2 Mai, Crevedia, chiar #Toțiștiam. Incompetența și heirupismul statului, dar și ceea ce noi nu am făcut

Aceste tragedii ne sperie, ne deprimă și pentru că știm că sunt doar ce se vede din mari nereguli colective. Sunt două tipuri de toțiștiam: e toțiștiamul comunității și e toțiștiamul oficialilor, instituțiilor de administrare sau de ordine. Am avut deja discuții pe facebook cu oameni care îmi explică cum absolv eu de vină autorități dacă zic că „toțiștiam”. Nu prea, doar vă amintesc că facem parte din lumea asta, din schema asta și că avem multe de făcut cu toții. Autoritățile vor fi mereu relaxate dacă nu le rupem porțile cu plângeri, critici, dacă nu folosim presa pentru sperieturi zdravene.

Politicile de după catastrofă nu au efect. Că-l mai închizi pe Piedone, că dai amenzi isteric, că urli că „pesedeaua” e de vină (după ce ai uitat interesat de alte partide) nu rezolvi nimic. Am pus un guvern post-catastrofă după Colectiv. Vi se pare că s-a schimbat ceva în bine? Mie nu, doar am avut un președinte mulțumit și o camarilă liberal-useristă care s-a simțit superioară moral. Acum avem o pace pesedist-liberală care produce victime tocmai pentru că e „pace”.

Toțiștiamul colectiv

Toți știm în comunități mici sau în grupuri apropiate de prieteni  că o femeie e bătută de bărbat. Că e agresată într-un fel sau altul. Dar „e treaba lor”. Dup-aia afli că lângă tine s-a petrecut o crimă, că băiatul ăla bun, care-și mai lovea nevasta după câte o beție, a înjunghiat-o sălbatic.

Recomandări

INVESTIGAȚIE. Cum se joacă politrucii de la Fondul de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri cu banii statului. Zece firme neeligibile au primit 10 milioane de lei. Cine plătește pagubele

La Crevedia, toată lumea știa că ceva-ceva nu e în regulă acolo. Nu s-au făcut petiții colective, nu s-a bătut primarul la cap până rezolvă, doar oamenii care sufereau direct s-au plâns și nu i-a băgat nimeni în seamă.

Toți știm că deceniile de plecat la muncă în străinătate lasă copiii singuri, că în mediul sărac am ajuns să avem un soi de școală pentru viitori cetățeni antisociali. Dăm toată vina pe școală, nu vedem că problema e mai complicată, infinit. Toți știm că familiile asistate social primesc prea puțin, nu prea mult, că nu ajutăm tinerii să iasă din groapa sărăciei. Dup-aia ne minunăm că se apucă de vândut droguri și mașini furate sau că dau toată ziua în păcănele și nu mai sunt în stare la 18 ani să se angajeze nicăieri.

Toți știm că n-ai loc de mașini pe trotuare sau că nu sunt trotuare destule prin 2 Mai și Vamă, dar nu copleșim autoritățile cu plângeri și proteste. Toți știm că afacerile imobiliare au blocat până și accesul pompierilor în multe zone, dar ăia care au dat avizele sunt bine-mersi.

Toțiștiamul oficial

Cum spuneam, e și un toțiștiam oficial, instituțional, unul cu o și mai mare responsabilitate. El se întrepătrunde cu cel colectiv. De exemplu, am ajuns să știm toți că suni la 112 și nu prea se întâmplă nimic, dacă e vorba de o intervenție „mică”. Nu doar 2 Mai – Vama Veche e o zonă de impunitate pentru baștani și unii afaceriști, zone în care se tolera circulația beat/drogat.

Recomandări

Analiză. Ursula von der Leyen pierde teren în cursa pentru șefia CE. Cine ar putea să o înlocuiască

Sunt mai multe arii în care 112 nu are acoperire. Sunt zone unde îți bubuie muzica în cap toată noaptea, suni poliția și nimic nu se întâmplă. Sunt momente în care poți lua bătaie sălbatică și la fel, tot ce auzi e că „păi fă o plângere”, ba chiar, dacă se poate, adu-ne și infractoru’ legat ca să-l pozăm și noi.

La toate astea se adaugă catastrofa „poliției locale”, simple forme polițienești de a da imunitate șmecherilor zonali, dar și de-alde Despescu centrali, șefi de poliție care merg din eșec în eșec până la pensiile șmechere de generali-doctori.

