Crevedizarea față în față cu clujenizarea României. Două versiuni pline de probleme ale aceleiași țări

Sunt două forme de succes în România. Afacerea de Cluj, Timișoara, București, pe de o parte, în general imobiliară, dar nu numai;  și afacerile de tip Crevedia, mai muți gazul cu găleata, mai închid ochii autoritățile, și își face și băiatul lui tata business ca să întrețină mașina scumpă.

Dezvoltarea de tip Cluj-București produce, de fapt, tot soiul de Crevedii pe marginea sau în interiorul acestor mari orașe, insule de sărăcie lucie în lux. Unde sunt bani mulți, abuzul e mai subtil, se numește „dezvoltare”. Aceste mari orașe nu întorc destui bani către bazinele sărace de unde-și iau forța de lucru.

Unde sunt bani puțini, bogăția se face cu mult mai multe victime. De unde afacerile cu GPL? Din încărcatul cu butelii. Suntem o țară cu resurse de gaz, dar gazul n-a ajuns la jumătate dintre cetățeni. Când nu bagi bani în infrastructură, apar afacerile corupte și semicorupte care să acopere cererea.

Nu bagi bani în transport public? Atunci ești la mâna afaceriștilor cu microbuze, care nici ăia n-ar rezista fără perfuzii de influență politică pe la mahării locali. Îi vânezi prea tare? Păi, atunci cum îți mai vin muncitorii de la țară la oraș? Așa arată afacerile-sugativă din sărăcie. Sunt pentru fraierii din rezervație care nu s-au născut în zone mai bogate.

Recomandări

Cine este Daniel Baciu, omul care gestionează pensiile românilor. Împreună cu soția încasează de la stat șase venituri în valoare de 280.000 de lei pe an

Nu oferi soluții viabile pentru încălzirea populației? Vânzarea la negru de lemn e în floare. Din nou, vânzarea „la alb”, ar pune pe butuci și afacerile, și gospodăriile. Deci groaza nu e când ai corupție în zonă, groaza e când îți dai seama că zona s-ar prăbuși fără rețelele corupte – sau nici măcar corupte, doar gri – care te țin în viață.

În Crevediile României trebuie ceva bani și multă agresivitate ca să te impui. Nu așa mulți bani ca-n Cluj, București sau Constanța. Agresivitatea de tip interlop merge mână în mână cu autoritățile de diverse tipuri. Poliția se bazează pe o plajă de turnători pe care apoi îi protejează. Primarii au și ei bazinul lor de clienți fideli. Afaceriștii zonei știu să-și facă prieteni, iar ANAF și restul controalelor vin fără milă peste ăia mai mici, cu un butic la colț de stradă.

Oricât de sărac un orășel, un sătuc chiar, tot produce niște mahări. Un mahăr de Caracal e mai puternic în zona lui decât un mahăr de București. Are mai puțini bani decât un mahăr de București, dar are întreaga comunitate la degetul mic, nimeni nu suflă o vorbă.

În zonele în care nu a intrat marele capital, domină micul capital, ăla autohton, patriot, fără contract de muncă și care rezistă prin combinații, pile și relații. Trebuie să înțelegem că această competiție face victime. Și trebuie să înțelegem și ce tip de politică iese din aceste zone. Din Crevedii ies alde Stănescu, din Cluj și București ies lobby-ști și gulere albe.

Recomandări

Rusia, influență diminuată în Transnistria. Veronica Anghel, expert în integrarea europeană: „UE a devenit principalul partener comercial al acestei regiuni”

Racolarea de forță de muncă (de la lucrători sexuali, la diverse țepe cu intermediari de muncă în străinătate) se face tot nesupravegheat, e mai mult o vânătoare de tineri lăsați ultraizolați în localități care par cuminți, dar zac pe câte un zăcământ de exploatare fără milă. Comunități întregi i-au descurajat să învețe, mersul în străinătate pare că rezolvă tot (dar de prea multe ori e tot un mit al sărăcimii), camăta merge uns și ea.

Așa că, dacă dispare un clan de afaceri de tip Doldurea, nicio problemă, apare altul în doi ani. Sigur că ne scot din minți Doldurea și prototipul de șef peste astfel de nemernici, Stănescu de la PSD de exemplu (dar nici cu baroneți de Iași sau Constanța nu mi-e rușine), dar ei nu sunt decât efectele ghetoizării sărăcimii.

Practic avem o clasă de mijloc și niște pături superioare care au primari, premieri, aleg, se enervează, dar au școli, spitale etc. Și avem Crevediile unde primarii nu-s primari, afaceriștii nu-s afaceriști, tinerii n-au altă speranță decât microbuzul spre Italia-Germania și cam atât.

Crevedizarea lui Boc

Știți poezia aia superbă cu „descentralizarea” care rezolvă problemele? Poftim, am descentralizat. La Untoldul din Cluj au băgat mii de oameni în plus pe un stadion, a fost și un incendiu, putea să se declanșeze o tragedie, nimeni n-a zis nici pâs. Asta e crevedizarea lui Boc. Pe de altă parte, Boc are atâția bani cât să țină liniștită o pătură groasă de clasă de mijloc – că așa e zona, condiții istorice etc. Descentralizarea lasă sărăcia și mai izolată – proiectele mari naționale, fondurile europene se topesc fără efect pentru că centrul nu mai știe decât să se apere cu hârtii, nu știe să intervină în forță în zone nedezvoltate și să ajute direct.

Recomandări

România, văzută de pe Veseliei. Unde n-aţi înţeles?

A doua mare problemă, iar asta se vede din cantitatea de polițiști și sereiști infractori pe metru pătrat, este produsă de mitul anticorupției. Mi s-a-ncordat poporul român cel cu jumate din angajați pe tichete de masă și salariu minim de 350 de euro și a început să plătească o întreagă clasă de anticorupți, generali, judecători, procurori, polițiști. Și a produs o nouă corupție, o nouă impunitate. Beizadele de judecători fac un an de pușcărie în loc de patru, beizadele de imobiliari trec prin poliție ca prin brânză. Iar de cealaltă parte, interlopi și semiafaceriști sug sărăcimea în superioara indiferență a acestor noi ciocoi ai anticorupției.

Cam asta e România-Crevedia. Nu e vorba că ar fi polul sărăciei la Crevedia, localitate totuși mai aproape de București. Dar am aflat că din gazul ăla amestecat de firma beizadelei din Caracal s-au hrănit sute de firmulițe de prin toate periferiile județelor românești. Ba chiar și persoane fizice care au zis să facă o economie și și-au turnat combustibil mai ieftin în buteliile imense din spatele casei care le țin centralele iarna.

Și repet, poți să ai o Crevedie și în centrul Bucureștiului, dacă lași zona nereglementată de dragul „capitalului local”.

Statul a fabricat mai mult dregătorii și rente. Dar la control e varză. Ce ar trebui să ne înspăimânte e că, dacă am demara acum un control la sânge, am rupe de fapt lanțuri întregi de afaceri gri care mai țin în picioare comunitățile mici. Cam așa de grav arată situația.

Ca să combați real, trebuie pur și simplu să intri cu remodernizare în rural și orașe mici, să investești real în tineri care mai dau pe la școală, să pui protecția copilului în alertă să se mai și vadă cum cresc copiii ca niște maidanezi pe străzi. Deci, da, e cu bani și cu viziune. Statul bunăstării e mic, statul rentierilor e mare.

Urmărește-ne pe Google News