Revoluția tehnologică modifică relația dintre societatea civilă și partidele politice. Transferul de putere, inevitabil

După 89, am avut felurite partide de lider (pretins charismatic). Pe de altă parte, am moștenit din totalitarism, dar și din substratul post-fanariot al clientelismului politic interbelic, tendința de a politiza excesiv viața socială. Cred că deținem un loc fruntaș în competiția nefastă a statelor în care numirile politice preced și sfidează selecția pe merit profesional.

Presa notează zilnic contra-exemple de oameni cu proptele în diversele coaliții guvernamentale, care sunt propulsați pentru contribuția lor financiară la pușculița partidelor, pentru rudenia convenabilă cu șefii de filiale, dar mai ales pentru cenușiul obedient al unei fidelități necondiționate față de binefăcătorii lor. E forma noastră orientală de sabotare a meritocrației, în numele unor solidarități tribale, dar și sursa slabei noastre performanțe în dezvoltarea generală a societății.

Excesul românesc al politizării

N-am observat, prin statele apusene unde am studiat sau am locuit ca diplomat, ca directorii de spitale, de școli, de instituții culturale sau de agenții guvernamentale să fie instalați pentru că au carnet de partid: acolo se caută CV-ul, experiența și profilul profesional cel mai apropiat de fișa postului, nu relația particulară dintre un cetățean și cutare, vremelnic, lider politic.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Excesul românesc al politizării tuturor funcțiilor publice produce instabilitate, promovează impostura și încurajează corupția. A fost adesea criticat, pe toate vocile și cu argumente de bun simț, fără ca situația (sau mai exact mentalitatea care o face posibilă) să se schimbe semnificativ. 

Iată de ce autonomizarea grupurilor intermediare (prin familii, Biserici, asociații profesionale, ONG-uri și voluntariat) se produce pe căile alternative oferite de social media, de internet, prin efortul tot mai vizibil al unor cetățeni care transferă zilnic puterea dinspre partide, spre societatea civilă.

E, de altfel, un fenomen global: cu cât noile tehnologii ne oferă, prin terminale inteligente, milioane de aplicații, comunități virtuale și tribune personale de exprimare publică, o putere în continuă creștere, cu atât se diminuează influența partidelor, în vreme ce înstrăinarea lor de societatea reală se adâncește dramatic.

Nihilismul, consumismul, hedonismul și societatea-spectacol au relativizat și desacralizat puterea, constant expusă criticilor și sarcasmului. Puterea a devenit mai întâi transparentă (pentru că opinia publică cere asta) și sfârșește prin a fi străvezie, dacă nu cumva spectrală.

Partidele pot doar tergiversa transferul de putere

O parabolă a fenomenului ne stă la îndemână, dacă privim dezvoltarea formulelor capitaliste de mobilitate urbană (sharing economy) care erodează monopolul statal asupra transportului public. Iar metafora epocală cea mai percutantă e privatizarea zborurilor spațiale, sub patronajul unor giganți digitali.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Politicile publice legate de digitalizarea economiei și a culturii (în sens larg antropologic) oferă terenul unde se poate încă afirma compromisul dintre puterea delegată (prin vot) și puterea efectiv deținută de fiecare membru al societății.

Altfel spus, partidele pot cel mult tergiversa calendarul unui transfer și mai intens de putere decizională de la ele către majoritatea tot mai vocală a corpului social activ. Rămâne de văzut dacă triumful subsidiarității (autonomia locală și individuală mereu mai consistentă) va periclita principiul democrației reprezentative. 

Necesitatea unei noi Constituții

Singura concluzie de etapă privește (probabil) necesitatea unei noi Constituții, care să rescrie contractul social în termenii realităților acestui secol: o lege fundamentală capabilă să reflecte puterea cetățeanului într-o  democrație digitalizată, să codifice principiile unei reforme administrativ-teritoriale profunde și să limiteze partitocrația, extinzând sfera libertăților individuale și raza de acțiune antreprenorială.

Partidele își mai pot căuta aliați în segmentele pasiv-asistate ale societății cel mult încă un deceniu. Pentru a supraviețui pe termen lung, ele au nevoie de un pact cu segmentul dinamic, urban, educat și critic al societății românești, cu care se află acum într-un conflict neproductiv și (deocamdată) inevitabil.

Urmărește-ne pe Google News