RADAr CULTURAL. Spiritele fierbinți ale gheții

Deși, în viziunea noastră și de la distanța care ne separă, arată ca niște eschimoși, locuitorilor Groenlandei nu le place să li se spună astfel. Au mândria că sunt inuiți. În limba lor (inuită, evident), cuvântul „inuk” înseamnă „om”. Iar „inuit” este pluralul – „oameni”. 

Cum să nu mă intereseze cultura celor care își spun, simplu, oameni? 

Așa m-am trezit rătăcind printr-o lume de povești și fantasme, care se ridică, precum aburii, ca o respirație fierbinte, din străfundurile calotei de gheață. Acolo, în străfunduri, îmi închipui imaginea înghețată, ca un stop-cadru, a unor păduri tropicale, rămase de la ultima glaciațiune.  

Una dintre cele mai interesante artiste ale Groenlandei este venerabila doamnă Aka Høegh (pictor, sculptor, grafician), care – în 78 de ani – n-a părăsit insula decât o singură dată, în tinerețe, când a studiat la Academia de Arte din Copenhaga. Tabloul ei, unde lumile se oglindesc una pe alta, este de o neverosimilă frumusețe:  

TUPILAK – AL DOILEA SUFLET. Întreaga cultură inuită este traversată tiptil, din vremuri imemoriale până în zilele noastre, de niște spirite fierbinți, de-a dreptul incandescente – iuți la mânie, dar și degrabă săritoare în ajutorul oamenilor – atent conectate la viața comunității. Sunt figurinele tupilak. „Tupilak” în limba inuită înseamnă „suflet”. Fiecare are tupilakul său, care îl protejează și îi ține de cald. Fiecare om are acolo un al doilea suflet, un suflet de rezervă, spiritul unui strămoș care îl ghidează în vremurile zgribulite prin care trece. Sculptați în colți de narval (un fel de delfin din mările înghețate) sau în colți de morsă ori în coarne de ren, tupilakii apar sub forma unor ființe fantastice, mai multe într-una singură, susurând povești în urechile oamenilor și jucând toate rolurile. Metaforic vorbind, tupilakii sunt și un fel de teatru la purtător. Să nu ne lăsăm păcăliți de grimasele lor. Acestea exprimă accentuat stări de spirit, atitudini pe care le înțelege în profunzimea lor mitică doar un inuit. De pildă, a scoate limba, cum o face tupilakul din imagine, nu este un semn de aversiune la inuiți, ci o expresie a afecțiunii. 

TIKTALK. VERDE STRANIU. Pădurea aceasta n-ar trebui să existe, ne spune acest tânăr explorator modern cu alură de viking. Există totuși, iat-o, unde nu te aștepți, adaugă. În Groenlanda. Este încă o victorie a vieții. Verdele straniu al acestei păduri pare coborât din înalturi… 

 
 @miniminuteman This Forest Shouldnt Exist #travel #trees #tree #interesting #fact #funfact #cool #interesting #creepy #weird #strange #adventure #discovery #outside #outdoors #explore #nature #wildlife #hike #backpack #greenscreen #milorossi #miniminuteman #foryoupage #foryou #fypシ #fyp ♬ A.Vivaldi Concerto in F Minor L Inverno Allegro - AllMusicGallery 
 
 

STRIGĂTE. Instrumentul tradițional al inuiților nu putea fi altul decât toba – strigăte din singurătățile înghețate. Prin intermediul tobei comunică la distanțe mari, cum altădată, prin părțile noastre, se aprindeau focuri. Toba este unul dintre simbolurile identității lor culturale. Cu o ramă din „lemn plutitor” – adus de ape – și membrana din piele de focă, legate prin tendoane de ren, instrumentul este o poveste în sine. Povestea Oamenilor… 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE