Sunt deja peste trei săptămâni de când a început etapa a doua a campaniei naţionale de vaccinare anti-COVID-19 în România, iar până la această oră, comitetul naţional de vaccinare spune că a vaccinat numai 157 de persoane fără adăpost.
Cifra a fost furnizată ziarului de Adriana Pistol, şefa Institutului Naţional de Sănătate Publică.
Nici 5% din persoanele fără adăpost nu au fost vaccinate încă, arată datele Registrului Naţional de Vaccinare
Nu este surprinzător că doar o mică parte dintre oamenii fără adăpost ai României au avut acces la vaccinare. De fapt, statul uitase complet de acest grup vulnerabil, după cum a scris Libertatea în luna ianuarie. La câteva zile după semnalul de alarmă tras de ziar, guvernul introducea şi persoanele fără adăpost, şi persoanele cu dizabilităţi în etapa a doua a vaccinării – aşa cum, de altfel, ghidurile OMS recomandaseră încă de la bun început.
Dar această incluziune a fost doar una de faţadă.
Săptămâni mai târziu, într-o conferinţă de presă, dr. Gheorghiţă încă vorbeşte la viitor: „vom vaccina şi persoanele fără adăpost”, „vom face o catagrafiere a persoanelor fără adăpost”.
La insistenţa Libertatea, revine şi spune că, de fapt, a început şi vaccinarea persoanelor fără adăpost. „Cam 90 de persoane”, spune Gheorghiţă. „Sunt mai mulţi”, îl contrazice Adriana Pistol, director la INSP. Potrivit evidenţei din Registrul Naţional Electronic de Vaccinare, sunt 157 de persoane fără adăpost vaccinate în România, în condiţiile în care numai în Bucureşti se estimează că ar fi peste 5.000.
Un caz profund de discriminare
În ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi, nici până astăzi, 9 februarie, autorităţile nu au găsit o soluţie pentru a construi o categorie separată pe platforma STS, astfel încât şi persoanele cu dizabilităţi, respectiv însoţitorii lor să se poată înscrie direct şi individual, aşa cum prevede legea.
Această disfuncţionalitate a platformei încalcă drepturile a aproximativ 800.000 de oameni, estimează Mădălina Turza, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi.
Momentan, doar pentru persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate s-au găsit soluţii. Acolo, vaccinarea se face prin intermediul direcţiilor de asistenţă socială.
În cadrul conferinţei de presă din 9 februarie, dr. Gheorghiţă a spus că STS lucrează la o soluţie „în zilele următoare”, pentru ca platforma să valideze persoanele cu dizabilităţi folosind baza de date a Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, dar atât el, cât şi reprezentantul STS au refuzat să dea un termen-limită pentru operaţionalizarea soluţiei tehnice.
„Categoric, persoanele din această categorie n-au fost uitate. Este o funcţionalitate care se dezvoltă. Într-adevăr, au fost o serie de întârzieri legate de implementarea propriu-zisă a acestei funcţionalităţi, dar în niciun caz nu este un aspect care a fost trecut cu vederea, dimpotrivă, am avut mai multe discuţii şi va fi operaţionalizat, cred că în zilele următoare” – Valeriu Gheorghiţă.
Între timp, pe 10 februarie, se dă startul programărilor pentru 200.000 de doze din vaccinul AstraZeneca, la care, teoretic, şi persoanele cu dizabilităţi ar putea apela, dacă au până în 55 de ani, însă nici de această dată acestea nu se pot programa pe platforma STS. Un caz de discriminare profundă, care ar putea ajunge oricând la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
O treime dintre persoanele instituţionalizate nu au primit încă prima doză de vaccin
Prioritatea zero a etapei a 2-a a vaccinării o reprezentau însă vârstnicii şi persoanele cu dizabilităţi din centrele medico-sociale. Dacă săptămâna trecută, Gheorghiţă spunea că au fost vaccinate aproape 60% dintre persoanele instituţionalizate, astăzi, şeful CNCAV a spus că s-a trecut de procentul de 60%. În total, din centrele rezidenţiale sunt vaccinate 26.793 de persoane.
Aproximativ unu din 450 români este rezident al unui centru medico-social – adică persoană cu dizabilităţi sau vârstnic instituţionalizat. Dar, în 2020, unu din 14 decese de COVID a fost înregistrat la oameni din centrele rezidenţiale. Acesta era motivul pentru care, teoretic cel puţin, aceştia urmau să fie primii vaccinaţi în etapa a doua. La 9 februarie, mai mult de o treime din persoanele din centrele rezidenţiale nu au fost încă vaccinate.
Măsura unei societăţi o dă felul în care îi protejează pe cei mai vulnerabili, iar în acest moment, România nu ia notă de trecere – în ciuda randamentului bun la vaccinare, care ne situează pe locul 3 în Europa la numărul de doze administrate la suta de mii de locuitori.
Mai grav e că autorităţile nu dau semnale că vor cu adevărat să corecteze această tendinţă. Mai exact, şeful CNCAV insistă că în aprilie va lua startul a treia şi ultima etapă a vaccinării, deşi, întrebat de Libertatea ce procent din populaţia vulnerabilă – vârstnici, bolnavi cronici – va fi vaccinat până atunci, el însuşi recunoaşte că nici măcar un sfert. Doar vârstnicii şi cei cu boli cronice sunt estimaţi numeric la peste 4 milioane de români – estimarea face parte din strategia naţională de vaccinare.
„Până la sfârşitul lunii martie, am putea vaccina circa 1,4 milioane de persoane, cu prima doză – incluzând şi etapa 1, înseamnă chiar mai puţin de un sfert”, a admis Gheorghiţă. Totuşi, „etapa a doua va continua în paralel cu etapa a treia”, explică tot el, pentru că „vor fi autorizate noile tipuri de vaccinuri”.
„Vom avea milioane de doze pe lună şi o să fim în situaţia să nu avem pe cine vaccina”, explică şeful campaniei naţionale de vaccinare motivul pentru care etapa a treia se deschide înainte să se încheie a doua etapă. „Dar vom păstra acest raport şi din aprilie: 75% din doze vor fi pentru populaţia vulnerabilă, restul pentru populaţia generală”.
E neclar pe ce se bazează Gheorghiţă şi când promite milioane de doze pe lună, date fiind problemele recente cu stocurile, dar şi când se bazează pe o ezitare largă a populaţiei vulnerabile la vaccin, care să impună necesitatea de a vaccina populaţia generală în paralel, înainte de a încheia imunizarea tuturor celor din grupurile vulnerabile care doresc să se vaccineze.
Între timp, sunt tot mai multe semnale din comunitatea ştiinţifică internaţională că imunitatea de grup nu este un obiectiv realist cel puţin până la jumătatea anului, motiv pentru care ţărilor li se recomandă să-i prioritizeze pe cei vulnerabili – din cauza vârstei sau a afecţiunilor cronice, atât pentru a minimiza numărul deceselor, cât şi pentru a elibera spitalele de povara pandemiei.
României nu-i rămâne decât să aplice mai conştiincios aceste recomandări şi să-i protejeze cu adevărat pe vulnerabili.