Faptul că suntem, în România, „o colonie a Vestului” este una dintre cele mai vehiculate afirmații ale recentei perioade, pe Facebook, rețea predominantă în România.
Teoria „țărilor-colonie”
La aproape orice postare a jurnaliștilor, care riscă să fie citită, și dacă e vorba de un meci al Simonei Halep, se ridică un zid făcut din zeci de mesaje, din care multe ne anunță că „oricum nu avem nicio șansă ca țară, pentru că suntem o colonie a UE și a SUA”. Luni seara, Vladimir Putin a spus că Ucraina este „o colonie a SUA”.
Nouă ni se spune zilnic, pe rețelele sociale, că țara este controlată din afară, de la Bruxelles sau Washington, și că Bucureștiul se supune, cu obediență, deciziilor celor mari. Ce ar trebui făcut? Să vină la putere adevărații patrioți, care să ne elibereze.
În momentul în care a anunțat recunoașterea „Republicilor Populare Luhansk și Donețk”, Putin a explicat că Rusia face asta pentru că Ucraina este, de fapt, „o țară controlată din exterior”, condusă de „un regim marionetă”. Prin urmare, a decis președintele Rusiei, armata trebuie să meargă în Luhansk și Donețk. Ca să mențină pacea.
Folosirea anticomunismului ca pretext pentru o gândire comunistă
Un alt discurs care a inundat recent Facebook și sfera publică din România este cel în care se uzează un anticomunism bombastic pentru a justifica, de fapt, un stil de gândire pur autoritar. Ești acuzat că ești bolșevic și se cere reducerea ta la tăcere, metodă tipică regimului comunist și familiară 50 de ani la noi.
Ai zice că o astfel de fractură logică, un anticomunism bolșevic, este doar o creație a anonimatului de pe internet și nu poate rezista la testul realității, că se va oxida când iese în aerul vieții, pentru că oricine își va da seama de inconsistența ei. Numai că, circulată masiv și un timp îndelungat pe rețelele sociale, ea devine posibilă.
De la Kremlin, Putin a afirmat că „Lenin a fost creatorul Ucrainei sovietice” și că acum „o să vă arătăm ce înseamnă decomunizarea adevărată pentru Ucraina”. Iar „decomunizarea” a început prin invazia tancurilor, precum în 1969, când Uniunea Sovietică a invadat Cehoslovacia, tot în numele păcii.
Au fost aceste mesaje, care s-au intensificat în ultimele luni, parte a pregătirii finanțate de Kremlin a opiniei publice din țările aflate în vecinătatea conflictului? A acționat Rusia în internetul din România? Nu știm, SRI nu a spus absolut nimic.
Directorul SRI ajunge în Parlamentul României după ce tancurile au ajuns în Donețk
Parlamentul îl cheamă marți pe Eduard Hellvig, șeful unuia dintre cele mai numeroase servicii secrete din Europa, raportat la numărul populației, ca să-l întrebe ce au descoperit. Până acum, nici măcar un troll din România n-a fost devoalat ca având legătură cu regimul Putin.
Faptul că șeful SRI e chemat în Parlament abia după ce tancurile rusești au ajuns în Donbas este proba lașității sistemului politic din România. Și arată că, indiferent dacă au fost instrumentalizate de Rusia, teoriile favorabile ei au avut tracțiune în internetul nostru pentru că ele conțin elemente de adevăr.
Ideea de stat prost administrat și de lipsă de reprezentare a interesului oamenilor poate fi exagerată de propaganda din afară pentru că își găsește corespondent în adevărul în care funcționează societatea noastră. Într-o stare de nemulțumire exacerbată digital, realizările reale și majore din România ultimelor trei decenii par insignifiante. Și ar fi incorect să atribuim această obturare integral statului.
Comercializarea internetului și a televiziunilor, până la a nu conta ce se emite către oameni, este o producție internă a noastră, dar care replică o tendință globală. Da, noi o facem sălbatic, de ajunge BRAT să pună în categoria „știri generale” site-uri de fake news sau CNA refuză să-și facă treaba și să vadă dacă televiziunile au vândut știri partidelor, că asta a propus Mircea Toma, iar unii colegi ai săi s-au făcut că nu înțeleg. Cu astfel de măsuri, am ajuns să semănăm, pe alocuri, cu ceea ce se întâmplă în audiovizualul și internetul rusesc. În ambele țări, adevărul este, înainte de orice, îngropat în divertisment.
Corespondențele de la Moscova pentru publicul Libertatea au arătat cum, în lumea de azi, generalizarea divertismentului reprezintă astăzi o condiție preliminară a propagandei. Iar asta nu se naște și nici nu se remediază doar la nivelul statului.
„Pădurea Băneasa” este întotdeauna enervantă și, uneori, sfidătoare, prin faptul că nu depune eforturi să explice oamenilor ce face și de ce. Parlamentul stă în genunchi în fața SRI. Însă nu putem elimina din ecuație faptul că mesajele din discursul lui Putin, care ne-au sunat ca un ecou a ceea ce citim zilnic pe net sau auzim la televizor, sunt o reflectare a unei combinații suprarealiste pe axa Sillicon Valley – Kremlin – Berceni.
Discursul de la Kremlin și invazia care i-a urmat a pus reflectoarele pe slăbiciunile noastre și ale lumii în care trăim. Dacă Putin lovea în Netflix, ieșea prăpăd. Câtă vreme a lovit doar Ucraina, vom vedea cât ne interesează.