ANA, chatbotul ANAF, tânăra față a unei birocrații bătrâne

ANA arată bine, e tânără, îmi inspiră încredere și chiar mi-a răsunat în urechi glasul ei încrezător și amabil: „Bună, eu sunt ANA, asistentul virtual al ANAF…”. Așa mi s-a năzărit, să-i aud glasul.

A doua impresie a fost că, iată, ANAF își schimbă „fața”, transformându-se dintr-o babă acră, posacă, țâfnoasă, care întotdeauna îl ia în brațe pe „nu, nu se poate”, căzută în birocrație și indolență, într-o tânără sigură pe sine, luminoasă și oricând disponibilă să mă lămurească într-o chestiune privind regimul meu de contribuabil. O percepție plăcută!

Apariția ANEI în viața mea de plătitor de impozite și taxe, cu cont în SPV și arondat la sistemul e-Factura, a coincis cu o problemă care m-a umplut de nervi și m-a băgat în panică. Așa cum îi bagă pe majoritatea românilor care au de-a face cu ANAF.

La începutul anului, am făcut o plată în Trezorerie prin internet banking. După cinci zile lucrătoare, ANAF mi-a confirmat că plata fusese înregistrată. Dar, după vreo zece zile de la confirmare, am constatat întâmplător, scoțându-mi o situație a „obligațiilor de plată”, că sunt dator cu exact suma pe care o achitasem la începutul anului. Sigur că m-a cuprins panica: dacă sunt dator, risc ca ANAF-ul să-mi blocheze conturile bancare!

Trebuia să fac un drum până la administrația financiară, cu documentele mele – ordinul de plată și confirmarea ANAF – și să clarific situația: sunt sau nu sunt dator? Dar a apărut ANA în viața mea, așa încât n-am ezitat s-o abordez, deși m-a avertizat din prima clipă că este la început și va învăța.

Am întrebat-o politicos:

„Bună, Ana! Doresc să-mi spui care sunt obligațiile mele de plată în prezent?”

ANA mi-a răspuns după câteva clipe de „gândire”:

„Prin obligații fiscale restante se înțelege:

a) obligații fiscale pentru care s-a împlinit scadența sau termenul de plată;

b) diferențele de obligații fiscale principale și accesorii stabilite prin decizia de impunere.”

Băi, ANA, te-am întrebat care sunt obligațiile mele de plată și tu îmi dai un asemenea răspuns copiat din teoria contabilă? Iartă-mă, ești năucă? – m-am enervat subit.

Am întrebat-o pentru a doua oară, politicos, dar mai explicit:

„Câți bani mai am de plată la ANAF? Care sunt obligațiile mele de plată, te rog să-mi spui.”

ANA: „Persoanele fizice pot solicita informații cu privire la obligațiile de plată online, accesând serviciul Spațiul Privat Virtual.”

În continuarea răspunsului, ANA mi-a prezentat modul în care să mă autentific în SPV și cum să-mi selectez câmpurile site-ului pentru a obține situația obligațiilor de plată.

Dar asta știu și singur, dragă ANA! Pe mine mă interesează câți bani am de plată și dacă plata mea de la începutul anului a fost înregistrată ori s-au pierdut banii prin hățișurile ANAF! Mi-a fost de-ajuns „interacțiunea” cu asistentul virtual. Să stea de vorbă Ilie Bolojan cu ANA, poate că cei doi se înțeleg!

ANA nu mi-a folosit la nimic. Am luat tramvaiul, am luat bon de ordine, am așteptat și până la urmă, o doamnă în carne și oase, de la ghișeul administrației, m-a lămurit: plata a fost înregistrată, dar actualizările se fac la sfârșitul lunii. Greu se mai mișcă softurile ANAF! Dacă eu, biet contribuabil, nu am o evidență la zi a plăților mele, atunci ce pretenție să am că premierul Bolojan cunoaște cu precizie veniturile la bugetul de stat?

ANA nu este decât o „tichie digitală” pe chelia premierului. Este un motor de căutare care extrage texte de pe site-ul îmbâcsit și stufos al ANAF și le reproduce ca un robot – cum altfel? ANA este învățată să caute în site, îndrumându-l pe utilizator. Dar ea abia învață și parcă „vorbește” ca ministrul Alexandru Nazare.

Dacă această premieră, anunțată cu mândrie de ANAF, reprezintă „o etapă în digitalizarea instituției”, înseamnă că cei care se ocupă de această afacere habar n-au ce este digitalizarea.

Una este să ai o interfață de comunicare cu publicul și alta este să digitalizezi sistemul de transmitere a informațiilor în interiorul instituției, dar și cu alte organizații. Sunt două lucruri distincte, care trebuie realizate de echipe diferite. Până una alta, digitalizarea ANAF este o himeră.

De mai bine de 15 ani, fiecare ministru de Finanțe și-a făcut un titlu de glorie declarând că își dorește „digitalizarea ANAF”. Niște minciuni. Iar noua apariție în peisajul ANAF, drăguța ANA, nu este o certitudine că instituția se află pe drumul… digitalizării.

Tare mă tem că ANA va avea soarta robotului „celebru” ION, lansat în mandatul premierului Nicolae Ciucă (ce știre a fost în presa vremii, un PR grețos!) și retrogradat între timp la condiția de chatbot, pus ca o momâie digitală să-i informeze pe cetățeni despre serviciile instituțiilor publice din România. Pe cine mai interesează azi ION? Un proiect mort.

Pentru viitorii asistenți virtuali ai instituțiilor publice, creatorii pot continua să se inspire din romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu. Sunt destule personaje în roman. Contribuabilii români rămân, în continuare, să se chinuiască și să sufere cu un ANAF sinistru.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE