Am venit în Basarabia vara aceasta pentru copilul meu. Vreau să se joace cu copiii moldovenilor, ucrainenilor, ruşilor, găgăuzilor, bulgarilor, evreilor de aici. Avem alături şi copiii refugiaţilor.
Saşa nu ştie ruseşte şi ucraineană – doar câteva cuvinte. Mulţi copii aici sunt din familii mixte – unii ştiu, alţii nu ştiu româneşte. Unii vorbesc greu româneşte. Am nepoţi din familii mixte: români, ruşi, ucraineni, nemţi, americani, englezi, irlandezi, francezi – se vorbeşte în şapte limbi. Dar ei cumva se înţeleg. Cum? Pentru ei, limba, diferenţele nu sunt un impediment în a se juca, a se înţelege chiar şi atunci când au ceva de împărţit.
Copiii au această putere de a dizolva diferenţele. Pentru mine e foarte important ca băiatul meu să înţeleagă că diferenţele ne ajută, trebuie respectate, trebuie să ne bucurăm că suntem egali, dar diferiţi, să învăţăm unii de la alţii – diferenţa trebuie să fie bucuria de a învăța din ceea ce nu ai şi are altul, să fie ceva ce îmbogățește nu un motiv de violenţă, de ură care duce de obicei la un război în diversele lui forme.
Dar istoria celor maturi ne arată că toate războaiele pornesc de la o I-otă. O i-otă, o literă, un fonem, un sunet minuscul diferit, NEÎNSEMNAT, care aduce o mică modificare fonetică, dar nu schimbă sensul. Aşa încep crima, războiul, ura şi violenţa.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_1e6891b7ca7bf1f5035e3865043ba5ff.jpg)
Aşa cum cântam noi în adolescenţă Kino: război fără niciun motiv
Și de două mii de ani e război, un război fără niciun sens.
Dar să o luăm mai pe înţelesul omului modern. Povestea
Faimosul teoretician şi formalist rus Viktor Şiklovski – el povesteşte – mergea în timpul Războiului civil prin Ucraina (începutul secolului XX). Cu el în compartiment era un copil. Mergeau prin câmpiile întinse ale Ucrainei şi priveau pe geam. La un moment dat, trenul a început să traverseze un lan de „kukuruz”, porumb, popuşoi. Copilul a început brusc să plângă. Şiklovski a întrebat: ce se întâmplă, de ce plângi, care e motivul?
Şi copilul i-a spus istoria satului său. Era dintr-o zonă amestecată: localităţi de ucraineni, ruşi şi ştetl-uri evreieşti. A venit peste ei o bandă înarmată. I-a încolonat pe toţi, mici şi mari, şi i-a pus pe rând să rostească cuvântul – „kukuruz”. Cine rostea corect „ku-ku-ruz” era eliberat. Cine rostea cuvântul „ku-ku-uz”, ca mai toţi evreii – cu un r care nu se aude – era împuşcat.
Viaţa ta depindea de rostirea unei litere. Viaţa ta depindea de un sunet. De o I-otă. De atâta aveau nevoie ura, violenţa, războiul – era suficientă diferenţa unui sunet ca să justifice moartea unui copil.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_7b4df38dc5bcc26d91262de450333032.jpg)
Istoria care se repetă – Şibolet
Aţi auzit acest cuvânt? Cine a citit Vechiul Testament ar fi trebuit să-l fi auzit. E o istorie veche povestită în cartea Judecători.
Şibolet – asta este istoria din Vechiul Testament: Judecători 12: 4-6.
„Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentru că efraimiţii ziceau: «Sunteţi nişte fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!».
Galaadiţii au pus mâna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Şi când unul din fugarii lui Efraim zicea: «Lasă-mă să trec!», bărbaţii Galaadului îl întrebau: «Eşti efraimit?» Dacă răspundea: «Nu», atunci îi ziceau: «Ei bine, zi Şibolet». Şi el zicea Sibolet, căci nu putea să-l spună bine. Atunci, bărbaţii Galaadului îl apucau şi-l înjunghiau lângă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim”.
Şibolet – Sibolet: un mic sunet, o mică diferenţă insesizabilă au dus la un genocid.
Viktor Şiklovski spune că Şibolet este întotdeauna cu noi – noi mereu inventăm aceste diferenţe invizibile, insesizabile pentru a ne justifica ura, violenţa, crima, războiul. Regimurile, puterile, armatele, criminalii îşi inventează propriul Şibolet pentru a-şi legitima crima, războiul și genocidul.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_aad1f7054c220e9072e48a5b583432f5.jpg)
Aici e o tabără de copii fericiţi. Copiii – români, ucraineni, ruşi, bulgari, găgăuzi, nemţi şi americani – rămân să se joace pe malul Nistrului. Ei sunt fericiţi – ei încă nu ştiu problemele celor mari. Dar undeva în depărtare se aud tunurile…
Ei încă nu ştiu ce înseamnă Şibolet şi ce semnifică el. Şi sper nici să nu afle decât din cărţi.
Şibolet. Scriu aceste rânduri în timp ce trec Nistrul spre câmpiile Ucrainei de Sud spre Bugeac, de unde se trag ai mei.
Foto: Profimedia

:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_55837ef134d5a743e791bdcecadc002a.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/158_e4f41e44a21e42be2974bb8d0ec98ed9.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_35c44a62b08c826a834089f8f86a3192.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_185b4dc3ab226ddc5e0cba71364b92df.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/196_bfa59dcfb71524ddd2a6053964e59ab5.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/222_92faea3500008a52e02173a0ab434287.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/179_02cd2825a5f27dc7e95e1ef2fc6053af.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/179_90e0dc84100198a5f4954ea0e989675c.jpg)
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.