17 Iul. 2017 18:20

Octavian Ursulescu împlinește 70 de ani. Dezvăluirile celui mai cunoscut prezentator de evenimente din România | EXCLUSIV

Distribuie

Octavian Ursulescu a ajuns la vârsta de 70 de ani. Legendarul prezentator de evenimente și-a deschis sufletul într-un interviu pe care l-a acordat în exclusivitate pentru Libertatea.

Octavian Ursulescu, care se ține foarte bine în ciuda trecerii anilor, este pe departe cel mai titrat și cunoscut prezentator de evenimente român. Emisiuni ca ”Steaua fără nume”, ”Șlagăre în devenire”, ”Meridianele cîntecului”, ori sute de festivaluri și concursuri de dans sportiv prezentate fac parte din stufosul cv al vedetei a cărui carieră a coincis cu istoria modernă a muzicii românești.

Renumitul prezentator a acordat un interviu în exclusivitate pentru Libertatea, în care și-a deschis sufletul.

 Tu, care ai prezidat sute, mii de evenimente, cum vezi diferența dintre spectacolele de pe vremuri si cele de acum?

Înainte de toate, înainte nu existau spectacole gratuite!  Astăzi nu e localitate unde să nu aibă loc, de ”Zilele comunei sau orasului”, reprezentații cu intrare liberă, ceea ce duce la scădea interesului și a respectului pentru artiști! Indiferent cât de amărât era, omul economisea și scotea bani din buzunar pentru a-și vedea artiștii preferați, de aici comuniunea totală cu cei de pe scenă, emoția, bucuria, intensitatea trăirilor. La rândul nostru, noi știam că spectatorii veniseră special pentru noi, cei 4-5 de pe afiș (nu existau distribuțiile-mamut de după 1990, cu zeci de nume), dar și simțeam asta, din reacția lor. Spectacolele gratuite au distrus calitatea, de aceea azi, atunci cînd încerci să organizezi un concert cu bilete s-ar putea să ai surpriză unor încasări reduse… Asta nu înseamnă că oamenii cumpărau bilete la orice, din contra, tocmai de aceea spectacolele nu erau multe, organizatorii făcând apel doar la artiștii valoroși. Celebre erau concertele cu formația Savoy și marile vedete ale muzicii ușoare, în turnee care durau săptămîni de zile. Practic, n-a existat nume de marcă rămas în afara acestor distribuții, de la Dan Spataru la Marina Voica, de la Mirabela Dauer la Corina Chiriac, Cornel Constantiniu, Angela Similea, în deschidere fiind distribuiți soliști mai tineri. Aveau loc și câte 3 (!) spectacole pe zi, în săli de sport, luate cu asalt, se spărgeau geamurile pentru artiști români care cântau șlagăre românești. De aceea s-a impus acea generație de aur a interpreților, de aceea s-au lansat atunci sute de hit-uri care și azi se află pe buzele melomanilor: compozitorii și textierii aveau pentru ce și pentru cine scrie, interpreții pentru cine cânta, între ei fiind o competiție amicală, sub semnul colaborării, nu al concurenței. Se înțelege, erau și alte formații valoroase de acompaniament, cum ar fi Romanticii, cu care a cântat mult Margareta Pâslaru. Era o emulație la toate nivelurile, atât la TV, unde realizatorii se întreceau în a da la iveală emisiuni cât mai atractive, pentru care se scriau și se înregistrau cântece în premieră, plus concursurile ”Șlagăre în devenire” sau ”Steaua fără nume”, urmărite cu sufletul la gură, cât și la festivalul de la Mamaia. Să facem o încercare: eu vă pot spune dintr-o suflare, acum, 20 de titluri de cântece lansate la Mamaia și 30 de tineri laureați, deveniți apoi vedete, iar dvs. să încercați același lucru pentru, să zicem, ultimele două decenii (evident, până la decesul de acum câțiva ani al manifestării, care n-a fost decât o moarte dinainte anunțată de marginalizarea totală a muzicii ușoare românești). Vă dau în scris că voi câștiga la scor, cei care au acaparat, acesta este termenul corect, festivalul în acest ultim interval nefăcând decât să distrugă tot ce se construise înainte, neavând nici pricepere, nici pasiune, nici cunoștințe în domeniu. Și acolo, ca și la nivel de concerte, spiritul comercial, marketingul neinspirat, goană după câștiguri mari și rapide au distrus însăși identitatea genului, pentru că noi nu mai avem azi o muzică ușoară românească, doar una de import, mai mult sau mai puțin reușit…


Te-ar putea interesa și: Mihaela Borcea a făcut public regimul cu care a topit grăsimea: „am reuşit să slăbesc brusc 8 kilograme…”


Îți aduci aminte de momentul când ai avut în față cel mai mare număr de oameni?

Se înțelege, în spectacolele de pe stadioane. Înainte de 1990 am prezentat câteva asemenea manifestări în țară, cu sau fără acele meciuri de fotbal între artiști, arbitrate de colegi de breaslă, invitat fiind mai mereu hitrul Riăa Raducanu (de fapt, numele lui de familie este Necula, Răducanu fiind… cel de botez). După amuzantul meci protagoniștii se îmbrăcau și-și susțineau numerele artistice. Am fost martor când poliția călăre a trebuie să intervină pentru a zăgăzui talazul spectatorilor, atunci când pe afiș era și Dan Spătaru. Am prezentat asemenea show-uri pe stadionul Giulești, înainte de 89, dar și  după, în plin fenomen Doru Octavian Dumitru. Sigur, în ultima vreme asemenea afluențe de mii de spectatori sunt obișnuite, dar la manifestări gratuite. La Focșani, de pildă, în Piața Unirii evoluează de câteva ori pe an toate numele de calibru din țară, dar și de peste hotare, audiența fiind în mod curent de 4-5 mii de spectatori. Recodul a fost stabilit, cred, în iulie, când în seara când au evoluat B.U.G. Mafia cifră a fost dublă!

Pentru mulți,imaginea ta este asociată manifestărilor muzicale de anvergură  pentru români. Pentru că astăzi nu se mai fac, care este cel mai mare regret al tău legat de acea perioadă?

Am mai multe regrete. În primul rând acela că nu mi s-a dat măcar o dată ocazia să arăt cum trebuie prezentat ”Cerbul de aur”, în condițiile în care au fost investiți acolo cu rolul de amfitrioni manechine, cântăreți, actori necunoscuți, crainici de știri, comentatori sportivi, chiar și un VJ de peste hotare! Amărăciunea îmi este sporită de faptul că realizatori-producători erau oameni cărora le adusesem anterior succes și norotietate prin prestația mea… Am fost însă o persoană incomodă, cu coloană vertebrală, cu care nu se puteau face nici un fel de aranjamente, așa încât cei de la TVR și-or fi spus că mai bine să mă ocolească, optând pentru obedienți… Și mai am o neîmplinire, de fapt o uimire – pe vremuri mă necăjeam, acum doar mă amuz: n-am fost NICIODATĂ invitat de autoritățile, de oficialitățile din județul meu natal, Mureș, să prezint la mine acasă!! E vorba de Consiliul județean sau de primăriile din Tg. Mureș, Reghin, Sighișoara, Tirnaveni sau Mureș! Puteți crede așa ceva? Se înțelege, am fost prezent prin diverse acțiuni private, dar niciodată oficiale, în afară, firește, a comunei copilăriei mele, Chiheru, unde sunt cetățean de onoare! Știți cum se spune, că ”Nimeni nu e profet în țara lui”: Fuego îmi spunea că nici el nu e invitat la Turda…

Din experiența ta, cum era artistul, solistul  în anii ’80 și cum este cel de astăzi?

