MENIU CAUTĂ
, de Petre Dobrescu

Poveștile din spatele celor mai spectaculoase fotografii de teatru. Actorii români „furioși” au fost expuși în cadrul unui festival de artă din Sarajevo

Distribuie

Uneori e nevoie de ore de muncă, alteori e de ajuns o fracțiune de secundă. Fotografia, arta de a surprinde o scenă completă și complexă într-un cadru, a fost și continuă să fie o provocare pentru omul din spatele camerei. Unele imagini își spun singure povestea, altele îl lasă pe privitor s-o imagineze, sunt fotografii care imprimă hârtiei un dramatism feroce, altele smulg zâmbete, altele sunt doar tăcere.

Sau furie.

Act angry! Aceasta a fost, dealtfel, și tema expoziției desfășurate la începutul lunii februarie la Sarajevo, în Bosnia-Herțegovina, în cadrul „Winter Festival”, la care a fost invitat să expună jurnalistul Florin Ghioca, în calitate de fotograf al Teatrului Național București.

Am fost privilegiați: Florin este și colaborator al ziarului Libertatea, ajutându-ne să pătrundem altfel în culisele unei lumi inaccesibile nouă, spectatorilor. În culisele teatrului pe de o parte, în ale fotografiei de teatru, pe de alta.

 Regele Lear și coroana de apă

La expoziția de la Sarajevo, o imagine care a impresionat publicul a fost cea de pe afișul spectacolului „Regele Lear”, regizat de David Doiashvili, cu actorul Mihai Constantin în rolul principal. „Este o imagine norocoasă. Actorii filmau pentru ceea ce urma să fie o proiecție în cadrul spectacolului, iar eu m-am strecurat în spatele camerei de filmat și am tras câteva cadre. În unul dintre acestea l-am văzut pe Mihai, care îl juca pe regele Lear, cu o „coroană” făcută din apă! Din joaca lui în „ploaie” a ieșit o imagine nemaipomenită, pe care am decis, împreună cu regizorul, să o facem afiș”, povestește Florin Ghioca, încă impresionat de fotografie.

Umbra regelui care moare

O altă imagine spectaculoasă este cea cu actorul Victor Rebengiuc, care apare în rolul unui alt rege, Bérenger, în spectacolul regizat de Andreea și Andrei Grosu, „Regele moare”, de Eugene Ionesco. Aici însă, silueta inconfundabilă a marelui actor a fost unanim apreciată. „Am nimerit într-un moment similar cu Regele Lear și la Regele moare: domnul Rebengiuc filma după o pânză foarte mare, iar umbra sa era proiectată pe aceasta. Am tras câteva cadre și l-am ales pe cel mai sugestiv, de data aceasta coroana fiind una de hârtie”, a declarat Florin Ghioca pentru Libertatea

Să nu tresari când auzi o împușcătură!

Tot din Regele Lear vine una dintre cele mai spectaculoase imagini de teatru, care surprinde o scenă violentă, cu împușcături. În imagine apar Raluca Aprodu, Ioan Andrei Ionescu și Silviu Mircescu. „Este o scenă foarte grea, iar momentul împușcăturii este destul de dificil de prins. Pistolul este unul special de teatru, care arată și se comportă exact ca un pistol real, doar că gloanțele sunt oarbe. Mi-a trebuit puțin timp să mă obișnuiesc cu zgomotul împușcăturii pentru a surprinde acel moment fără să-mi sară camera din mână”, își amintește fotograful TNB.

Scenele de luptă, cel mai greu de fotografiat

„La Sarajevo am dus 22 de fotografii „furioase”, cu scene violente sau care au o intensitate și un dramatism la limita suportabilului. Momentele de luptă mi se par cele mai greu de surprins. Sunt scene intense, în care actorii chiar își mai „scapă” uneori câte o lovitură, de cele mai multe ori din greșeală. Dar sunt scene dramatice care necesită îndemânare fotografică și un ochi foarte atent”, adaugă Florin Ghioca.

Un spectacol violent și plin de imagini cu un puternic impact vizual a fost și „Romeo și Julieta”, o versiune modernă a celebrei piese a lui Shakespeare, realizată de cunoscutul regizor rus Yuri Kordonsky. „Au fost multe julituri, entorse, căzături și tăieturi, iar actorii după un asemenea spectacol sunt la limita epuizării. Scenele de luptă, intens repetate, sunt fascinante și totodată dificil de surprins, dar sunt și cele care fac deliciul publicului, cred eu”, precizează fotograful.


Citește și:

Cele mai tari minți ale lumii, la Romanian Master of Mathematics. Elev în clasa a XII-a, viitor student la Princeton: „Nu știu dacă mă voi întoarce după ce termin”

Comentarii