De Ce Citesc. Scrisoare Către Prietenii Mei

Citești finalul romanului: „Fantoma își întoarce capul spre ea, în clipa în care se pregătește să iasă de pe scenă. Se uită țintă la ea, întâlnindu-i privirea, când rostește ultimele cuvinte: – Să nu mă uiți”. *

Recitești finalul, o dată, de două ori… până rămâi blocat cu privirea pe „Să nu mă uiți”: ce roman, ce final, ce tare! Admirație, emoție, încântare. Trebuie să vorbești acum, neapărat, urgent, cu oricine îți vine în minte, ca să ieși din blocaj, să scapi de vraja lecturii, dar emoția încă te ține captiv, îți place acest prizonierat, deși nu poți să-ți limpezești mintea, totuși, trebuie să vorbești cu cineva, altfel ai să mori în vraja cărții… Aiurea! Nimeni n-a murit de la cititul cărților!

Închizi cartea și o așezi pe genunchi. Apuci telefonul și deschizi WhatsApp-ul. N-ai nevoie să treci în revistă convorbirile, ai în minte agenda cu prieteni, dar te roade o presimțire: n-ai să apelezi pe niciunul, n-ai să scrii o recomandare, n-ai să le poți împărtăși bucuria, ei au probleme, în fiecare zi, unii sunt la muncă, alții au treburi, planuri, urgențe, tu citești, asta nu-i muncă, ești un răsfățat al sorții, al vieții, nu te mai alinta!

Recomandări

Meditații de partid. „Caravana educației” sau cum încearcă PSD să transforme problemele din învățământ în voturi. Expert: „E campanie camuflată”

Prietenul A. ți-a spus că ceea ce faci tu este un bun refugiu în pandemie, a fost politicos și puțin invidios. Te-a băgat într-un refugiu: cititul. N-ai încercat să-l contrazici vehement, cititul nu-i refugiu, nici în pandemie, nici în război, nici în vremuri de pace, dimpotrivă, dacă citești și în același timp ești atent la ce se întâmplă în prezent sigur ai să gândești altfel! (Explicație puerilă). Ți-a fost teamă să-l contrezi, să nu-l pierzi de prieten, uită refugiul!

Amica ta E. este evident invidioasă, n-are timp de citit pentru că muncește în Anglia, îngrijește bătrâni, îți trimite din când în când niște poze cu peisaje de pe țărmul unei mări (Marea Nordului?), tu îi răspunzi ipocrit: „Minunat!”. Atât. De vreme ce nu te interesează pe unde s-a stabilit și cum trăiește, nici pe ea n-o interesează ce citești, pentru că o roade invidia: tu citești, ea îi șterge la cur pe bătrâni, în Anglia.

În urmă cu un an, amicul L. ți-a spus clar, fără menajamente: „Îmi bag picioarele în lecturile tale!” De atunci, nu l-ai mai sunat, n-o să-l mai suni, îl urăști. Pe prietenul S. nu-l poți apela, are destule pe cap, are grijă de nevastă-sa bolnavă, de părinții săi, bătrâni și bolnavi, numai de lectura ta nu-i arde acum! Te gândești și la L., absolvent de Litere, sigur ți-ar înțelege bucuria, dar la ora asta este pe traseu, angajat la Glovo, nu poți să-l deranjezi când conduce în trafic, când livrează…

Recomandări

Încă cinci ani cu Erdogan. Ce înseamnă asta pentru Turcia polarizată și suferindă economic, pentru Europa și războiul de lângă noi

Prietenul M., care se chinuiește să se angajeze lucrător comercial la supermarket, dar fără succes (este sărit de 50 de ani), ți-a sugerat să te angajezi promoter la o editură sau la un site de cărți, dacă tot îți place să citești. Te-ai simțit jignit, următoarele voastre discuții au fost despre prețurile din piață… Ultima dată când l-ai apelat pe D, mărturisindu-i bucuria unei lecturi, ți-a răspuns laconic: „Lectură plăcută și folos să ai!”.

Ce folos să tragi dintr-o lectură? Nu i-ai răspuns și nici nu te-ai gândit vreodată, serios, la ce-ți folosește lectura, nu câștigi bani, notorietate, audiență, funcții la stat, glorie…

Să-l suni pe domnul C! Să-i strigi în telefon, pentru că nu prea aude, să-i strigi și să-i repeți fiecare frază, la fel ca în urmă cu mulți ani când citeai o carte bună, să-i povestești finalul acestui roman*: „Să nu mă uiți!” Dar nu l-ai mai sunat de mult pe domnul C., măcar să-l întrebi de sănătate, l-a lăsat vederea, l-au lăsat puterile, lasă-l în pace, nu-l deranja… N-am să te uit, domnule C.!

Te uiți la cartea de pe genunchii tăi. Dacă n-ai fi deschis-o, n-ai fi ajuns în halul ăsta de emoție, dar în același timp n-ai fi fost atât de dezamăgit, singur printre amici și prieteni, singur! Nu uita: nu ești ultimul cititor de pe pământ.

Recomandări

EXCLUSIV Juliette Binoche, interviu pentru publicul românesc despre noul film al său, o poveste de „senzualitate culinară”. De ce doi chefi celebri au stat lângă ea pe platou

Sunt destui oameni care citesc cărți cu pasiune în lumea asta plină de internet și video, de televiziune și rețele sociale, de conexiuni și breaking news-uri. N-ai de gând să-i cauți, să-ți găsești un loc în acele grupuri, dar îți pare rău că ai ajuns singurul cititor printre cunoscuții tăi. Poate au îmbătrânit, poate au obosit, poate s-au lăsat de citit. Ce s-a întâmplat cu ei? Dar cu tine? La un moment dat, când mai aveai puterea și curajul să le povestești, ai simțit că lecturile tale (modeste) și bucuria ta (sinceră) îi crispează, îi lasă reci, că ești de-a dreptul patetic, ridicol, arogant, caraghios, neserios și irelevant cu această îndeletnicire… Taci!

Te uiți din nou cartea de pe genunchi cu gândul să-i recitești finalul: „Să nu mă uiți!” Te lovește un soi de furie: nu suni pe nimeni, nu scrii nimănui, n-ai nevoie de aplauze și admirație, păstrezi doar pentru tine, asta este o lectură neîmpărtășită, o lectură care este o fantomă în viața ta…

Asta este: fantoma! Arunci cartea, te repezi la bibliotecă și alegi la fix cartea care ți-a venit în minte, o deschizi și începi s-o răsfoiești, știi unde să cauți, ai găsit repede și citești:

„DUHUL: …Mă duc. A licuriciului lumină rece/ Prinde-a păli, vestind sosirea zilei. Adio și să nu mă uiți!” **

Hamlet! Uite că ți-ai găsit altă lectură, trebuie să recitești piesa! Să nu uiți ce-ai citit, să nu uiți bucuria acestei descoperiri, să te bucuri pentru fiecare carte care te îndeamnă să citești altă carte, din carte în carte, dar să nu-i uiți pe prietenii tăi!

De ce citesc. Scrisoare către prietenii mei

Știri mondene

Știri România