Sunt zone de impunitate și sezoane de impunitate. În lunile de vacanță, am impresia că poliția e apucată și ea de paralizie. Muncă de prevenție zero, tocmai când pe unii îi apucă petrecutul și bătutul. De ce? Am mai spus-o: pentru că au filozofia „lasă-i pe fraieri să se omoare între ei, dup-aia adunăm victimele și dăm o amendă”. Când se produce câte o tragedie începe un soi de pedeapsă colectivă, la grămadă. Senzația de justiție e minimă dacă tu lași băieții de bani gata sau interlopi inconștienți să-și bată joc 6 luni, dup-aia arestezi 100 de copii care aveau juma‘ de gram de iarbă în ciorap.

Recomandări

Ciolacu și Ciucă susțin egalitatea de șanse doar în declarații. Lista PSD-PNL la europarlamentare: trei femei și un „tânăr” de 38 de ani pe locuri eligibile

Dacă iei un polițist tânăr și ambițios și îl întrebi ce-ar face ca să micșoreze numărul de accidente cu șoferi băuți, drogați, ar ști să dea câteva idei bune. De ce? Pentru că deja știe ceva din probleme, le vede. Vede măcar că șefii tot acoperă baștani.  

După tragedia de la 2 Mai s-au pus filtre de poliție în toată țara. Mai ales pe la prânz. S-au dat la greu mai ales amenzi pentru depășirea vitezei sau a liniei continue. Poliția a vrut și ea să transmită: bă, mai suntem și noi pe aici, și atât. În  noaptea următoarea, unul s-a urcat beat la volan și a mai trimis niște tineri la cimitir și la spital.

După tragedia de la Crevedia, au început controalele la toate firmele care comercializează gaz. Dă-i cu amenzi și acolo – are toate actele în regulă? Nu contează, caută până găsești ceva. Adică tu afli că unul nu avea niciun act în regulă, că prepara combustibili într-o curte, dar acum cobori echipe fioroase de câte 5 mașini și zeci de oameni peste fiecare magazinaș ca să „rezolvi” problema pe care sigur că o știai. Știm, de exemplu, că se încarcă buteliile la aceste stații. E o formă de business de sărăcie. În mediul rural și mic urban, butelia nu se schimbă, se încarcă, e mai ieftin și, mă rog, nici încrederea în businessul cu butelii nu-i mai mare.

Ce se obține? O ură sporită a cetățeanului de rând față de stat. Încrederea e la minimum, statul se prezintă din ce în ce mai mult ca un mutant care face totul numai la intimidare, nimic în zona prevenției. Cam ca la ANAF: când se constată că evaziunea e cât casa, începe ultrajupuirea tot a ălora care se conformau deja, nu se caută afaceri precum Crevedia.

Toți știm că afaceri precum cele ale primarului din Crevedia sunt afaceri „pă sărăcie”. Adică sunt luați bani de la comunități oricum sărace și se oferă zero siguranță. Ăsta e businessul la firul ierbii, la negru, evazionist, care se face pe seama oamenilor care se uită la fiecare bănuț pentru combustibil. Când nu ai grijă de supraviețuirea demnă a cetățenilor tăi, vei avea mereu un păienjeniș improvizat care va exploata până la moarte nevoi imediate nesatisfăcute de stat. Ce efect au acum controalele? Păi, nu mai are nimeni unde să-și încarce butelia de câteva zile. Iar dacă trecem la schimbatul buteliei legal și frumos, nu vreți să știți ce nereguli sunt și în partea aia.

Politicile catastrofei

Când auzim deci „se vor lua măsuri”, acestea sunt motivele pentru care ne apucă scârba și depresia. Noi știam ceva-ceva. Ei, oficialii știau mai mult. Dar așteptam. Cam așa cum se așteaptă cutremurul din București, ca să vedem câte construcții au fost făcute aiurea.

Ne scârbesc și cei care vor imediat să intrumentalizeze politic, tocmai pentru că se dau curați și deștepți, că se prefac că ei nu știu ce e în comunitate. Îndemnul meu e la vigilență politică comunitară. Haideți să ne amintim cum trebuie bătute la cap autoritățile. Să ne amintim că e rasism la fiecare colț de stradă și că nu e o întâmplare că o mamă romă a născut la poarta spitalului.

Copleșiți-i cu plângeri, cereți socoteală, faceți voi înșivă politică. Atunci când vezi că după ce suni la 112 nu se întâmplă nimic, fă plângeri, sună, trimite la ziar, nu te lăsa. Toțiștiamul colectiv trebuie să distrugă comoditatea rentieră a toțiștiamului instituțional. Abia atunci vor tremura clanurile de Caracal sau nepăsările de tip 2 Mai. 

Urmărește-ne pe Google News