Mesaj către sindicatele bugetarilor: Ne comportăm ca niște acrituri. Nu vreți însă să dăm și o mână de ajutor statului?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Am îngropat solidaritatea și ne-au apucat pandaliile de Facebook. Sunt și eu bugetar de vreo două luni și le transmit fraților și surorilor de suferință câteva chestii care se văd dinspre un novice. Poate vă sunt utile.
Cuprins:
Am lucrat vreo 20 de ani numai în mediul privat. Dar, v-am mai povestit aici, de câteva luni încerc aventura de profesor de română, adică bugetar. M-am înscris și într-un sindicat. Urmăresc mesajele și faptele venite din mediul bugetar și cred că pot rotunji deja câteva concluzii, și nu numai din sistemul de educație. Mi se pare că unele chestii nu sunt spuse destul de ferm.
Testarea în școli
Încep cu cea mai vehiculată știre, deocamdată neclară, despre testarea rapidă a elevilor în școli. Sindicatele au reacționat prompt: au scos în evidență neclaritățile (cum o facem mai exact?, de ce nu ni se dau proceduri clare?, de ce nu suntem ajutați?), au arătat incompetența miniștrilor de la Sănătate și Educație. Foarte bine. Dar am rămas cu un gust amar, dacă tot vorbim de testarea salivei.
De ce? Pentru că nu există un minim reflex de solidaritate. Sigur că nu mi-a convenit când am aflat că trebuie să pierd timp din ore și să îndemn copiii să scuipe în recipiente. Sigur că mi-am imaginat ce o să fie cu năzdrăvanii care oricum așteaptă un prilej să disturbe ora. Sigur că am văzut și eu valul negativ și din partea părinților care nici măcar cu testarea nu erau de acord și că practic, încă o dată, ministerul aruncă pe noi responsabilitatea, ba chiar ura părinților.
Chiar și așa, tot nu înțeleg de ce nu am dat dinspre sindicate un mesaj precum: vrem să ajutăm, vrem să fim parte din rezolvarea problemei, dar ajutați-ne să vă ajutăm!
Nu, sindicatele au ținut repede să spună că „nu putem fi constrânși să facem asta”. Da, bre, nu putem fi constrânși, dar nu mai învățăm și noi să facem chestii neconstrânși? Știu că avem zile grele, că tot plutește fantoma online-ului, că avem de recuperat, că în general trebuie tot timpul să recuperăm tot felul de chestii pe care ni le azvârle în cap o societate indiferentă. Dar am intrat în jocul lor! Ne comportăm ca niște acrituri. Sărim repede cu „drepturile și libertățile”!
Mai toate sindicatele au făcut la fel cu vaccinul. Repede, am cerut „libertăți”. Dar s-au făcut eforturi minimale de solidaritate și explicații măcar în interiorul breslei? Nu. Ne-am uitat și am scuipat în sân că nu suntem ca la unii privați unde ori te vaccinezi, ori „pa!”. Acceptăm liniștiți constrângerea altora. Și vedem totul ca pe o „constrângere”, pentru că, repet, am acceptat extirparea oricărui organ al solidarității.
Din celebrul dicton francez „libertate, egalitate, fraternitate” am făcut „libertate pentru mine și ai mei, egalitate pentru mine și ai mei, m….e fraternitate!”.
Avem drepturi ceva mai multe decât mulți lucrători din privat și le folosim la tot felul de chestii irelevante. Nu mă mir, m-au înnebunit și stângiștii mei (și din vest și de aici, mă refer la stângiști serioși, nu saltimbanci) cu tot felul de „libertăți” de a nu face injecție. Au uitat aproape toți că miza nu e să subminăm și ce mai avem din structuri de apărare colectivă, ci să obținem altele în plus. Adică pot să critic Pfizer și comportamentul unor multinaționale pharma și dacă fac un vaccin. Așa cum pot să iau un ibuprofen dacă mă doare capul la vreun protest sindical. După mine, obsedat de altfel de drepturi, sunt eforturi zadarnice și mai mult show-off decât luptă pe bune.
În loc să fi urlat solidar după bugete mai serioase pentru acțiuni antipandemie, în loc să fi urlat că nu e de ajuns să cumperi câteva vagoane de tablete de proastă calitate ca să rezolvi „online-ul” peștelui prăjit, în loc să fi urlat pentru drepturile altora la salariu minim mai mare, preferăm să ne pierdem în dezbateri de facebook.
M-am uitat la Vietnam în tot timpul crizei de COVID. Nu sunt țară bogată, nu au resursele noastre. Solidaritatea a fost fabuloasă, au luptat cu boala rațional și împreună. Nu avem cum să fim Vietnam, nu am trecut prin ce au trecut ei în ultimii 60 de ani. Dar boala de care suferim e de un individualism feroce. Cred foarte tare în rolul sindicatelor. De-aia v-o spun: nu mai pierdeți timpul cu irelevanța!, mai bine să ne pregătim de ieșit în stradă prin martie-aprilie când cuțitul va fi la os pentru mai mult de trei sferturi din populație. Da, pregătiți-vă să ieșim și pentru noi, dar și pentru alții, nebugetari.
Bugetarii care aruncă ser în chiuvetă
Mă uitam la știri cu ultima rețea de nesimțiți care au irosit vaccinul ca să le vândă certificate verzi unor proști ca noaptea, dispuși să plătească numai ca să nu ia un tratament gratuit de la stat. Da, deci sunt oameni care dau 200-300 de euro șpagă ca să arunce un cadru medical vaccinul la chiuvetă, vaccin cumpărat din bani publici și dat gratuit. Rețeaua de la Vama Petea din Satu Mare e ultima anchetată de DNA.
Aceste știri, nu puține, ne arată o altă realitate. Mai ales în zona de poliție, pompieri, vămi etc. avem oameni care nu-și mai știu de mult menirea de „servitor public”. Ei sunt antreprenori pe cont propriu.
E de ajuns să te uiți la casele foștilor vameși, polițiști de la economic etc., ca să-ți dai seama de ce urăște bună parte din popor ceea ce se cheamă „nesimțirea bugetară”.
Am apărat dintotdeauna angajații din sistemele publice. Suntem subfinanțați, suntem supraexploatați mulți dintre noi (zilele astea, mai ales cei din sănătate). Dar mai trebuie să ne mai facem și curat în ogradă. Cum se poate să avem nevaccinați șefi ISU, angajați DSP etc.? Cum se poate să avem atâția lideri în instituții bugetare care cred că trece gripa cu 20 de mătănii și două amulete protectoare? Să ne dăm două palme și să ne trezim, zic. Arătăm ca o ciurdă de iresponsabili, mulți săraci și cinstiți, alții, puțini, hoți, dar toți parcă din altă lume decât aia în care trăim cu adevărat.
Bugetarilor din sănătate, să fim puțin sinceri!
Sigur că sunt alături de angajații din sănătate. Dar și sindicatele lor, și angajații lor trebuie să semnaleze ferm și tare că avem probleme mai mari decât COVID. Și pentru rezolvarea lor aș protesta și mâine.
Avem oameni cu boli grave, plimbați între spitale și omorâți prin indiferență. Zilele trecute am aflat povestea unui vârstnic plimbat între București și Vrancea, deși trebuia operat de urgență, ținut pe holuri cu zecile de ore. Sau povestea tinerei de la Galați, moartă după ce a făcut septicemie și a fost văzută de trei rânduri de doctori!
Indiferența provine din subfinanțare, știu: păi atunci să cerem repede soluții pentru tratarea urgențelor ne-COVID. Cifrele cu morții de COVID sunt fioroase. Dar cifrele cu morți „colaterale”, generate de neputință, sunt horror absolut.
Trebuie să recunoaștem că, înainte de COVID, sistemul de sănătate se baza pe o proptea informală extraordinară: RUDELE. Tot ce nu dădea statul completau rudele bolnavilor. Spitalele erau pline de soți, soții, copii ai bolnavilor care dormeau pe scaune lângă patul bolnavului sau pe holuri. Ei frecau farmaciile să completeze stocul, ei mai schimbau scutecele pentru care nu erau destui infirmieri, ei trăgeau de personalul medical să fie mai atent. Acum porțile sunt închise. Cazurile de morți din neglijență s-au înmulțit. Neglijența e forțată de mână de lucru puțină și de bugetul inacceptabil de mic.
Dar s-o spunem tare! COVID nu doar a umplut ATI-urile. El a golit și holurile de familii care ajutau, de fapt, actul medical. Inclusiv corupția mică ajuta, iată că am spus-o și pe asta, oricât ne-ar durea. Am ajuns deci să nu avem nici paturi ATI destule și am eliminat și „personalul informal” din spital.
Nu priviți aceste sfaturi cu ură. Vin de la un om care crede în sisteme mari de solidaritate publică. Însă în situații excepționale ar trebui să ieșim din poziția asta de blazare apocaliptică. Asta era ideea. Să ne enervăm de la ce contează cu adevărat și să nu mai pierdem vremea cu pseudo-știință și pseudo-luptă pentru libertăți.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
