Are guvernul României un plan împotriva inflației care se anunță devastatoare?

Democrația nu merge cu războiul. Tocmai pentru că vreau să mă mai bucur de orice fărâmă de libertate în spațiul public, aș vrea să ne încăpățânăm să dezbatem. Dincolo de emoțiile și furia născute de abuzul de Rusiei, sunt diverse cercuri vicioase, situații fără ieșire, pe care îmi permit să le înșir aici.

Am urmărit știrile ca toată lumea, lucrăm cu ”surse deschise”, cum ar zice serviciile. Le rezum și completez cu alte provocări. Dacă mușchii militariști s-au încordat oricum la maximum, e bine să nu uităm de principalul mușchi al homo sapiens: creierul.

Avem libertate de expresie, mai mult decât oriunde pe glob – și la ce bun?, dacă n-o folosim acum, atunci când? Numai pe la serate literare și ceaiuri dansante? La ce ne mai lăudăm cu democrația dacă o ținem la congelator?

Am stat o săptămână și am tot citit și urmărit comportamentul presei române și străine și m-am îngrozit: la noi, 90% iresponsabilitate, instigare, spirit militarist, anti-democrație. S-au prăbușit tragic zilele trecute un avion și un elicopter, iar câteva televiziuni de la noi mai că nu au declarat cu mâna pe inimă că gata, ne-au atacat rușii, să ripostăm! În război e multă propagandă și emoție. Trebuie să conștientizăm asta și să fim lucizi.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Tsunami economic la orizont

Nu ajunge să te tot miri că curg banii și gazele prin teritoriul Ucrainei, spre UE, pe timp de război. Mai trebuie să și înțelegi și de ce. Cel mai rudimentar e să tot vezi lideri cu zâmbete cinice și să îți închipui tertipuri și înțelegeri. Conspirația e pentru săraci cu duhul. De fapt, urgențele sunt clare și neconspiraționiste. 

N-are Germania gaz? O să plângă toată industria și, printre primele, cea din vestul și centrul României. 

Este atacată Ucraina. Să vezi speculă cu grâu, ulei și alte din astea. Pe la mine prin lunca Siretului, zbârnâie toată ziua tirurile cu cereale, zici că e perioadă de recoltă, nu de semănat. 

Avem un plan împotriva inflației?

Putin trebuie pedepsit. Dar e și pedeapsa asta o artă complexă, arta de a nu-ți trage gloanțe în propriul picior. Sancțiunile trebuie să-l doară totuși mai tare pe inamic. Or, în valul emoțiilor de sancționare am tot văzut icnete că nu e destul, că nu-l doare destul de tare. E trist când noi ăștia de pe margine am ajuns mai iraționali decât liderii noștri (care știm cât de moluște sunt). 

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Sancțiunile pot lovi înapoi cu dublă putere. Și nu în SUA. În UE. În periferia UE, România, Balcani etc. Ne îndreptam probabil oricum înspre o criză economică gravă. 

Acum mai avem și un consens că trebuie să înmulțim cheltuielile cu armament și să neglijăm și mai mult plasa socială. 

Materiile prime au prețuri deja prohibitive, împreună cu energia. Tot ce nu intră în zona protecționistă sau mega-corporatistă stă să moară. Avem vreun plan? În fiecare din marile democrații europene se dezbate un singur lucru: un soi de buncăr economic, de protecție în stare de urgență, pregătiri nu doar de securitate militară, ci și socială. ‘Geaba ai tunuri, dacă n-ai haleală pentru toți.

Apoi, sunt experți care ne amintesc de toate popoarele ex-sovietice atât de dependente de economia Rusiei. Rusia e clar afectată de sancțiuni. Pe lângă ea și multe milioane care veneau să lucreze în Rusia și țineau practic un echilibru în țările natale cu banii trimiși acasă. 

Un dezechilibru în Tadjikistan, de exemplu, îngrijorează China mai mult decât scrie pe burtierele televiziunilor de știri. 

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

De ce nu-s liderii noștri ca Zelenski?

O retorică înnebunitoare a ultimelor săptămâni: ce ne facem?, de ce nu-s liderii noștri ca Zelenski? Foarte bine că nu sunt. Asta ne lipsea, Iohannis și Ciucă în malete verzi. Foarte bine că au stat cât au putut de discreți într-o mare de emoție publică. Zelenski își face treaba lui de mobilizare într-o țară atacată. 

În ce privește primirea refugiaților, sigur că sunt probleme. E impresionantă mobilizarea civică. Am fost sincer mișcat. 

N-au stat degeaba nici primarii de frontieră. Administrația românească, pe care o hulim atât, se mișcă bine. Edilii, funcționarii și ceilalți ”bugetari” din Siret, Isaccea și celelalte puncte fierbinți chiar muncesc.

La mai mult nu prea avem cum să ne așteptăm. Am văzut strigăte că nu se organizează statul român să primească refugiați. Să fim realiști, statul român n-a fost breaz nici în a-și controla numărul de pierderi în războiul cu COVID. Statul român e specialist în trimis milioane de refugiați economic în Vest. Doar nu vă așteptați să ne modificăm peste noapte? 

Pentru cât de cinici și individualiști am ajuns, primirea oferită deocamdată refugiaților rămâne un moment emoționant, istoric. 

UE amenințată serios. Streeck 

Wolfgang Streeck, unul dintre cei mai importanți intelectuali germani, a furnizat, după mine, cel mai echilibrat text despre prima săptămâna de război. Sigur, în România, Funeriu, Radu Tudor și Mândruță ar fi alcătuit o miliție ad-hoc și l-ar fi arestat pentru putinism. În Germania, e puțin mai bine pentru intelectuali. 

”Asaltul criminal al Rusiei”, scrie Streeck, are în spate un sistem etatist și oligarhic în același timp, lucru care face cu atât mai imprevizibile mișcările viitoare ale lui Putin. 

Rusia a fost erodată intern de acest sistem dubios în care statul e garant pentru rapt oligarhic. Și a fost erodată extern de avansul NATO. Liderii democrați în frunte cu Hillary Clinton ”au câștigat” în politica lor fără mănuși în estul Europei. Dar asta nu e deloc bine pentru Europa, mai crede Streeck. Efectul? Toată lumea în cazarmă. Nu mai pune nimeni la îndoială utilitatea NATO, așa cum o făceau și Trump, și Macron (care declara nu demult organizația în ”moarte cerebrală”). 

”Europa va plăti pâinea, SUA va plăti puterea militară sau iluzia acestei puteri”, mai scrie Streeck. 

El nu uită să spună și o altă chestie incomodă: salariul lui Hunter Biden într-o companie ucraineană investigată pentru spălare de bani a existat și a fost mare.

Dar astea-s istorie. Cui îi mai pasă de finețuri? Cert e că acum avem tot felul de crize care prind Uniunea Europeană în mijloc.  

Poate de aceea, în loc să tot râdem de Macron că a stat la masa lungă cu Putin sau să urlăm că de ce i-a răspuns la telefon, am putea constata că șeful statului francez a făcut ultimele eforturi să vorbească în numele unei UE cât de cât autonome și lucide. 

De o regret pe Merkel

Mai nasol decât un război rece între blocurile chinez și american e să fii prins într-un război cald între Rusia și aliații tăi. Pentru astfel de gânduri puțini mai au răbdare.

Cu venirea noului cancelar social-democrat, Olaf Scholz, în Germania, s-a rupt o comunicare coerentă a nucleului dublu, franco-german, comunicare pe care Merkel și Macron, de bine de rău, au mai asigurat-o o vreme. Deci da, am ajuns s-o regret și pe mama austerității, Merkel, tocmai când credeam că a venit unul mai de stânga, ”de-al meu”, la conducerea executivului german.

Ca înainte de 1914

Se tot fac comparații, fără susținere după părerea mea, cu perioada interbelică, doar pentru că e comod să compari un lider care o ia razna cu Hitler sau Stalin. 

Dacă vrem musai comparații, situația aduce mai mult cu anii de dinaintea Primului Război Mondial, când toată lumea credea în pacea liberală și imperială.

În acei ani în timp ce o eroziune despre care încă se scriu biblioteci, fărâma utopiile de pace prin uniuni comerciale și arunca întreg continentul european într-o criză oribilă timp de jumătate de secol. 

Concentrarea capitalului s-a tot accelerat. Inegalitățile sunt la cer în Rusia și au crescut accelerat în Vest. Acum se va accelera protecționismul strategic, piața liberă va fi o amintire, după ce și-a devorat copiii. 

Serviciile secrete speculează momentul

Priviți dezbaterile politice europene, campania electorală din Franța. Mai toți nu știu cum să mai aducă înapoi producție, industrie: toate acasă. Visul marii piețe globale moare în aceste momente. Și nu e loc și moment mai nefast decât acelea între astfel de perioade și între astfel de fronturi ale unor războaie militare și economice care abia încep.

Cum ne va afecta războiul stilul de viață? Revendicarea socială va fi de zece ori mai grea. Puteam să jur că, după Paști, România va fi în stradă cu zeci de revendicări de salarii și protecție pentru angajați. Acum s-a terminat. 

Bănuiesc că cine iese în stradă de-acum încolo pentru salarii sau drepturi sindicale o să fie acuzat vrea să clatine pilonul româno-american de stabilitate și securitate.

Să nu mai zic că nesimțirea flancului serviciilor secrete continuă – au reușit să împingă în parlament o lege cu drepturi exagerate de penetrare a vieții private. 

Când poporul ucrainean e atacat și de propria mafie de stat

Emoțiile au trecut ca tancul și peste niște chestiuni care trebuie discutate, oricât de dureroase ar fi. Oligarhia ucraineană nu e un mit. Nici faptul că Zelenski însuși e susținut de anumiți oligarhi nu trebuie să fie considerat un ”atac”. 

Ce trebuie să înțelegem e că oroarea războiului e și asta. Că cetățenii fără plase de siguranță sunt lăsați pradă unei jungle sinistre. Dacă scapă de bombardamentele deraiatului Putin, dau de javrele de la graniță care fac triaj în funcție de șpagă. 

Statul ucrainean există militar, există ca imagine prin Zelenski, dar nu mai există ca protecție pentru mulți dintre cetățenii lor. 

Șpăgile de la granița ucraineană nu sunt povești. Bărbații care dau șpagă să scape de război nu sunt povești. Clasele înstărite care fug de război cu tot cu resurse nu sunt povești. Sunt lecții despre ce înseamnă războiul cu adevărat. 

În manualele de istorie e reținută partea glorioasă. Nu se mai rețin nici degradarea omenescului până la șpagă contra viață, până la mafie care preia controlul acolo unde statul s-a retras. Ăsta e războiul. 

Nu trebuie să ne supere nici ce au observat unii la graniță. Mulțimea de ucrainieni cu bani, pe lângă cetățenii obișnuiți refugiați. Trebuie ascultați cu mare atenție primarii noștri din Nord. Am ascultat intervențiile lor și mi se pare că pricep bine situația: cum spunea primarul Sighetului, trebuie strânse multe ajutoare și trimise dincolo, în Ucraina, pentru că acolo e mai mare disperarea. Acolo mafiile și șpăgarii îi torturează pe ai lor, acolo traficul de carne vie începe iar să prospere, iar fuga după resurse de bază a devenit un coșmar.

Urmărește-ne pe Google News