„Vreau să-mi cunosc mama”

„Am 25 de ani şi am crescut la casa de copii. Mama mea m-a abandonat când aveam doar 11 luni. Port zilnic cu mi ne hârtia pe care scrie că la data de 25.07.1988, la ora 17.30, în Bucureşti, pe strada Oţelarilor, în dreptul apartamentului 11 dintr-un bloc, am fost abandonată de către o persoană necunoscută. Aveam doar 11 luni şi de atunci până în prezent viaţa mea s-a petrecut în cămine de copii. A fost greu şi la fel este şi acum. În acest moment locuiesc într-un cămin de vârstnici. Din păcate, sufăr de epilepsie şi doctorul mi-a zis că am şi un handicap. Boala aceasta nu mă ajută să muncesc şi să câştig un bănuţ pe care să-l pot cheltui pe ce vreau eu. La centru mâncăm, dar aş vrea să ştiu şi eu că pot să-mi iau o ciocolată de câte ori vreau sau alte dulciuri la care poftesc şi să am şi eu multe geci, pantaloni şi încălţăminte, ca orice om normal, nu doar un rând de haine. Am iertat-o pe cea care mi-a dar naştere şi care m-a părăsit. Poate atunci a crezut că face bine, dar sunt sigură că acum vrea să ştie de mine. Aş dori să-mi cunosc mama şi sper că dacă ea citeşte aceste rânduri să vină să mă ia acasă.” Alexandra Ionescu, Bucureşti
Cititorii care ne cer sprijinul sunt rugați să ne trimită scrisorile însoțite de fotografii și de un număr de telefon.
Libertatea nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul scrisorilor primite de la cititori.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE