Rămânem țara în care hoții și proștii ne omoară între ei

A fost un proiect, adică un antiproiect, de țară. Când poetul Florin Dumitrescu scria pentru „Sarmalele Reci” versul „Țara te vrea prost”, de facto descria un program politic.

Căci acesta a fost programul politic al tuturor partidelor care au guvernat România din 1990 până târziu în secolul XXI: o populație needucată e ușor de manipulat electoral și devine o gloată gata să fie făcută la buzunare.

Cu educația absentă s-au pierdut atâtea posibilități de dezvoltare, încât românii n-au avut altceva de făcut decât să-și ia lumea în cap.

Alungați de acasă și desconsiderați peste hotare, condamnați prea des la munci marginale, bineînțeles că s-au aruncat în brațele extremiștilor.

Extremism împins din spatele butoanelor de puterile interesate ca România să fie decuplată de la bruma ei de europenitate.

Aceste puteri sunt: pe plan extern, Federația Rusă, un stat terorist. Pe plan intern, securitatea reciclată a lui Ceaușescu, rămasă cu piese de Sputnik blocate în sistem.

În absența educației au prosperat incultura și violența. Și mai ales o îngăduință odioasă față de agresori și agresivitate. Milioane de români sunt perfect OK cu ce face Putin în Ucraina, cu această dezlănțuire de primitivism. Sunt gata chiar să voteze „înțelepciunea rusească”.

Whataboutism-ul este la el acasă. Dar de Ursula ce ziceți, a?! Și Europa care de la pașopt…

La fel, genocidul care se petrece în Gaza trece cvasi-nedetectat în presa mainstream românească și impresionează prea puțin o societate care, iar acum generalizez pentru binele ei, ca să-i vină mintea la cap și inima la inimă, și-a pierdut pe drumul tranziției, în deșertul acela, și ultima fărâmă de umanitate.

Absența educației e un virus care distruge tot organismul social, nu are cum să nu-l distrugă. E, totodată, un bumerang. Prostia se plătește.

Guvernele suficient de stupide încât să ignore educația (cum au fost cam toate guvernele românești de după 1990) nu fac decât să întrețină o zonă gri unde prosperă lichelele, corupția, mârlănia, tupeul gâlgâitor și combinagiii.

E lumea din care au răsărit marii noștri dregători, acum multimilionari în dolari și cu strașnice dureri în organele genitale, precum și în spate jos, dureri resimțite acut în timp ce se desfată cu apele cristaline ale Coastei de Azur și duc în Dubai, Dubai viață ca-n raiul cocalarilor (în înțelesul cultural al cuvântului, să ne ierte adevărații meșteri).

Chiar trebuie să cauți mult până să dai de un popor care a fost atât de curtenitor cu hoții săi. Întâlnirea hoților cu proștii s-a soldat cu o victorie la scor a pungașilor.

Rămânem, deci, țara în care hoții și proștii ne omoară între ei.

Și singura armă de apărare – educația – ne-a fost furată sau ne-am furat-o singuri, odată cu căciula. 

FOTO: Gabriel Neacșu / Inquam Photos

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE