Până acum doi ani, am fost o fată mândră de originile mele urbane. Oamenii de la țară mi se păreau neîngrijiți, needucați, inculți. Nu aveam rude la țară, nici prieteni. îi văzusem numai în drumețiile mele prin țară.
După ce am terminat Facultatea de Marketing, m-am angajat într-o agenție de publicitate. în preajma Crăciunului din anul 2013, șeful mi-a propus o deplasare împreună cu o echipă care filma o reclamă într-un sat din Oltenia. Rolul meu, ca om de marketing, era să găsesc cel mai atractiv loc pentru filmare și să exprime perfect specificul produsului pe care îl promovam. Mi-am pregătit bagajele. Am cumpărat special pentru această deplasare cizme de cauciuc, o vestă de blană, căciulă groasă și o haină lungă și groasă. îmi imaginam că va fi o experiență de coșmar și îmi puneam tot felul de întrebări: unde voi mânca, cum voi dormi într-o casă țărănească unde se face focul la sobă, cum să mă spăl cu apă rece și cum să folosesc toaleta din curte? Nu puteam nici să refuz, pentru că îmi doream să fiu promovată.
Într-o zi de luni, m-am urcat în mașină împreună cu colegii și șoferul ne-a dus în satul cu pricina. Am aflat că urma să fim cazați în casa primarului. Vestea m-a liniștit puțin. Când am ajuns, stupoare! Primarul locuia într-o casă mare, cu două etaje și mansardă. în curtea interioară, avea o piscină acoperită, care se putea folosi chiar și în decembrie, iar casa arăta ca în reviste. Ne-a întâmpinat fiul primarului, Robert, un băiat extrem de atrăgător.
— Bine ați venit! Tatăl meu este ocupat până după-amiază la primarie, așa că m-a rugat pe mine să vă primesc.
Ne-a condus prin casa impresionantă. La parter, erau un living mare, bucătăria, două băi, o sală de fitness și un birou. La etajul unu, erau trei dormitoare cu băi, la al doilea etaj, încă două dormitoare cu băi și un birou, iar la mansardă, două dormitoare cu o baie comună. Colegii mei fuseseră conduși în camerele de la etaje, iar mie îmi revenea una de la mansardă. Robert a deschis ușa.
— Dacă nu vă place, mai avem un dormitor liber la etajul unu.
— Este foarte frumoasă. Doar că… nu mi-am imaginat așa viața la țară!
— Depinde cum priviți viața la țară. Pentru noi este o viață frumoasă, lipsită de stresul de la oraș, dar cu tot atâtea bucurii. E adevărat că, pentru alți locuitori care nu au condiții, e mai grea.
— Vai, mă simt îngrozitor! știți, eu am crezut că voi dormi în frig, că vor fi niște condiții foarte dificile aici și am venit înarmată cu cizme de cauciuc, haine groase, lanternă ca să merg noaptea la toaletă, în curte!
— Dar avem toalete în casă!
— Văd. Tocmai de asta mă simt îngrozitor. Nu am nici măcar un tricou în bagaj și e atât de cald aici!
— Nu vă faceți probleme, rezolvăm. Vă pot împrumuta câteva tricouri. Vă las ca să vă instalați și revin în jumătate de oră cu hainele. Avem wireless, dacă vreți să deschideți laptopul.
Nu-mi venea să cred. Mi-am dat seama atunci cât de mult greșisem generalizând. Robert era tare frumușel, înalt, brunet, cu ochi căprui, cu un corp foarte bine lucrat. Nici nu era de mirare, din moment ce avea sala acasă! Peste 30 de minute, Robert a bătut la ușă.
— V-am adus hăinuțele.
— Mulțumesc mult! Sunteți foarte amabil. Eu sunt Miruna.
— Robert, încântat de cunoștință. Dacă mai ai nevoie de ceva, camera mea e alături. Prânzul e gata. Colegii tăi sunt deja în living, te așteaptă.
— Minunat! Chiar îmi este foame.
Mă simțeam ca într-o vacanță de vis. Ne-am așezat în jurul mesei ovale, decorată cu lumânări și crenguțe de brad. 0 doamnă, numită tanti Jeni, ne-a servit masa. Am aflat că era angajata familiei. Primarul era ocupat mai tot timpul, soția acestuia era profesoară la școala din comună, și Robert, farmacist, avea o farmacie în sat.
În următoarele două zile, am descoperit și adevărata viață la țară, care nu mi s-a părut așa de înfiorătoare.
Am început să lucrăm. Filmam câteva ore pe zi, apoi ne întorceam acasă, unde Robert ne aștepta cu ceai cald, vin fiert, cozonaci făcuți de tanti Jeni și mese împărătești. în cea de a doua seară, am băut o cană cu vin și m-am retras în camera mea. Am făcut un duș și am ieșit din baie înfășurată într-un prosop care abia îmi acoperea părțile principale ale corpului. Cineva a bătut la ușă. Fără să-mi dau seama că eram aproape dezbrăcată, am răspuns:
— Da!
Robert a intrat în cameră și, când privirile noastre s-au întâlnit, m-am blocat.
— Iartă-mă! a spus el. Mi s-a părut că te-am auzit spunând da.
— E vina mea! Chiar am spus da, fără să-mi dau seama. Probabil din cauza vinului fiert, i-am spus eu gesticulând și, în clipa aceea, prosopul a căzut de pe mine. Robert s-a apropiat, l-a ridicat și mi-a sărutat picioarele. Apoi m-a înfășurat cu el și a continuat să mă sărute pe gură, apoi pe gât.
— Mă opresc aici. Nu vreau să crezi că profit de beția ta! îmi placi mult, Miruna! De fapt, cred că m-am îndrăgostit de tine. — Ciudat, căci și eu simt același lucru. Să fie dragoste la prima vedere?
Nu ne-am mai putut abține. Am făcut dragoste de două ori în seara aceea și am dormit împreună. A doua zi, urma să încheiem filmările.
— Draga mea, știu că astăzi plecați. Mâine e vineri, începe weekendul. După-amiază vin să te iau înapoi. Lasă-mi adresa ta și numărul de telefon.
— Nu se poate, Robert. Dragostea noastră nu este posibilă.
— De ce spui asta? Ești măritată?
— Nu, dar sunt logodită.
— Miruna, nu-mi pasă. Eu văd în ochii tăi ceva ce nu poate vedea alt bărbat. Dacă l-ai fi iubit pe omul ăla, nu ai fi dormit azi-noapte în brațele mele!
— Eram beată, Robert!
— Când ți-am spus că m-am îndrăgostit de tine, ai răspuns că și tu simți același lucru.
— Nu, nu se poate Robert! A fost o greșeală, din cauza alcoolului.
— Oamenii spun adevărul la băutură. Miruna, eu m-am îndrăgostit de tine și vreau să fii a mea. Nu-mi pasă că ești logodită, nu-mi pasă ce faci, dar nu voi avea liniște până ce nu vei fi din nou aici, cu mine.
— Nu voi mai fi niciodată aici, Robert!
„Miruna, nu poți sa te măriti cu un om pe care nu-l iubești doar ca să nu-l părăsești!”
Ai fost doar o aventură. îmi pare rău…
Am plecat. M-am întors acasă, la Laurențiu. L-am găsit foarte ocupat, ca de obicei. Nu a avut timp să mă întrebe ce fac sau cum a fost în deplasare. M-am întrebat atunci dacă acela era omul cu care îmi doream să mă căsătoresc.
A doua zi după-amiază, m-am trezit cu Robert în fața agenției.
— Ce cauți aici, Robert?
— Am venit să te iau. Mai sunt câteva zile până la Crăciun și nu am de gând să-l petrec singur.
— Robert, eu am viața mea aici. Nu mă pot muta la țară. Mai e și Laurentiu. Cum să-i fac asta acum, în Ajunul Crăciunului?
— Miruna, îl iubești sau îți este milă de el?
— Contează?
— Sigur că da. Nu poți să te măriți cu un om pe care nu îl iubești doar ca să nu-l părăsești. Hai să bem o cafea și să vorbim!
Am mers într-o cafenea de la capătul celălalt al orașului. Mă temeam să nu fiu văzută cu Robert. Inima îmi bătea tare și tot ce îmi doream era să fiu în brațele lui, să nu îmi mai pese de nimic. Când am intrat, l-am văzut pe Laurențiu la o masă, alături de o domnișoară blondă. 0 ținea de mână. L-am luat pe Robert de mână și m-am îndreptat către masa lor.
— Laurențiu, ce faci, dragule?
— Miruna, ce faci? Mă urmărești?
— Nici prin gând nu mi-a trecut să fac asta. Hai mai bine să vorbim și să lămurim situația! Nu are rost să trăim în minciună. El este Robert, iubitul meu. Robert, el este Laurențiu, fostul meu logodnic.
— Miruna, vrei să spui că mă înșeli?
— Dar tu, tu ce faci?
— Eu sunt bărbat!
— Fii bărbat cu cine vrei tu de acum înainte! Relația noastră s-a încheiat. Mă duc să-mi strâng lucrurile și plec.
— Foarte bine. Oricum aș fi pus eu punct până la Crăciun dacă nu o făceai tu!
Am plecat cu Robert. Mi-am strâns toate lucrurile pe care le aveam în casa lui Laurențiu, am trecut pe la ai mei să li-l prezint pe Robert, mi-am trimis demisia prin fax și m-am mutat la țară. într-o singură zi, viața mea s-a întors la 180 de grade.
De Crăciun, am petrecut cu familia lui Robert și cu familia mea. Părinții mei au fost încântați de situația materială a viitorului ginere și ne-au dat acordul ca în vara următoare să facem nunta.
Nu am să uit niciodată primul nostru Crăciun împreună. M-am simțit pentru prima dată iubită cu adevărat de un bărbat, apreciată. Moșul mi-a adus, pe lângă cadourile de sub bradul din living, un cadou neașteptat, dar pe care l-am primit cu bucurie, chiar dacă relația noastră era abia la început. în noaptea aceea, eu și Robert nu ne protejaserăm și rămăsesem însărcinată. Dintr-o orășeancă fioasă am ajuns o femeie care trăiește într-un sat din Olt. M-am angajat profesoară la școala din comună și sunt fericită alături de soțul și fetița noastră, pe care am numit-o Cristiana.
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.