirea fizică, meseria de salvamar presupune și curaj și capacitatea de a acționa atunci când situația o cere.
„Pe lângă toate acestea, cred că am sânge rece, curaj și tăria de a acționa atunci când situația o cere. Nu am trăit niciodată dominat de frică. De-a lungul vieții, am fost genul de om care i-a pus întotdeauna pe ceilalți înaintea sa”, afirmă el.
Într-o situație în care cineva are nevoie de ajutor, Mărculescu spune că propria stare de bine trebuie să treacă pe plan secund. „În meseria de salvamar, asta este esențial: în momentul în care cineva are nevoie de ajutor, propriul confort trece pe planul al doilea. Prioritatea este viața celui aflat în pericol”, explică prim-balerinul.
În ceea ce privește activitatea sa de balerin, lucrurile stau diferit. După ani de antrenamente și spectacole, durerile musculare fac parte din profesie, spune acesta. „Acolo nu mă scapă nimeni de durerile musculare care apar după ani de antrenamente și spectacole. Fac parte din această profesie și am învățat să trăiesc cu ele”, spune el.
După 12 ore de muncă, Igor este „hrana sufletului” lui Vlad
Activitatea de salvamar presupune și zile lungi de muncă. După o zi de 12 ore, Mărculescu spune că prezența lui Igor este cea care îl ajută să se liniștească și să se deconecteze.
„După o zi de 12 ore de muncă ca salvamar, zi de zi, Igor devine, fără îndoială, hrana sufletului meu. Prezența lui îmi aduce liniște și echilibru. Este momentul în care mă deconectez de responsabilitățile zilei și îmi încarc bateriile”, povestește el.
Mărculescu spune că pentru el Igor este un prieten, un partener și un sprijin emoțional. „Igor nu este doar un câine, ci un prieten, un partener și un sprijin emoțional. După o zi grea, simplul fapt că este lângă mine face ca oboseala să pară mai ușor de dus”, spune prim-balerinul.
Acesta povestește că dorința de a deveni salvamar a existat de mult timp, iar faptul că înotul a făcut parte din viața lui încă din copilărie l-a apropiat de această activitate.
„Să devin salvamar a fost un lucru pe care l-am purtat mereu în suflet. Înotul a făcut parte din viața mea încă din copilărie, iar dorința de a-i ajuta pe ceilalți a existat întotdeauna. La un moment dat, am simțit că este timpul să transform această chemare în realitate”, spune el.
„Îmi doresc să zâmbesc cât mai mult”
Pe lângă activitatea de salvamar și cariera de prim-balerin, Mărculescu vorbește și despre dorința sa de a contribui la dezvoltarea baletului în Iași. Spune că și-a dorit să ducă acest domeniu acolo unde a visat, chiar dacă uneori idealurile sale au fost privite cu scepticism.
„În ceea ce privește baletul, mi-am dorit din tot sufletul să contribui la dezvoltarea lui în Iași și să îl duc acolo unde am visat mereu. Au fost idealuri înalte, iar de multe ori am fost privit cu scepticism sau chiar luat în râs pentru ele. Dar acesta este un subiect despre care prefer să mă opresc aici”, spune acesta.
Când vine vorba despre viitor, planurile sale sunt, spune el, mai simple decât ar putea părea. „Îmi doresc să zâmbesc mai mult”, explică el.
Pentru acesta, faptul că poate să își folosească aptitudinile și să facă ceva util pentru ceilalți reprezintă ceea ce îi aduce liniște și fericire. „Faptul că sunt aici, că pot să-mi folosesc talentele la maximum și că pot face ceva util pentru oameni îmi aduce liniște, fericire și împăcare. Pentru mine, acesta este adevăratul succes”, concluzionează Vlad Mărculescu.
