Visăm la un alt eu, într-un alt spațiu, iar arta și literatura le inventează pentru noi. Fac în așa fel încât departele spre care tânjim să ni-l aducă aproape.

Departele nostru devine aproapele. Numele lui e fantezia. Este de ajuns să deschidem colivia minții în care o ținem închisă și fantezia se ridică în zbor planat deasupra realității.

Ne putem imagina că suntem oricine, oriunde. Este marele dar cu care a fost înzestrată condiția umană. A te reinventa și a inventa lumi înseamnă a te lua la întrecere cu Dumnezeu. O competiție pe care Creatorul a acceptat-o de la bun început, înzestrându-ne cu libertate deplină.

Cât timp ținem departele aproape, nu există riscul de a ne rătăci de noi înșine.

Actorul, prin meseria lui, se transpune total, niciodată definitiv. Când interpretează un rol este asemenea somnambulilor. Nu-l strigați pe numele adevărat, s-ar putea trezi și ar putea cădea de pe acoperișul fanteziei sale.

Din fericire, avem atâtea destinații atunci când realitatea strânge chingile până la sufocare. Putem evada, fără să părăsim incinta, spre destinații fabuloase, spre Țara Minunilor sau Țara Oglinzilor (lecturi ale copilăriei), în Orașul de Smarald, în Narnia, în Cetatea Soarelui, în Shambala – regatul mistic de pe piscurile Himalayei, de unde ți se descoperă întreaga lume sau putem intra direct în ciudatul triptic al lui Hieronymus Bosch, „Grădina Desfătărilor Pământești”, nimerind în zilele Facerii, după ce  Dumnezeu a despărțit apele de uscat:

Hieronymus Bosch, „Grădina Desfătărilor Pământești”
Hieronymus Bosch, „Grădina Desfătărilor Pământești”

„RĂTĂCITOR DEASUPRA MĂRII DE CEAȚĂ”. Acesta este numele unei capodopere a romantismului, semnată de pictorul german Caspar David Friedrich, în prima decadă a secolului al XIX-lea. Personajul de pe stânci stă cu fața spre propriile năluciri, învăluite într-o mare de ceață. A ieșit din sine spre a se întoarce în sine pe un alt drum. Explorează, autoexplorându-se. Se caută, însă – vorba unui mare filosof român, s-a și găsit de vreme ce se caută…

Caspar David Friedrich - Der Wanderer ber dem Nebelmeer
Caspar David Friedrich – Der Wanderer ber dem Nebelmeer

TALENTOTERRA. Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun și, probabil, Pluto. Eu am descoperit-o pe a zecea. A zecea planetă de la Soare: Olga Tudorache, Talentoterra. Este locul magic pe care îl cutreier, sursa mea de energie, un tărâm al talentului căruia îi explorez încă toate fațetele. Planeta Olga Tudorache, al cărei zăcământ de geniu școala universală de actorie nu l-a exploatat încă. Talentoterra este și despre cum poți rămâne om, ridicându-te pe aripa măiestriei până în slăvi.       

RADAr CULTURAL. Departele nostru, aproapele
Olga Tudorache

TIKTALK. UNIVERSUL-OGLINDĂ. De cealaltă parte a Big-Bang-ului (explozia inițială care, potrivit ipotezei cosmologice, a născut universul nostru) există un univers-oglindă. Le explică pe toate, dezarmant de firesc, astronomul britanic din videoclip. Nu-i pătrund acestei teorii decât înțelesul poetic: există o realitate paralelă în care timpul curge invers, dinspre viitor spre trecut, unde nu îmbătrânim, ci întinerim. Suficient cât să ne stârnească dorința de a visa.    

@astrolee_uk The mirror universe theory. #fyp #time #space #universe #science #physics #stemtok #astronomy #facts #parelleluniverse #strange #spooky ♬ Spooky, quiet, scary atmosphere piano songs - Skittlegirl Sound

SHAMBALA. Atunci când a fost compus de regretatul Doru Stănculescu, cântecul acesta suna de-a dreptul subversiv. Oferea o alternativă, o scară de incendiu. Astăzi, când cercetătorii tocmai au reușit să transforme lumina în vibrații sonore, cântecul rămâne la fel de viu, traducând neistovita noastră zbatere spre năzuință:

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.