RADAr CULTURAL. Departele nostru, aproapele
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Visăm la viețile pe care nu le trăim și la meleagurile unde nu vom ajunge niciodată. În fiecare din noi „se zbate o năzuință”, cum frumos spune marele scriitor peruan Mario Vargas Llosa.
Visăm la un alt eu, într-un alt spațiu, iar arta și literatura le inventează pentru noi. Fac în așa fel încât departele spre care tânjim să ni-l aducă aproape.
Departele nostru devine aproapele. Numele lui e fantezia. Este de ajuns să deschidem colivia minții în care o ținem închisă și fantezia se ridică în zbor planat deasupra realității.
Ne putem imagina că suntem oricine, oriunde. Este marele dar cu care a fost înzestrată condiția umană. A te reinventa și a inventa lumi înseamnă a te lua la întrecere cu Dumnezeu. O competiție pe care Creatorul a acceptat-o de la bun început, înzestrându-ne cu libertate deplină.
Cât timp ținem departele aproape, nu există riscul de a ne rătăci de noi înșine.
Actorul, prin meseria lui, se transpune total, niciodată definitiv. Când interpretează un rol este asemenea somnambulilor. Nu-l strigați pe numele adevărat, s-ar putea trezi și ar putea cădea de pe acoperișul fanteziei sale.
Din fericire, avem atâtea destinații atunci când realitatea strânge chingile până la sufocare. Putem evada, fără să părăsim incinta, spre destinații fabuloase, spre Țara Minunilor sau Țara Oglinzilor (lecturi ale copilăriei), în Orașul de Smarald, în Narnia, în Cetatea Soarelui, în Shambala - regatul mistic de pe piscurile Himalayei, de unde ți se descoperă întreaga lume sau putem intra direct în ciudatul triptic al lui Hieronymus Bosch, „Grădina Desfătărilor Pământești”, nimerind în zilele Facerii, după ce Dumnezeu a despărțit apele de uscat:
„RĂTĂCITOR DEASUPRA MĂRII DE CEAȚĂ”. Acesta este numele unei capodopere a romantismului, semnată de pictorul german Caspar David Friedrich, în prima decadă a secolului al XIX-lea. Personajul de pe stânci stă cu fața spre propriile năluciri, învăluite într-o mare de ceață. A ieșit din sine spre a se întoarce în sine pe un alt drum. Explorează, autoexplorându-se. Se caută, însă - vorba unui mare filosof român, s-a și găsit de vreme ce se caută...
TALENTOTERRA. Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun și, probabil, Pluto. Eu am descoperit-o pe a zecea. A zecea planetă de la Soare: Olga Tudorache, Talentoterra. Este locul magic pe care îl cutreier, sursa mea de energie, un tărâm al talentului căruia îi explorez încă toate fațetele. Planeta Olga Tudorache, al cărei zăcământ de geniu școala universală de actorie nu l-a exploatat încă. Talentoterra este și despre cum poți rămâne om, ridicându-te pe aripa măiestriei până în slăvi.
TIKTALK. UNIVERSUL-OGLINDĂ. De cealaltă parte a Big-Bang-ului (explozia inițială care, potrivit ipotezei cosmologice, a născut universul nostru) există un univers-oglindă. Le explică pe toate, dezarmant de firesc, astronomul britanic din videoclip. Nu-i pătrund acestei teorii decât înțelesul poetic: există o realitate paralelă în care timpul curge invers, dinspre viitor spre trecut, unde nu îmbătrânim, ci întinerim. Suficient cât să ne stârnească dorința de a visa.
@astrolee_uk The mirror universe theory. #fyp #time #space #universe #science #physics #stemtok #astronomy #facts #parelleluniverse #strange #spooky ♬ Spooky, quiet, scary atmosphere piano songs - Skittlegirl Sound
SHAMBALA. Atunci când a fost compus de regretatul Doru Stănculescu, cântecul acesta suna de-a dreptul subversiv. Oferea o alternativă, o scară de incendiu. Astăzi, când cercetătorii tocmai au reușit să transforme lumina în vibrații sonore, cântecul rămâne la fel de viu, traducând neistovita noastră zbatere spre năzuință:
