Un număr mare de publicații, tabloide sau nu, au dat știrea morții lui Mihai Constantinescu: de la Antena Stars la Cancan, Viva, până la știrilekanald.ro, a1.ro sau news.ro.
Evz.ro se lăuda chiar că publică ultimele cuvinte ale artistului, însă, după ce-a aflat că acesta este încă în viață, a scos pur și simplu știrea de pe site, lăsând în urmă doar o eroare 404.
Moartea face bani și trafic. E regula neagră pe care mai devreme sau mai târziu o învață fiecare jurnalist, chiar și aceia dintre noi care nu ne măsurăm profesionalismul în afișări.
Din primul meu internship, la stirileprotv.ro, cel mai bine țin minte că una din trei știri publicate pe site era despre Michael Jackson care murise deja cu o lună și jumătate înainte să ajung eu în redacție. Însă moartea lui încă făcea valuri printre utilizatorii internetului în România, așa că știrile curgeau.
Mult mai târziu, am lucrat pentru un săptămânal care trata moartea cu maximă reverență, cu ferpare lungi și pline de adjective pentru personalitățile din medicină care părăseau această lume.
La Digi24 am dat de o practică care s-a izbit de rămășițele mele de naivitate. Încă mi se pare uluitor că televiziunile pregătesc din timp reportaje despre viața unei personalități importante, materiale care trebuie să fie gata de difuzare chiar în secunda următoare morții acesteia.
Bine, aceste dosare sunt făcute de presa de calitate în toată lumea, important devine momentul în care le folosești.
Cum spuneam, moartea vinde.
Însă, dacă jurnalismul ar funcționa la standarde suficient de decente, fraza că un om este încă în viață nu ar fi niciodată titlul unei știri. Și asta pentru că, înainte de a-l declara mort, orice jurnalist ar face efortul de-a fi 150% sigur că subiectul lui chiar e mort. Și asta nu presupune să-i ia pulsul sau să învețe să interpreteze semnele vitale.
Regula e simplă și o spune un personaj din serialul ”The Newsroom”, într-un dialog fabulos scris de Aaron Sorkin:
”A doctor pronounces her dead, not the news” – ”Un medic o declară moartă, nu presa”.
În serial, pe scurt, o membră a Congresului ajunge împușcată la spital. În decurs de două minute, redacția de televiziune trebuie să ia decizia dacă să dea pe post știrea că femeia a murit – informație care deja apăruse în presa online, sau să aștepte să o confirme temeinic din propriile surse independente.
În cele din urmă, aleg să nu anunțe decesul femeii, iar decizia se dovedește corectă: pacienta supraviețuiește.
Decizia ar fi fost oricum corectă, fiindcă la momentul transmisiunii în direct, reporterii nu aveau informația verificată că politiciana murise. Pare să fi fost o dilemă profesională, dar în realitate ecuația e simplă.
Mult mai important decât să dai știrea primul este să dai știrea corectă
Furtuna de condoleanțe stârnită astăzi de știrile false este în sine o mică tragedie, care încalcă dreptul familiei artistului la respect și viață privată. Unii dintre prietenii lui au suferit probabil pe nedrept aflând din presă că le-a murit un apropiat. Eratele – dacă acestea ar exista – nu au cum să șteargă răul ăsta.
Însă, ca reporter, mai trist decât informația greșită mi se pare ce s-a făcut pentru corectarea ei. Publicațiile au scos pur și simplu știrea fără să își asume că au greșit, fără să o corecteze printr-o erată. Sau au rescris-o, insistând în derapaj și păstrând click-bait-ul, cum face b1.ro, care încă are pe site o știre cu acest titlu: „Cântărețul MIHAI CONSTANTINESCU a MURIT!” ANUNȚUL care a ȘOCAT toată România!
Astăzi, nu au murit nici Mihai Constantinescu, nici jurnalismul. Dar, în timp ce primul face progrese în spital – conform medicilor -, celălalt are simptome tot mai îngrijorătoare de alienare față de ce ar trebui să-l guverneze: adevărul.