Apel către lovele. Ce-am înțeles din dezbaterile prezidențiale. Ce-ar fi zis candidatul meu la dezbateri?

Cearta e bună! M-am săturat să aud lamentații legate de faptul că prezidențiabilii se ceartă. Să se certe, să aducă argumente, să-i văd cum fac față în momente de criză. Toată lumea e anti-ceartă pentru că ne cam place antidemocrația, de fapt. Am fost obișnuiți să țipăm pe rețele și să fim lingăi în viața reală. Uneori țipatul în viața reală te poate aduce cu picioarele pe pământ. Nu v-aș dori o lume în care nimeni nu se ceartă. Democrație nu înseamnă când unul vorbește langa pe TikTok și nimeni nu-l întrerupe.

Să râdem de ei și de noi. Nu e nimic rău în miștouri și râs. John Muscelu Ban cred că a luat un procent aseară cu două glumițe. Există un rol ritualic în circul dezbaterilor și în morga serioasă a cetățenilor care se dau de ceasul morții că nu-i mai suportă. Noi, cetățenii, ne prefacem mai deștepți, mai cinstiți, mai buni ca ei. Iar ei înghit un tsunami de dispreț cathartic pentru noi. Și asta pentru că tot n-am înțeles că Cetățeanul turmentat din Caragiale nu e ăla bun și simpatic, e cel mai veros personaj, e de fapt complicele absolut al corupției burgheziei provinciale – el vrea să fie sigur că e luat complice, asta e toată deruta lui, de aia întreabă „cu cine votez”, nu pentru că are dileme democratice. Și asta trebuie să înțelegem și despre noi, că de multe ori criticăm acești candidați fără să avem un set de principii clare în numele cărora îi criticăm.

Recomandări

Raport al Congresului SUA: De ce armata rusă a înregistrat pierderi semnificative și n-a fost capabilă să câștige războiul din Ucraina ANALIZĂ

Jurnaliștii au fost dezastru. Nu toți. Mai toți. În primul rând, am o problemă gravă cu hainele. De multe ori aveai impresia că au fugit unii cu mireasa și au nimerit la dezbateri. Sacouașe cu batistuță, domnii, explozie de bucle, culoare și volănașe, doamnele. Mai luați, bă, niște blugi pe voi, un sacou mai tocit, ceva haine second, să vă recunoască lumea. Întrebări lălăite, dezlânate, parcă făcute de chat GPT (din ăla fără abonament), unele mai lungi decât răspunsurile candidaților. Multă propagandă ieftină, îi și puteai recunoaște pe ăia care au primit bilețel de la instituții importante în care să imagineze scenarii cu Putin călare pe Arcul de Triumf. Reveniți-vă. Întrebări precum ale doamnei Crețulescu (către Antonescu), cum a fost cea cu cazarea la Monte Carlo, nu sunt întrebări, sunt intoxicări patronale rușinoase. Eu știu că unii vă scăldați în presă pe bani doar ca să faceți reclamă pentru diverși milionari, dar chiar așa? Există și presă bună în România. Dar avem o pătură de analisto-entertaineri care nu fac decât să propage niște prostii economice (aia cu deficitul sau anti-taxe) sau triluri pro-război absolut irespirabile.

Dezbaterea de la TVR. Au dat lovitura cu scenariile lui Adelin Petrișor. Se poartă apocalipsa. Ce-ați face dacă faceți cancer și pojar în același timp, iar copilul dumneavoastră ar lua 2 la Bac? Ca și cum n-am avea oricum o lume în pragul unei agitații cu adevărat apocaliptice. Mai aveam nevoie și de imaginația lui Petrișor, jurnalistul care ne-a oferit reportaje roz cu mercenarul Potra înainte să știm cine e Potra.

Recomandări

Despre proiectul unui stat „suveranist” român: „Nici SUA lui Trump nu își permit suveranismul propus de AUR”. Interviu cu profesorul Cornel Ban de la Copenhagen Business School

Ce e sistemul ăsta cu care umblă toți în gură? Răspunsul meu e clar. Sistemul e acea ordine socială care dă pensii de zeci de mii de euro unor judecători precum doamna aceea din Botoșani, care dup-aia organizează plângeri prin toată țara să-și ia turul doi înapoi. Sistemul plătește astfel de georgiști care apoi se plictisesc și se bat cu sistemul. Anti-sistem cu adevărat ar fi o taxă progresivă pentru tot ce e peste 1000 de euro venit mai ales din bani publici. Să vezi chirăieli atunci. Și eu am fost complet în dezacord cu anularea alegerilor, dar să crezi că poți șterge tot și că poți să o iei de la capăt e doar un vis de gâgă îmbuibat. Nu-ți place sistemul, Ponta? Dă banii înapoi și funcțiile obținute prin sistem.

Momente-cheie. Au fost și niște momente intense în dezbateri, majoritatea de cancan. Simion a venit cu un buchet de flori pentru Lasconi și de atunci tot fuge de dezbateri. Asta a învățat el în decembrie, că rețeta Ciucă-Ciolacu e cea mai bună. România TV și Realitatea au mimat o ceartă Ponta-Simion, sperând să-i bage pe amândoi în turul 2 – o strategie bună până la un punct, sper sincer că nu le iese manipularea până la capăt. Atacul lui Nicușor la Antonescu a fost scremut și steril, fără efect. Antonescu, mai ales în dezbaterea de la Digi, a intrat într-o criză de incontinență verbală. Nu faci așa doar pentru că ai văzut sondaje în care nu prinzi turul 2.

Recomandări

Scrisoarea trimisă de un miner din Praid care a anticipat dezastrul: „Suntem bărbați, dar ne e frică. Am gânduri negre, mi-e teamă că vor deveni realitate”

Mesaje-cheie. Nicușor Dan a continuat cu ideea rechinilor imobiliari, nu e rea, e o problemă reală. Antonescu a trimis măcar un mesaj echilibrat în ce privește trimiterea trupelor în Ucraina (a spus că nu). Faptul că nu au criticat cum trebuie serviciile secrete e un mesaj în sine, cred. Tot un mesaj prin omitere e și faptul că nu am auzit vorbindu-se despre angajați, coș minim, redistribuire. Lasconi a transmis un singur mesaj, că ea e adevărata urmașă a fenomenului Georgescu…

Ce-ar fi zis candidatul meu dacă era acolo? Cea mai mare problemă e uniformizarea înspre dreapta conservatoare cultural și neoliberală economic. Un votant de stânga n-are obiectiv de ce să meargă la vot. Aici avem o dramă democratică la care am contribuit cu toții. Un candidat pe sufletul meu ar fi zis chestii simple, dar scandaloase pentru mica noastră provincie. De exemplu: măresc taxele!, tocmai pentru că avem deja ditai pătura de privilegiați, nu doar afaceriști, ci și judecători, polițiști, sereiști care nu-și plătesc corect cota către societate; candidatul meu nu mai țipa aiurea, neîntrebat, către Rusia, China, prudență în vremuri instabile și punct; ar fi început o campanie de micșorare și demilitarizare a serviciilor; ar fi început o campanie de nivel european pentru un venit minim garantat care să coaguleze UE social, nu vonderleyen-ian.

Apel către lovele

Marii oameni fac apel doar către lovele. Banii să tacă. Am înțeles, se fac, dar măcar să tacă, să nu facă morală. Mă refer mai ales la noi texte scrise de oameni precum Gabriel Liiceanu, intelectualul de vârf, cel care scria în anii 90 „Apel către lichele”. Mi se pare de un tupeu maxim orice lecție de morală venită de la intelectuali, analiști, funcționari care au făcut bani cu lopata tocmai din nedemocratizare, din promovare iresponsabilă inclusiv de figuri fasciste nepuse în context, din susținere iresponsabilă a unor politicieni care au luat-o razna, precum Băsescu. Anticorupția, ca mesaj, e moartă și îngropată. Și, în general, piața de idei politice e inundată tot de reziduurile stupizele ale anilor 90 (anticomunism, antisecurisme etc.). Apelul meu către lovele e, deci: mai tăceți, cheltuiți în liniște; România ultimilor 35 de ani și chinurile ei sociale n-au nicio legătură cu scremete civice sterile care n-au produs decât bani, statut și atât.

Din păcate, în public, doar banii vorbesc. Ce e și mai trist e că banii publici au fost folosiți anti-dezbatere, doar pentru monologuri și discursuri în țarcuri pline de susținători. Presa, care a mai trăit vreo doi ani din acest tip de ajutor de stat, publicitatea electorală, nu a reușit să facă și regulile. Am ajuns la o opoziție totală între mase largi de oameni care urăsc la pachet partide și televiziuni mari, crezând că-s mai buni influenceri iresponsabili și politicieni inventați de algoritmi.

Gradul de democrație îl calculezi după cât tupeu există în spațiul public atunci când vorbim despre bani adevărați. Iar ei sunt în imobiliare, cheltuieli militare, în privilegii de stat (nu în cheltuieli bugetare la genunchiul broaștei). Tupeul politic de a te lua de guler cu banii ăia mulți și netransparenți, nedemocratici, ne lipsește și nouă, cetățenilor, și politicienilor pe care trebuie să-i alegem. Iar pe intelectualii vechi, rămași din inerție cu o imagine de guru dacici care coboară să mai dea câte o învățătură, nu are rost să-i mai luăm în serios. Când am auzit că apar noi apeluri către lichele, am crezut că iar se cer ceva amnistii fiscale, că iar se fac „apeluri către lovele”.

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.