O greșeală: disprețuirea Parlamentului

De când o revoluție sângeroasă a restabilit Parlamentul, cu luminile și umbrele sale, distinsa adunare s-a târât cel mai adesea în coada măsurătorilor sociologice ale încrederii în instituțiile statului. Și această sancționare a fost folosită, alături de alte considerente mai mult sau mai puțin curate în tentativele de a-i schimba atât felul de a fi ales cât și fizionomia. 

În 2007, din 4.851.470 de persoane care au votat într-un referendum național, quasi-unanimitatea opțiunilor (81,36% – 3.947.212) s-au dat pentru alegerea Legislativului prin vot uninominal. Nu suficient pentru validare, pentru că participarea la vot a fost mică (26,51%). În 2009, cu o prezență la vot aproape dublă (50,95% – 9.320.240), 7.765.573 de oameni (88%) au spus un „DA” hotărât unui parlament unicameral, cu maxim 300 de membrii. Referendumul a fost validat la mustață și astea i-au fost cele 15 minute de glorie. 

Au fost două momente în care desconsiderarea față de felul în care arăta „organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”, așa cum este definit prin scrierea fundamentală care este Constituția României (o cărticică pe care ar trebui să o citim și recitim mai des), a îmbrăcat forme active în scopuri constructive. Mai bune decât dărâmarea gardului Casei Poporului, gândurile cu bip-bip scrise pe buletinele de vot sau votul nul.

Recomandări

Castelul Peleș, închis parțial pentru turiști. Măsurile luate după ce Libertatea a scris despre starea critică în care se află muzeul și scandalul biletelor revândute

Folositor ar fi ca asta să se întâmple și acum. Strâmbăm din nas și ridicăm din sprânceană, dar ceea ce se întâmplă în Casa Poporului ne influențează viețile. 

Deputații și senatorii nu mai prididesc să voteze proiecte de lege pentru aprobarea unor ordonanțe de urgență guvernamentale. Polul dominant al legiferării s-a mutat la guvern, ceea ce este o anomalie. „Nu ținem proiecte de lege în sertar”, se rățoia o senatoare importantă la reprezentanții unui minister strategic, dar anemic la produs legi. Problema este că parlamentarii au prea puține inițiative legislative proprii pe care să le pună pe masă. Sunt „unica autoritate legiuitoare”, dar pentru ce li se servește de la guvern. 

Și atunci ar trebui să li se bată mai des la ușă, să li se spună, să fie educați, să se facă presiuni din partea celor care i-au ales pentru o corectă așezare pe șina rostului lor. Că acum sunt deraiați.

Și nu în ultimul rând, ar fi timpul ca „băieții buni” (și fetele) să își încerce forțele pentru intrarea în Parlament pe pingelele proprii. Puterea exemplului personal nu este vorbă în vânt. E nevoie de deputați și senatori aleși independent. Și nu pentru că un prezidențiabil a trâmbițat că e momentul lor.

Recomandări

Ce vă faceți dacă-l înfiază regimul Trump pe Georgescu? S-a făcut toată lumea „tradițională”, Simion s-a „europenizat”

Nu prea mai e loc de dispreț prin ignorare și încuiat supărat prin turnuri de fildeș. Stăruințele și revoluțiile pot fi în multe feluri. Și este mult loc de manevră.

Foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News