Mergi direct la conținut »
OPINIE / PAH, despre ziua independenței României: „Sunt viu dintr-o fericită întâmplare”
Opinii Libertatea > Opinii > OPINIE / PAH, despre ziua independenței României: „Sunt viu dintr-o fericită întâmplare”

OPINIE / PAH, despre ziua independenței României: „Sunt viu dintr-o fericită întâmplare”

Opinie de
Patrick André de Hillerin
Toate articolele autorului

Pe 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu, cel mai mare politician al acestor locuri din toate timpurile, a ținut un discurs fabulos în Parlament, citind și proclamația de independență a României.

Mă trag dintr-o destul de veche familie franțuzească, înnobilată de Francisc I al Franței, în 1525, la asediul Paviei. De acolo vine “de“ din numele nostru. De la René, primul conte de Hillerin, înnobilat pentru că în bătălia aia nenorocită a salvat viața regelui Franței.

Nu mă dau mare, nu sunt lucruri realizate de mine, ci de strămoșii mei. Explic doar de unde vine numele ăsta ciudat.

Sunt parte francez, parte secui, parte moldovean. Dar m-am născut în România, am crescut în România, iar asta, încă, nu m-a omorât. Dimpotrivă.

Dacă mă nășteam în Franța, acolo unde mă trimit comentacii online când nu le place ce scriu, probabil aș fi urmat același parcurs profesional.

Pe 7 ianuarie 2015 aș fi fost în redacție, iar azi, șablon, aș scrie articole cu îngerii. Pentru că, desigur, aș fi fost mort.

Aș fi murit în ziua aia, alături de Cabu, Charb sau Wolinski, pentru că redacția Charlie Hebdo ar fi fost, cu siguranță, locul în care aș fi lucrat, dacă mă nășteam în Franța. Îi știam pe oamenii ăia, chiar și așa. Mai făceau mișto de mine, din când în când, îmi mai publicau câte o glumiță, deși scriu rar și prost în franceză.

Dintr-o fericită întâmplare (pentru mine), m-am născut în România. Așa că n-am murit în ziua în care a murit jurnalismul ireverențios în Franța și cam în tot vestul Europei. Dar mor, de atunci, puțin câte puțin, în fiecare zi, la braț cu țara în care m-am născut.

Pe 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu, cel mai mare politician al acestor locuri din toate timpurile, a ținut un discurs fabulos în Parlament, citind și proclamația de independență a României.

Au trecut de atunci 142 de ani. Suficient timp pentru a uita că 9 mai e ziua independenței României.

Pentru unii, ziua în care și-au declarat independența e zi națională.

“Independence Day“ se cheamă în SUA și se sărbătorește pe 4 iulie. Politicienii noștri știu asta, pentru că se înghesuie să cerșească inivtații la petrecerea de la ambasadă, în fiecare an. Independența României însă n-o mai sărbătorește nici un politician.

Pe 9 mai, de multă vreme, noi sărbătorim Ziua Europei. În multe dintre orașele țării, uneori chiar și prin comune, pe scene fastuoase cântă, pe bani publici, vedetele de carton ale țării. Sărbătorind Ziua Europei. Iar asta se vede și se simte, la alt nivel.

Atunci când am intrat în UE, nu ne-am cedat nici suveranitatea și nici independența. Dar suntem inventivi, creativi și geniali. Facem chestia asta cu cedarea acum, în zilele noastre.

Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Bihor întreabă, oficial, Curtea de Justiție a Uniunii Europene dacă există obligația de a respecta Constituția României și deciziile obligatorii ale Curții Constituționale. Teoretic, CJUE nu are nici un drept să se pronunțe asupra acestor chestii. Constituția fiecărei țări a UE este obligatorie în țara respectivă. Dar numai faptul că unii încearcă e trist.

9 mai era ziua independenței României. Era. Și, odată cu ea, murim și noi. Puțin câte puțin.

Close
Închide
  Close