O greșeală: disprețuirea Parlamentului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În sinea sa, publicul care se ostenește să meargă vot disprețuiește persoanele pe care le trimite la patru ani de trai privilegiat ca aleși ai poporului. Poate e vina scrutinului de listă, unde personalitățile individuale se topesc sub sigla de partid. După cum, rarii „băieți buni” (sau fete) rămân din diverse jene interioare în umbra „răilor”. Așa se va întâmpla și anul acesta, când votul pentru Parlament este făcut sendviș între cele două tururi ale prezidențialelor.
De când o revoluție sângeroasă a restabilit Parlamentul, cu luminile și umbrele sale, distinsa adunare s-a târât cel mai adesea în coada măsurătorilor sociologice ale încrederii în instituțiile statului. Și această sancționare a fost folosită, alături de alte considerente mai mult sau mai puțin curate în tentativele de a-i schimba atât felul de a fi ales cât și fizionomia.
În 2007, din 4.851.470 de persoane care au votat într-un referendum național, quasi-unanimitatea opțiunilor (81,36% - 3.947.212) s-au dat pentru alegerea Legislativului prin vot uninominal. Nu suficient pentru validare, pentru că participarea la vot a fost mică (26,51%). În 2009, cu o prezență la vot aproape dublă (50,95% - 9.320.240), 7.765.573 de oameni (88%) au spus un „DA” hotărât unui parlament unicameral, cu maxim 300 de membrii. Referendumul a fost validat la mustață și astea i-au fost cele 15 minute de glorie.
Au fost două momente în care desconsiderarea față de felul în care arăta „organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”, așa cum este definit prin scrierea fundamentală care este Constituția României (o cărticică pe care ar trebui să o citim și recitim mai des), a îmbrăcat forme active în scopuri constructive. Mai bune decât dărâmarea gardului Casei Poporului, gândurile cu bip-bip scrise pe buletinele de vot sau votul nul.
Folositor ar fi ca asta să se întâmple și acum. Strâmbăm din nas și ridicăm din sprânceană, dar ceea ce se întâmplă în Casa Poporului ne influențează viețile.
Deputații și senatorii nu mai prididesc să voteze proiecte de lege pentru aprobarea unor ordonanțe de urgență guvernamentale. Polul dominant al legiferării s-a mutat la guvern, ceea ce este o anomalie. „Nu ținem proiecte de lege în sertar”, se rățoia o senatoare importantă la reprezentanții unui minister strategic, dar anemic la produs legi. Problema este că parlamentarii au prea puține inițiative legislative proprii pe care să le pună pe masă. Sunt „unica autoritate legiuitoare”, dar pentru ce li se servește de la guvern.
Și atunci ar trebui să li se bată mai des la ușă, să li se spună, să fie educați, să se facă presiuni din partea celor care i-au ales pentru o corectă așezare pe șina rostului lor. Că acum sunt deraiați.
Și nu în ultimul rând, ar fi timpul ca „băieții buni” (și fetele) să își încerce forțele pentru intrarea în Parlament pe pingelele proprii. Puterea exemplului personal nu este vorbă în vânt. E nevoie de deputați și senatori aleși independent. Și nu pentru că un prezidențiabil a trâmbițat că e momentul lor.
Nu prea mai e loc de dispreț prin ignorare și încuiat supărat prin turnuri de fildeș. Stăruințele și revoluțiile pot fi în multe feluri. Și este mult loc de manevră.
Foto: Hepta
Liliana60 21.11.2024, 22:50
Să nu minimalizăm rolul pe care mass media l-au jucat în decredibilizarea instituției parlamentului. Inițial, presa i-a dat lovituri serioase, a urmat apoi președintele Băsescu..iar apoi tot presa remarcă, ipocrit, că opinia publică, cetățenii isi disprețuiesc/urăsc, chiar reprezentanții. Da, aceștia au nenumărate păcate, dar reîntoarcerea la Marea Adunare Națională nu e soluția. Până la urmă, parlamentarii nu pot fi cu mult peste profilul moral și profesional al celor care i-am ales.
Daniel_96 22.11.2024, 15:32
Vinovatii pentru aceste oferte cu candidati sunt, stim bine, presedintii partidelor care s-au tot perindat la conducerea lor. De ei a depins ca partidul sa se faca, sau nu, de rusine in fata tarii. Au fost propusi de multe ori niste Neica Nimeni, doar pentru ca au sponsorizat. Au ajuns in Parlament tot felul de impostori, de necalificati, pentru ca cineva cu adevarat calificat, care are o diploma adevarata, o profesie, nu accepta sa se manjeasca intrand in partid, sa se transforme intr-un om de plastilina, dispus sa inghita orice mizerie facuta acolo.