Nivelarea câștigurilor, înainte, făcea că artiștii să fie mai apropiați de omul de rând. Noi, cei care aveam atestat categoria I, primeam 200 de lei de spectacol, acesta era maximum. Sigur, se adăugau banii de la televiziune, din festivaluri (atunci, paradoxal, se plătea absolut tot, nu că acum), dar artiștii stăteau și ei în apartamente de bloc, aveau o Dacia, nimic special. Azi însă câștigurile sunt foarte mari (și e bine că e așa, mă bucur), așa încât mai toți au reușit, prin munca lor, să aibă vile, automobile scumpe, bodyguarzi la evenimente, deci un statut comparaail cu acela al colegilor din Occident. Înainte însă playback-ul la concerte nu exista și e bine că tot mai multe din vedetele de azi au început să aibă propriile formații, pentru că nimic nu se poate compară cu un ”live” adevărat.

Se mai fac șlagăre astăzi?

Depinde ce înțelegem prin ”șlagăre”. Unul adevărat este cel pe care-l fredonezi și peste 20-30 de ani și poate mai mult, cum sunt ”Sanie cu zurgălai”, ”Țarăncuță, țărăncuță”, ”Să nu ne despărtim”, ”Prieten drag” sau ”Să mori de dragoste rănită”, pentru a da doar câteva exemple. Până la marginalizarea sa în difuzare, la Radio și TV, muzică ușoară dădea zeci de șlagăre anual. Astăzi unii dintre hit-makerii valoroși s-au prăpădit, iar ceilalți nu mai compun, neavând pentru ce (festivaluri, comenzi de la radio și TV) și pentru cine, cum am spus. S-au reorientat către dirijat, muzică pentru copii, pentru teatru (revistă, musical), prezente în jurii… Dar muzica dance și hip-hop au șlagărele lor, ținerii sau foarte tinerii le fredonează, le știu pe dinafară datorită difuzării intense pe toate posturile de radio, am constatat asta cu ochii mei la Focșani, Medgidia, Amară, Moinesti sau Brăila. Întrebarea este: le vor mai fredona și anul viitor sau le vor înlocui fără remușcări cu altele, proaspete? Câte din hit-urile moderne de acum câțiva ani mai sînt în actualitate? Un adevărat șlagăr este ”evergreen”.

Ai senzația că se stinge mitul muzicii ușoare odată cu reprezentanții ei?

Sunt implicat în câteva proiecte în care sunt angrenați corifei ai muzicii ușoare tradiționale: Alexandru Jula (decanul de vârstă al soliștilor în activitate, 82 de ani), Marina Voica, Stela Enache, Gabriel Dorobanțu, Mihai Constantinescu, Marina Florea, Adrian Daminescu, Daniel Iordachioae, Ileana Șipoteanu, Carmen Trandafir, Gheorghe Gheorghiu. Este vorba de ”Slagărele Romaniei”, respectiv ”Ultimul romantic”. La Baia-Mare i-am prezentat și pe Angela Similea, Cătălin Crișan, Adrian Enache, la Focșani pe Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Anastasia Lazariuc, la Amara pe Aurelian Temișan, Luminița Anghel, Gabriel Cotabiță, la Medgidia pe Pompilia Stoian, Monica Anghel, Nico, Silvia Dumitrescu,  Doina Spataru,  Ion Suruceanu, Fuego, Sanda Ladoși, Raoul, Oana Sârbu, de fiecare dată  cu un succes uluitor, pentru  pentru că există un public al muzicii ușoare, nu neaparat unul mai în vârstă.Paradoxal, inamicii acestui gen,  programatori de la posturile de radio (culmea, ei resping fără a cunoaște !), au provocat o reacție: spectatorii vin  în număr  mare pentru  se reântilni cu artiștii preferați, cărora le duc dorul tocmai pentru  nu-i  aud deloc la radio! Ce nu   pot să înțeleg este cum de  play-list-urile posturilor de radio (inclusiv Radio , de necrezut, unde    muzica ușoară românească este o  cenușăreasă!) figurează tot felul de baladiști spanioli, sud-americani, italieni, cu melodii adesea slabe, dar n-au loc niciodată cântăreții români! Oare în ce țară trăim?


Citește și: EXCLUSIV/ Soţul Antoniei, chemat să dea declaraţii în procesul deschis de Alex Velea


 

Vezi ultimul video postat pe libertatea.ro
Comentarii