SAFE a picat în nesiguranță

Supărat de felul în care a fost lansat SAFE, Parlamentul European s-a plâns la Curtea de Justiție a UE că a fost ignorat în această speță, Comisia și Consiliul trecând pe lângă adunarea aleșilor europeni ca TGV-ul pe lângă gara Ciulnița. PE nu a pus la îndoială rațiunile programului, ci felul în care a fost aprobat și baza juridică a aprobării.

Anul acesta, judecătorii europeni au dat decizii în detrimentul PE (Eva Kaili, Monica Semedo). Merită amintit cazul Pfizergate, deși nu este un litigiu propriu-zis, în care, la rândul său, CE a fost sancționată pentru că nu a pus la dispoziția NYT mesajele dintre von der Leyen și șeful cel mare al Pfizer. Le-am menționat pentru notorietate.

Dispute între Parlament și Comisie nu sunt de ieri, de azi. SAFE este o miză specială și PE, o structură până la urmă legitimată prin votul dat de electoratul din statele UE, vrea să își lase amprenta distinctă în chestiunile de apărare și securitate, devenite presante prin forța lucrurilor. Este evident și un bun prilej de dat apă la moară sau de urcat pe val. Depinde cine ia cuvântul. În cealaltă parte, destul de des, Comisia este mai rapidă în înhățarea de capital de imagine. Sau așa dă impresia.

Ce se întâmplă cu punerea în operă a SAFE ne privește și ne afectează direct. Nu am fost printre cei care s-au repezit din prima (că nu ne stă în fire și fapte), dar am depus un portofoliu de proiecte, pritocite de cele mai strategice ministere, de „alte” instituții din SNAOPSN și binecuvântate de CSAT. 

Practic, mama, tatăl și nașii lor sunt o garnitură completă de stele văzute și nevăzute. Aproape trei sferturi vizează „șopingul” militar, despre care se presupune că va scoate de la ATI mare parte din sublim de anemica noastră industrie de apărare. Restul privesc infrastructura cu dublă utilizare, unde partea leului va fi luată (cum altfel) de autostrăzi și portul Constanța. 

În ceea ce privește proiectele militare „made by Romania” este suspans. Că sunt informații clasificate. Dar Consiliul European a enumerat cele două mari categorii. Nu știu cât de eligibili suntem prin forțe proprii la cea cu acces de lux: apărare aeriană și antirachetă, naval, drone, război electronic și IA. Că acolo se cere cu litere de neon: contractorii trebuie să fie în stare să controleze procesul de proiectare și dezvoltare.

Dar dacă, după model european, legislativul nostru va dori să ia la bani mai mărunți planul românesc, documentul este atât de blindat de epoleți, încât o va face doar înșirat în front. Un asemenea episod s-ar consuma fără emoții și fără reclamații la „cremenal”.

Foto ilustrativ: Shutterstock

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE