Primele patru impulsuri ale Guvernului la scumpirea carburanților: japca

„Japca” este o metodă de pescuit prin care pescarul nu pune momeala în cârlig pentru ca peștele să o apuce cu gura. La japcă, din mersul ușor al bărcii, pescarul lansează „ancora” (cârligul cu brațe ascuțite) acolo unde sunt mulți pești, pentru a-l agăța forțat. Pescarul nu așteaptă ca peștele „să muște” și ca ancora să se înfigă oriunde în corpul acestuia. 

Analizând primele patru impulsuri ale domnului Bolojan în privința scumpirii petrolului, pe care le reiterez aici, am realizat că domnia-sa nu face politică fiscală, ci braconează și în cazul scumpirii carburanților, la fel cum prin majorarea intempestivă a TVA, a accizelor, prin tăieri de burse, înghețări de venituri și scumpirea energiei electrice nu a făcut altceva decât să buzunărească populația captivă și să bage economia în recesiune.

Primul impuls: să râdă de tine, ca la japcă

Nu mă refer doar la prima reacție a ministrului PSD al Energiei (un demnitar foarte necopt), care ne asigura după saltul petrolului la debutul războiului din Iran (28 februarie 2026) că motorina nu va ajunge la 10 lei. 

Bolojan a râs chiar și mai tare de tine. El a adoptat în 12 martie 2026 proiectul de buget (cu probabil cea mai mare întârziere vreodată față de termenul legal: 15 noiembrie din anul anterior).

Ai fi putut presupune că a adoptat proiectul de buget cu o întârziere atât de mare, întrucât a ales măsurile fiscale cele mai potrivite pentru limitarea efectelor scumpirilor, cu alte cuvinte, pentru a decide prin modificarea Codului Fiscal reducerea accizelor la carburanți pe care tocmai le mărise cu 10% la 1 ianuarie 2026 (a treia oară în ultimele 12 luni) și să lase banii înapoi în economie.

Nici gând. După ce a râs de tine, a ales să și ignore efectele scumpirii petrolului asupra economiei. 

Al doilea impuls: să speculeze criza prin decapitalizarea economiei deja în recesiune

Turbulențele au dat peste cap piața financiară globală între 12 și 20 martie 2026, pe măsură ce piețele au realizat că în Iran nu e atât de ușor ca în Venezuela. Ce a făcut Bolojan? „A dezbătut” bugetul în Parlament, după aprecierea mea făcând să sclipească propriile calități – respectiv incompetența, indiferența și iresponsabilitatea. 

Când criza nu mai putea fi ignorată și când toate statele europene decideau măsuri de reducere de accize și/sau TVA, în cel mai potrivit cadru cu putință – dezbaterea bugetului în Parlament – Bolojan a ales japca.

A ținut accizele (proaspăt majorate) la cel mai ridicat nivel din istorie, iar TVA-ul, prin majorarea căruia tocmai a buzunărit anul trecut populația, l-a aplicat la cel mai mare preț al carburanților din România vreodată. 

Adică a ales să speculeze criza, așa cum Guvernul României sau Banca Națională a României a mai făcut-o și în pandemie (cum am arătat atunci, în aprilie 2020). Prețurile urcau la cer, iar ei își frecau mâinile că încasează TVA la un preț, în opinia mea, greu de suportat pentru economia României aflată deja în recesiune.

Al treilea impuls: să mimeze că face ceva, în scop de japcă

După ce au măscărit dezbaterile pe buget (exact când trebuia să acționeze), bucurându-se că decapitalizează economia și ignorând realitatea, Guvernul Bolojan s-a gândit să mimeze că face ceva. Cum? Prin „japcă”.

Am detaliat în Libertatea, indicând consecvența guvernamentală în delincvențe, relevată strălucit de ideea „strategilor de lungă durată”, a plafonării adaosului la carburanți, pentru companii (la 50% din media anului 2025). 

Un nou semn de delincvență guvernamentală, în care „neica” de la Oradea consideră legitim să facă el businessplanuri pentru companii. Deci al treilea impuls a fost „japca” de la companii – noi vă spunem cât este adaosul.

Nu trebuie să mire pe nimeni că această nouă manifestare a delincvenței a condus la creșterea primei de risc pentru împrumuturile României. Cine ar vrea să investească în România și, la un moment dat, vreun „neica” Bolojan să demonstreze că statul de drept este mult în urma „dreptului” grupurilor de interese din anticamerele guvernului?

În esență, Bolojan a mimat că face ceva, luând o nouă măsură păguboasă pentru economie. A dispărut ca prin farmec „limitarea la 50%”, fiind înlocuită cu „limitarea la 100%”. Știți ce înseamnă asta? Cartel. Am văzut-o și la asigurările RCA.

În condiții de economie de piață, atunci când Guvernul intervine cu bocancii și plafonează adaosul comercial, ce se întâmplă? Toți operatorii economici simt că au liber la monopol și se cartelizează. Maxim 100%? Punem 100%. Mulțumim din inimă Bolojanului! Eventuale „reduceri” prin persuasiune au fost plătite deja în avans de populație – ați văzut asta și la „plafonarea” la electricitate.

Al patrulea impuls: mușcă, dar îl mai las

În articolul din Libertatea publicat săptămâna trecută  arătam clar soluțiile pentru situația de facto în care ne-a adus inacțiunea guvernului: România, în recesiune, trebuie să fie competitivă, în condițiile în care 13 țări din UE 27 aveau deja prețul benzinei mai mic, iar nouă țări din UE 27 aveau motorina mai ieftină.

Soluția arătată atunci (27 martie 2026) era anularea imediată a rundei de majorări de accize la carburanți implementată la 1 ianuarie 2026, cea care a scumpit carburanții atunci cu circa 30 de bani pe litru, iar ulterior, dacă economia este încă amenințată, să fie considerată o nouă reducere de accize și chiar TVA (pe modelul țărilor europene).

În replică, domnul Bolojan s-a umplut de penibil, bâiguind ceva cu „infringement dacă reducem TVA-ul la carburanți”, în condițiile în care multe state europene o făcuseră deja.

Abia acum, la o săptămână, ghiciți care e soluția lui Bolojan? A scris Libertatea în 2 aprilie: „Grupul de lucru constituit la Guvern pentru gestionarea crizei carburanților a stabilit joi, 2 aprilie 2026, soluția pentru reducerea prețului la motorină, în urma discuțiilor cu operatorii din piață. Va fi aplicată o reducere a accizei la motorină cu 30 de bani pe litru”.

Wow! Grupul de lucru… vă dați seama câți oameni din „grupul de lucru” sunt plătiți amețitor, ca să copieze soluțiile propuse în Libertatea, mult prea târziu? 

Wow! Vă dați seama că deciziile de politică fiscală (care sunt suverane ale statului democratic, spre deosebire de cele comunistoide gen „plafonarea”) se negociază cu „operatorii de piață”? Ce să negociezi? La accize este simplu – operatorii sunt „cărăuși” de accize: o iau de la populație și firme și o transferă integral la buget.

De ce a fost nevoie de o lună în plină criză ca să întârzie o măsură evidentă acel „grup de lucru”? 

De ce a fost nevoie să ne râdă în nas (primul impuls)?

De ce a fost nevoie ca Guvernul să speculeze criza (al doilea impuls), livrând, în schimb, recesiune și inflație înaltă?

De ce a fost nevoie ca Guvernul „să se facă că face” (al treilea impuls), în esență pe principiul bancului cu pescari goi de la jumătate în jos, care își foloseau propriul corp în loc de momeală? „Mușcă, dar îl mai las”.

Opinia mea este una simplă: strategia de politică fiscală a actului guvern este japca. Pentru fiecare „pește” scos la mal (grupurile de interese din anticamerele puterii, abonate la buget), alți cinci sau 10 sunt vătămați grav (economia reală). Iar dacă îndrăznesc să scape, Guvernul le-a arătat deja cum îi tratează: îi buzunărește.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE