Porția de carte. Pisici, crime și multă cafea/Între destin și liber arbitru

Librăria Les Chats Noirs (Piergiorgio Pulixi, Editura Corint Fiction)

Dacă simți că viața te cam strânge și ai nevoie de un refugiu unde cafeaua are gust de pagini de carte, azi e momentul unei călătorii imaginare într-un colț de rai din inima Italiei. Mai exact în Cagliari, pe o străduță ascunsă de zgomotul lumii moderne.

Piergiorgio Pulixi, un autor pe care îl cunoaștem mai degrabă pentru ritmul ispititor din thrillerele sale cu polițiști și crime sângeroase, face un pas lateral surprinzător și ne propune o mică bijuterie: Librăria Les Chats Noirs, volum tradus în limba română de Cristina Gogianu.

În spatele tejghelei acestei librării specializate exclusiv în romane polițiste se află Marzio Montecristo, un bărbat pe cât de ursuz, pe atât de fascinant. Marzio nu vinde doar cărți; el vinde experiențe celor care, la fel ca el, sunt dependenți de „crimele pe hârtie”.

În librăria lui tronează două entități care fac legea: pisicile negre, care dau numele locului și care par să înțeleagă misterele mai bine decât oamenii, și clubul de lectură, format din câțiva clienți fideli, niște detectivi amatori care analizează marile romane ale genului noir cu o rigoare aproape chirurgicală.

Magia cărții lui Pulixi stă în felul în care bariera dintre pagină și realitate se prăbușește. Atunci când o crimă reală, nerezolvată de ani, începe să semene izbitor cu un scenariu de roman, poliția locală face ceva neașteptat: îi cere ajutorul lui Marzio.

Este o scrisoare de dragoste adresată marilor maeștri ca Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle. Pulixi ne provoacă la un joc de oglinzi. Marzio și camarazii săi din clubul de lectură trebuie să aplice logica deducției literare pentru a prinde un criminal din carne și oase.

Stilul lui Pulixi este, de data aceasta, unul cald, presărat cu umor fin și melancolie. Nu este doar un mister de rezolvat, ci și o poveste despre comunitate și despre cum pasiunile comune ne pot salva de la singurătate.

E o carte perfectă pentru weekendurile în care vrei să te simți detectiv, atent la detalii din propriul apartament. Îl recomandăm ca pe un „must-read” pentru cei care cred că librăriile sunt ultimele fortărețe ale magiei în orașele noastre grăbite.

Vitraliu din fragmente de fantomă (Cristina Demetrescu, Editura Trei)

Există momente în care viața pare o tablă de șah pe care piesele s-au așezat singure, fără să ne întrebe, iar noi ne uităm la ele cu mâinile în buzunare, neînțelegând mutările. Pentru acele momente și pentru toate dățile în care ne-am întrebat „de ce eu?”, Cristina Demetrescu a scris o carte care nu e doar o lectură, ci și o oglindă.

Cristina Demetrescu, pe care mulți o cunoașteți din ipostaza de astrolog, coboară de printre stele direct în mecanismele fine, uneori ruginite, ale psihicului uman.

Cartea reprezintă o construcție migăloasă, exact ca vitraliul din titlu. Cristina Demetrescu nu ne oferă rețete magice, ci ne invită la un soi de arheologie personală. Ce sunt „fragmentele de fantomă”? Sunt acele traume nerezolvate, acele umbre ale trecutului – al nostru sau al strămoșilor noștri – care proiectează imagini distorsionate asupra prezentului.

Autoarea traduce concepte ezoterice sau astrologice într-un limbaj incredibil de pământean. Ea ne explică de ce repetăm aceleași greșeli și de ce, uneori, simțim că purtăm pe umeri haine care nu ne aparțin.

De aici putem învăța cum ne recunoaștem propriile „umbre” fără să ne speriem de ele, de ce simpla conștientizare a unei probleme este deja jumătate din soluție sau cum să lipim laolaltă cioburile sparte ale experiențelor noastre pentru a crea un întreg luminos.

Nu este o carte de „self-help” roz, cu sclipici, care îți spune că totul va fi bine dacă gândești pozitiv. Din contră, te avertizează că drumul spre tine însuți trece prin locuri întunecate, dar că lumina care trece prin vitraliul tău interior merită tot efortul.

Dacă ați simțit vreodată că ați rămas „prizonierul” unui scenariu deloc plăcut, această carte poate fi o cheie. E o lectură densă, care te obligă să te oprești și să analizezi propriile alegeri.

„Suntem suma tuturor lucrurilor pe care le-am uitat, dar care nu ne-au uitat pe noi”, pare să fie firul roșu al acestei confesiuni terapeutice.

„Vitraliu din fragmente de fantomă” ne face să pricepem că viața nu este o succesiune de coincidențe, ci o operă de artă pe care avem datoria s-o restaurăm, printre propriile revelații.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE