Nu mai vreau să iubesc un trântor

Mici nu am intrat bine în casă, că a sunat telefonul. Era o veche amică de-a mea, Ana. Dădea o petrecere. Mă invita la ea. Sunase și mai devreme, dar nu mă găsise. Nu a trebuit să repete invitația, am fost gata imediat de zaiafet. L-am luat și pe Adi cu mine, ne-am îmbarcat în primul taxi ieșit în cale și duși am fost.

Era cam ora zece seara.

Când am ajuns, aiureala era în toi. Câteva perechi se legănau pe undele unui blues, într-o lumină obscură sau, mai bine zis, într-o beznă bine temperată. Printre invitați se afla un individ „atârnat” de o tipă pe care nu o agrea nimeni din grup, una Elena. și toți își băgaseră în cap să-l despartă de ea. Cum? Simplu: planul era ca tipul să se îndrăgostească subit de mine; eventual, și eu de el. Mai puțin conta amănuntul ăsta, însă. Ciudat este că totul s-a și întâmplat conform planului!

în momentul când am intrat în sufragerie, am aprins lumina, iar din circa douăzeci de persoane, câte se aflau acolo, pe el l-am remarcat. Era foarte… „decora-tiv”, spre deosebire de ceilalți. Erau total eclipsați, parcă lumina nu s-ar fi revărsat și asupra lor. Individul cu pricina tocmai dansa. Dintr-odată, și-a abandonat partenera și a venit spre mine. Intrigată că mi-a plăcut atât de mult, am căutat să-l evit și, din ușă, m-am recomandat, căutându-mi din priviri însoțitorul. Pe Adi l-am descoperit undeva prin spatele meu, cu ochii lipiți de sticlele cu băutură de pe masă. I-am șuierat printre dinți:

— Ce faci, dragă, le inventariezi? Nu te mai osteni, sunt toate! Vezi să nu le golești prea repede…

— Nicio problemă, frigiderul e plin, l-a asigurat regizorul, care tocmai venea din bucătărie cu o cafea.

Să revenim însă la masculul care îmi era „destinat”: înalt, foarte suplu, cu mult lipici, pe scurt… Mi-a zis că-l cheamă Andrei, după care a început să-i prezinte pe ceilalți, de parcă el era gazdă.

M-am așezat pe un fotoliu în apropie-rea Anei. Printre invitați s-a mai remarcat o tânără, Andra, cu care, în scurt timp, m-am împrietenit.

Andrei nu a rezistat ispitei și s-a așezat pe un scaun cât mai aproape de mine, în timp ce Adi s-a strecurat și el în „bisericuță” și încet-încet a acaparat discuția. Spunea numai tâmpenii de care toți se amuzau copios, dar, de fapt, mirosise pericolul și nu se putea opri din turuit. După ce s-au lămurit că bate câmpii, toți au început să se împrăștie, care prin bucă-tărie, care prin alte camere… Iar eu m-am trezit invitată la dans de către Andrei. După ce m-a luat în brațe, a început să sondeze terenul. Voia să știe omul ce șanse are…

— Nu se supără prietenul tău că te-am invitat la dans?

Substratul era cine-i Adi, ce hram poartă, dar mă lua prin învăluire.

— Ce-mi place melodia asta… am zis, schimbând subiectul.

A strâmbat din nas, nu aflase ce-l interesa. A cotit-o imediat pe altă cărare: de când o cunosc pe Ana și dacă suntem foarte apropiate… Nu mă văzuse niciodată în anturajul ei.

„Interogatoriul” începuse să mă cam calce pe nervi. I-am povestit doar că am terminat ISE-ul și că actualmente sunt economistă la o firmă. Apoi, după o fâțâială de trei-patru melodii, mă plictisi-sem și de dans, așa că l-am expediat pe Andrei după un pahar cu apă minerală.

Eu aflasem ceva mai multe despre el: Andrei era profesor de sport, dar nu avea catedră, făcea pe suplinitorul. Eram de aceeași vârstă și născuți în aceeași zodie!

Dimineața s-a spart gașca, împrăștiindu-ne fiecare în altă parte. Cu Andrei nu am stabilit nimic. Mă găsea el dacă voia…

Au trecut vreo două săptămâni de la zaiafetul Anei, iar între mine și Andra, fata pe care o cunoscusem acolo, la petrecere, prietenia se lega tot mai strâns. în timpul liber, ea ghicește în cărți. Mă tot onora cu un valet de treflă care tânjea intens după mine. Habar nu aveam despre cine-i vorba. într-o zi, îmi spune că spre seară mă voi trezi acasă cu domnul valet.

și m-am pomenit cu Andrei! Pretextul vizitei? Anei i se defectase aspiratorul și avea nevoie urgent de unul. Eu locuiam relativ aproape de ea, așa că-l rugase pe Andrei să-l împrumute pe al meu. Băiat practic, și-o fi zis de ce să care numai obiectul, când putea să care și stăpâna?

