Shalom cu şampon

Trebuie să fii cu totul lipsit de umor ca să nu te laşi dus de buna dispo­ziţie a acestui film (regizat de Den­nis Dugan)… Zohan Dvir (Adam Sandler, într-o recon­for­­tantă întoar­ce­re la comediile tembele care l-au făcut ce­le­bru) este un luptător antite­ro israelian, cu un apetit uriaş pentru humus (mă­măliga Orien­tului Mijlo­ciu) şi pentru sex (are şi cu ce, din ce ni se dă de-nţeles).

Su­per­viril, este şi su­perputernic – la modul acela exagerat care face cu ochiul exa­gerărilor din filmele de su­pe­racţiune. Că tăvăleşte pa­les­tinieni sau că tăvăleşte gagici e to­tuna: o dată e pentru binele sta­­tului Israel, altă dată pentru binele armei dintre pi­cioa­re… Are, totuşi, un hobby se­cret ca­re nu se pupă cu res­tul: coafura. Or, cum cine spu­ne hairstylist spune homo, Zo­han e ne­voit să-şi ascundă în­cli­na­ţiile pentru părul „moale ca mă­­ta­sea”.

În plus, ca să con­tinue să acţioneze din um­bră, tre­buie să plece la New York; aici va face, în fine, ceea ce îi pla­ce: coafură. Scenele în care coa­­fează cu­coa­ne în vârs­tă, apoi le „ta­pea­ză” cu arma din do­tare – în camera din fund – sunt dintre cele mai hi­lare şi mai „vârstnic-inco­rec­te” pe care le-am văzut vreo­da­­­tă!

Recomandări

Culise și scenarii privind un candidat comun al partidelor proeuropene pentru prezidențiale

Cu do­uă apariţii ale lui Ma­riah Ca­rey şi John McEnroe, „Nu te pune cu Zohan” este cea mai sa­vu­roasă comedie a verii. Fa­ce mişto şi de israe­lieni, şi de pa­lestinieni, şi de ma­cho, şi de gay. Până şi Rob Schneider e ok!  Cineva zicea că a râs cu pof­tă la filmul ăsta, dar că pe urmă i-a fost ruşine. Mie mi-ar fi fost ruşine să nu râd.

Urmărește-ne pe Google News