Shalom cu şampon
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
S-o spun pe-a dreaptă: am râs la "Nu te pune cu Zohan" de la primul cadru şi până la ultimul! Am râs chiar şi când nu era de râs, pur şi simplu din inerţia râsului de până atunci. Şi, da, nu e nimic subtil în râsul acela, iar majoritatea poantelor sunt din categoria "banc fizic". Ei, şi?
Trebuie să fii cu totul lipsit de umor ca să nu te laşi dus de buna dispoziţie a acestui film (regizat de Dennis Dugan)... Zohan Dvir (Adam Sandler, într-o reconfortantă întoarcere la comediile tembele care l-au făcut celebru) este un luptător antitero israelian, cu un apetit uriaş pentru humus (mămăliga Orientului Mijlociu) şi pentru sex (are şi cu ce, din ce ni se dă de-nţeles).
Superviril, este şi superputernic - la modul acela exagerat care face cu ochiul exagerărilor din filmele de superacţiune. Că tăvăleşte palestinieni sau că tăvăleşte gagici e totuna: o dată e pentru binele statului Israel, altă dată pentru binele armei dintre picioare... Are, totuşi, un hobby secret care nu se pupă cu restul: coafura. Or, cum cine spune hairstylist spune homo, Zohan e nevoit să-şi ascundă înclinaţiile pentru părul "moale ca mătasea".
În plus, ca să continue să acţioneze din umbră, trebuie să plece la New York; aici va face, în fine, ceea ce îi place: coafură. Scenele în care coafează cucoane în vârstă, apoi le "tapează" cu arma din dotare - în camera din fund - sunt dintre cele mai hilare şi mai "vârstnic-incorecte" pe care le-am văzut vreodată!
Cu două apariţii ale lui Mariah Carey şi John McEnroe, "Nu te pune cu Zohan" este cea mai savuroasă comedie a verii. Face mişto şi de israelieni, şi de palestinieni, şi de macho, şi de gay. Până şi Rob Schneider e ok! Cineva zicea că a râs cu poftă la filmul ăsta, dar că pe urmă i-a fost ruşine. Mie mi-ar fi fost ruşine să nu râd.