— Nu ieși și tu din casă? l-l ducem Anei, o așteptăm și pe ea și apoi mergem să bem ceva…

Am ieșit la o terasă. într-un colț, la o masă, s-a așezat un grup de bruneței plini de bani. Patronul s-a orientat imediat. A schimbat muzica englezească, punând manele. Trai neneacă pe capul băieților! Au început să se vânture banii pe masa lor ca la Trezoreria statului, nu altceva! Eu mai aveam un bob zăbavă și mă lovea isteria.

Atunci, Andrei a preluat inițiativa. S-a ridicat de la masă și nu știu ce i-a povestit patronului, cert este că acesta a revenit la sentimente mai bune și a schimbat din nou muzica. Un oftat de ușurare s-a auzit și de la alte mese. De la terasă, Andrei m-a condus acasă. Noaptea era splendidă, iar tovarășul meu de drum era un interlocutor agreabil.

Uite-așa am ajuns la mine și, tot privind în ochii lui, m-am trezit mângâindu-l pe obraz, apoi m-am dezmeticit când eram la mine în garsonieră, sărutându-l cu foc, și nu m-am mai trezit decât a doua zi dimineață, goală, alături de el.

Amorul nostru a fost unul original: ne întâlneam cam o dată pe săptămână, fă-ceam dragoste ca apucații, apoi eu îl vedeam cum se străduiește să-mi spună ceva foarte dureros. După câteva clipe bune de ezitare, reușea să rostească:

— Poți să mă împrumuți și pe mine cu niște bani?

îi dădeam, ce să fac?! în asemenea situații, profitam de faptul că era mai recunoscător și-l întrebam de ce nu se mută la mine, de ce trebuie să ne vedem așa, pe fugă. Nu răspundea, se făcea că plouă sau schimba subiectul.

— Măi Andrei, tot nu ai plecat de la Elena?

— Așa e… Dar să știi că nu mai e nimic între noi, i-am spus că sunt cu tine, a făcut o criză și nu plec încă, fiindcă mi-e teamă să nu facă vreo prostie. E moartă după mine, trebuie să ai și tu puțină răbdare, fiindcă îți jur că am să o părăsesc!

Mai mormăiam puțin, apoi el mă lua în brațe, mă săruta și gata scandalul!

După câteva zile, venea din nou, de obicei pe seară, îmi spunea cât de dor i-a fost de mine, apoi iarăși mă ruga să-i mai dau niște bani. Scoteam câteva sute de lei, el le lua, se arăta jenat și-mi spunea că va face pe dracu-n patru ca să se revanșeze:

— Acum sunt mai strâmtorat, dar am promisiuni, e vorba de un job tare de tot…

Niciodată nu-l văzusem pe Andrei cu mai mult de 20 de lei prin buzunare, cred că era alergic la sume mai mari și le topea de îndată ce i le dădeam. și, după ce lua banii, de fiecare dată îmi mai îndruga că așteaptă nu știu ce moștenire.

— O omor, nenorocita! a explodat într-o seară de cum a intrat pe ușă.

— Pe cine?! am întrebat aiurită.

A luat o bere din frigider și s-a trântit pe unul din fotolii, aprinzându-și o țigară. Fierbea de nervi.

— A vândut garsoniera, fără să-mi spu-nă un cuvințel, și a plecat la părinți în provincie. Cât am urmărit-o și tot mi-a scăpat printre degete!

— Cine, dragă? Despre ce garsonieră vorbești? Ce e povestea asta?

și mi-a povestit: moștenirea cu pricina era o sumă de bani pe care spera că o va primi de la fosta soție. Dar practic nu avea niciun drept, garsoniera fusese cumpărată de părinții ei și era pe numele lor. Oameni prudenți… Pentru mine, ce-mi spusese reprezenta o surpriză, și încă una mare: nu-mi spusese nimic despre faptul că fusese însurat.

După câteva zile, dimineața, tocmai mă pregăteam să ies din casă. Pe lângă job, eu mai făceam niște bani suplimentari ținând contabilitatea unei firme de construcții. Mă duceam mereu acasă la patroană, o doamnă la vreo cincizeci de ani, văduvă, care locuia într-o vilă de-ți lua piuitul. Vag, îi povestisem câte ceva și lui Andrei despre doamna asta. și când să ies pe ușă, mă pomenesc cu el în prag, înțolit la patru ace.

— Unde naiba te duci gătit așa?

— Merg cu tine.

— Unde?

— La clienta ta.

în ruptul capului nu pricepeam unde țintește.

— Of, nu înțelegi! Mă prezinți ca frate sau văr. Nu contează! Facem pariu că baba o să mă placă? Mă combin cu ea, o „tund” de bani și trăim bine amândoi. Am să-ți pot returna și împrumutul! Nu te enerva că-ți vorbesc așa, pe șleau, dar ești fată inteligentă, nu din alea bătute-n cap… E vorba doar de bani!

Doamne, cât de naivă fusesem! Ce „bijuterie” de om se afla lângă mine și eu habar nu aveam! Nu știa cum să-mi mai poarte de grijă, dragul de el, se sacrifica pentru mine! Mă holbam la el ca la un extraterestru. Cu încetinitorul, a început să mi se ridice pânza de pe ochi și mintea să proceseze informații pe care nu le băgasem în seamă.

— De-abia acum pricep eu de ce nu te desparți de Elena… Locuiți împreună fiindcă îți e și ea sponsor, nu pentru că ți-ar fi milă să nu se sinucidă! E cosmeticiană, câștigă binișor și te întreține. Mai pupi câte ceva și de la mine, dar ți-ai zis să dai lovitura cu clienta mea…

— De ce ești proastă?! Pun mâna pe lady asta și-i iau banii – asta, crede-mă, nu-mi va lua mai mult de două luni, știu eu cum să le iau pe astea, le zic că sunt bolnav și că am nevoie de o operație în Germania, am și un certificat medical fals… O golesc și mă mut la tine! Cu tine vreau să stau, pe tine te iubesc, dar nu vreau să vin așa, ca o slugă, în casa ta.

— Eu zic să mai cauți… Poate găsești vreo moștenitoare bogată, tânără și fru-moasă.

— Te rog, crede-mă, pe tine te iubesc… Aș vrea să fii soția mea.

Am început să râd în hohote. Era rândul lui să mă privească circumspect.

— Cred că Ana a uitat să-ți spună că sunt căsătorită. Eu și soțul meu suntem despărțiți, nu divorțați. Sau dacă ți-a spus, ai ignorat problema. Interesul era mai presus, nu-i așa?

— Ce interes?! a sărit ca mușcat de șarpe.

— O economistă întotdeauna se des-curcă. Salariu bun, eventual venituri suplimentare din contabilități, relații, lume bună, bani… Prin natura meseriei mele, sunt un venit sigur. Ba chiar mai mult, având în vedere că vrei să te cuplezi cu clienta mea despre care ai aflat că are o firmă de construcții și e văduvă ca să-i iei banii! ți-ai făcut bine temele, Andrei.

A rămas mască. L-am împins afară din casă, am ieșit în stradă și m-am urcat în primul taxi. Nu l-am mai văzut vreo două luni. într-o seară, mă pomenesc cu un telefon de la el.

— Pot să trec pe la tine? Sunt chiar aici, în fața blocului…

— Bine, urcă…

După cinci minute a sunat iarăși.

— Nu te supăra pe mine, dar nu eram chiar așa de aproape și a început ploaia. Ajung cam într-o oră. Dacă-mi plătești taxiul, ajung mai repede… Sunt la mama.

— Rămâi acolo. Nu sunt nerăbdătoare să te văd, așa că nu-ți plătesc taxiul.

— Mai stăteam și noi de vorbă…

— Stai de vorbă cu… mama ta. între noi subiectele s-au epuizat. Pa!

Trecuse mai bine de un an de la telefo-nul lui Andrei și-mi pierdeam timpul pe la Andra. îmi întindea cărțile și-mi spu-nea că mă voi trezi pe seară cu un bărbat de treflă acasă.

— Poate vreun client nou, de care nu știi, spuse ea cu îndoială.

Seara, pe la zece, sună telefonul. Era Ana.

— Nu știu cu ce să încep…

— Cu știrile internaționale! i-am tă-iat-o, cu presimțirea că nu-i a bună vestea.

— Mă tem că iei foc și te superi pe mine… știi, Andrei nu are unde dormi…

— și ce, la mine-i hotel?

— Te rog, fă-o pentru mine… Eu nu am condiții, știi doar. Atât, în noaptea asta doar. Nu te supăra, te rog…

A venit cam într-o oră. Cu RATB-ul. Stătea cam prost cu încasările, arăta cam jigărit și târa după el, ca pe un câine mort, o geantă de voiaj.

— Ce s-a întâmplat, te-a scos Elena din cartea de imobil?

— Face talente cu mine, cretina!

— Doar nu ți-ai fi închipuit că, după ce te întreține, mai face și sluj în fața ta.

— Toate sunteți la fel: parșive! Ce, parcă tu m-ai iubit?!

— Nu umbla la sentimente, nu am de gând să te cazez decât în noaptea asta. Sper că te-a avizat Ana.

— M-ai și mințit. Mi-ai spus că ești căsătorită…

M-a pufnit râsul.

— Preferai să-ți spun că nu m-aș căsători niciodată cu un trântor?

— Am crezut că ții la mine…

— Poate te-am iubit… înainte să aflu cu ce te ocupi.

I-am așternut patul în sufragerie și am trecut în dormitor. Acum o lună, am aflat că Andrei și-a atins țelul. A găsit partenera ideală: o doamnă de aproape șaizeci de ani, întoarsă din America și stabilită într-un viloi din Bușteni. Nu are copii, nu are nepoți. Poate îl înfiază pe Andrei…

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE