M-am plimbat două săptămâni cu certificatul verde al bunicii de 82 de ani. Nimeni nu și-a dat seama, nici măcar eu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Politicienii se întrec în declarații din care reiese că vor temporiza până la anulare legea verificării certificatului verde la locul de muncă. Argumentele principale sunt că restricțiile aflate în vigoare ar fi suficiente. Am văzut pe pielea mea cum sunt aplicate acestea. Fără să-mi dau seama, am intrat peste tot cu certificatul verde al bunicii și nu m-a întrebat nimeni de sănătate.
Ultimele două săptămâni de la finalul anului trecut, prins între cumpărăturile de Crăciun sau de Anul Nou și documentând mai multe materiale de presă, am intrat cu certificatul verde în mai toate centrele comerciale din Iași și în multe instituții publice. Am fost chiar și la un film, unde era dublu filtru: primul la intrare în mall, al doilea în cinematograf.
Nimeni dintre cei care mi-au verificat certificatul de vaccinare nu a sesizat că, de fapt, nu Cătălin Hopulele, 32 de ani, le bântuia holurile, ci bunica mea, Vîrvara, de 82 de ani. Nu am făcut vreun experiment social sau vreo investigație incognito. O simplă eroare.
După a treia doză, am generat din nou certificate verzi pentru mine și pentru bunica mea, în aplicația Guvernului. Când le-am descărcat, am încurcat PDF-urile între ele. Ba chiar mi-am salvat noul document în memoria telefonului cu numele „adevăratul certificat”, ca să fiu sigur că nu-l încurc cu precedentul.
Certificatul verde la locul de muncă
Nu îi judec pe cei care mi-au scanat certificatul: dacă legea nu le dă voie să legitimeze clienții, poate chiar e greu să faci efortul de a vedea dacă ai în față un bărbat de 32 de ani sau o femeie de 82. Apoi trebuie să te cerți cu fiecare om în parte, că alt instrument n-ai, decât să chemi poliția. Și asta în cazurile foarte evidente, că în rest oricum e foarte ușor de ocolit sistemul.
Dar după ce două săptămâni în care m-am plimbat cu certificatul bunicii, mi-e clar că actualele restricțiile nu-și ating scopul. Vorbim, firește, despre stimularea vaccinării.
Impunerea obligativității certificatului verde la locul de muncă ar fi putut relansa acest proces. O spun specialiștii.
În plus, ar repara și o altă „nedreptate”: în centrele comerciale, în restaurante și în instituțiile publice sunt mulți angajați care au refuzat să se vaccineze anti-COVID-19, dar au însă acces în zonele în care clienții intră doar cu certificat.
Calculele politice par să primeze și ne îndepărtează de o soluție prin care responsabilitatea verificării certificatelor de vaccinare ar fi revenit angajatorului. Acesta putea fi tras la răspundere dacă Icsulescu muncea fără certificat, aici n-ar fi mers cu certificatul bunicii.
Explicațiile pentru care am ajuns în situația aceasta, în care am avea nevoie de impunerea verificării certificatului la locul de muncă, sunt foarte multe.
O bună parte a populației nici nu e de condamnat: același stat care i-a dezamăgit 30 de ani îi roagă acum să aibă încredere în ce le spune și să se vaccineze.
De aici și nevoia de reguli și de reglementări mai stricte, nu merge pe încredere. Și nu suntem singurii din Europa care am avea astfel de filtre.
Ce am văzut în Franța
În Franța, președintele Emmanuel Macron a trimis în Parlament o serie de restricții cu scopul declarat de a le face viața grea conaționalilor nevaccinați. În România, președintele Klaus Iohannis este cel care, potrivit presei, a recomandat abandonarea dezbaterilor din coaliție pe marginea certificatului verde la locul de muncă.
Am fost timp de o săptămână la Paris și m-a surprins cu câte strictețe se respectă regulile de protecție anti COVID-19. Am văzut doar doi oameni fără mască la metrou în toate zilele cât am stat acolo, unul dintre ei în noaptea de Revelion, sprijinit de doi prieteni în drumul spre casă.
Mai rar câte o mască în barbă sau un nas pe afară în magazine, dar acestea se înmulțeau cu cât mergeai dinspre centru spre periferie. M-am întâlnit cu controale dese ale Poliției, finalizate cu amenzi, dublate chiar și de o agresivitate exagerată, aș aprecia eu, din bula mea din România.
Altfel, modul în care se verifică certificatului verde la Paris nu diferă de Iași. Se face verde aplicația în urma scanării? Perfect, nu se uită nimeni ce apare pe ecran.
Ba chiar la intrarea în Arcul de Triumf, fiindcă nu găseam cardul în portofel, am scos întâi buletinul, să fac loc să caut. Casierul mi-a spus din start că nu are nevoie de niciun act de identitate: „No ID mister, we are not the police”. Aproape că-mi doresc să fi încurcat certificatele, ca să vadă și bunica Parisul.
Valul al V-lea cu garda jos
În Franța, Parlamentul a dezbătut intens o lege care va aduce restricții suplimentare pentru nevaccinați. În România, proiectul a fost abandonat. Ministrul sănătății spune că nu-i mai vede urgența, pentru că ar produce efecte de abia când vom ieși din valul al V-lea.
Alimentând astfel teoriile că Omicronul e mai slăbuț. Și că din vară pandemia se termină, la ce să ne mai trebuiască certificat verde la locul de muncă? Ne luăm jucăriile și mergem fiecare la casa lui, să ne specializăm în următoarea problemă arzătoare, după ce am epuizat epidemiologia: încălzirea globală, familia tradițională, Rusia.
Nu există în momentul de față nicio dovadă științifică în direcția asta, ci doar speranțe și dorințe. Dar n-ar fi prima oară când ne hrănim cu iluzii, nu?
