Mai puțină birocrație, mai multă Europă

Dacă s-ar declara un cuvânt al anului în instituțiile europene de la Bruxelles, câștigătorul detașat și pentru 2024 și 2025 ar fi competitivitate. Și aș îndrăzni să spun că nu avem un alt candidat mai bun nici pentru 2026. Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene, a creat o strategie extinsă, de 400 de pagini, privind „viitorul competitivității europene”, care a devenit rapid o Biblie la Bruxelles. Și ca orice text de mare importanță,  a fost îndelung studiat și interpretat. Încă prea puțin implementat. 

Întrebarea fundamentală în acest moment este cum vom reuși să nu facem din competitivitate un refren birocratic, ci un cuvânt pe care cetățenii să îl înțeleagă prin transformări economice cu impact pozitiv. 

Competitivitatea unei economii e legată strâns de productivitate, tehnologie și derivă din politici comerciale deschise, stabilitate macroeconomică și investiții pe termen lung. În Uniunea Europeană, modelul integrat şi deschis al pieței unice a transformat regiunea într-o forță globală, fără a sacrifica standardele sociale: multe state membre se situează în fruntea clasamentelor privind speranța de viață, protecția socială și siguranța muncii. Creșterea economică europeană nu e un concept teoretic: integrarea europeană a dus deja la un nivel de trai semnificativ mai ridicat (de exemplu, după extinderile din 2004, produsul intern brut pe cap de locuitor al noilor membri este cu 30% mai mare decât ar fi fost altfel). 

România a experimentat pozitiv modelul de succes european. Și cum și noi suntem Uniunea Europeană, suntem și ar trebui să fim sincronizați cu ea. Suntem în acel moment în care, România, împreună cu UE, trebuie să se uite cu seriozitate înspre dezvoltarea infrastructurii, a capitalului uman, a politicilor solide și ușor de implementat. Pentru că toate acestea se traduc prin succes economic. 

Dacă la Bruxelles cuvântul-vedetă e competitivitatea, la București suntem într-un stadiu intermediar, iar cuvântul cheie e eficiența. Cea mai simplă definiție pentru acesta este folosirea optimă a resurselor pentru a produce bunuri și servicii, fără pierderi de potențial. Cu alte cuvinte, resursele trebuie alocate pentru ca toată lumea să fie avantajată. Nu tăierile de resurse sunt cheia eficienței, ci distribuția lor inteligentă. 

Dar un alt tip de tăieri preocupă instituțiile și partidele europene, și ar trebui să preocupe în aceeași măsură instituțiile și partidele românești – curățarea legislației de redundanțe și frâne. Partidul Popular European, din al cărui grup fac parte ca europarlamentar, și-a asumat această curățenie generală.  „Impunem oamenilor să respecte 20 de acte legislative diferite pe aceeași temă” e scris chiar în manifestul partidului. Și din păcate, e adevărat. Politicile corecte își pierd efectul dacă sunt îngropate sub obligații excesive și politicile excesiv de prescriptive sunt dușmanii dezvoltării economice. 

La nivelul Comisiei și Parlamentului European am început procesul, cu pachete de simplificare care privesc obligațiile de raportare pentru companii, obligațiile legate de sectorul agricol. Urmează regulile digitale, pentru energie și o reformă (sper ambițioasă) a sectorului telecom. Sigur, la nivel declarativ, multe din grupurile politice europene sunt de acord cu simplificarea. Dar, la nivel concret, suntem încă în paradigma caragialescă: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale.” 

România e într-un top UE deloc măgulitor, de țară în care procesele de emitere de autorizații (pentru orice) sunt extrem de lungi. Cauzele generale sunt de la exces legislativ și birocratic la lipsă de mijloace digitale. Și totuși, în timp ce UE lucrează și adoptă pachete de revizuire și simplificare, cu titlu de urgență, România se zbate în vechi formule de marketing – comisii care taie hârtii, oficiali care fac ordine. Dar, de fapt, autorizațiile întârziate nu înseamnă disconfort, ci lentoare economică și dezvoltare întârziată. Să nu mai injectezi birocrație în mediul privat e o necesitate, iar România, așa cum face UE în acest moment, ar trebui să treacă orice nouă propunere legislativă printr-un test de competitivitate. Avem nevoie de claritate legislativă și viteză în implementare. 

Mare parte din baza competitivității UE, așa cum și raportul Draghi o spune, e infrastructura – de transport, energie, digitală. În noul plan de buget financiar multianual, sumele pentru acest tip de investiții sunt considerabil mai mari, ceea ce e o veste bună pentru România. Dar fiecare lună pierdută fără un plan integrat pentru infrastructură este o șansă ratată de creștere. Poziționarea super centrelor de calcul pentru inteligența artificială va fi determinată de acces la energie ieftină, verde și abundentă, cu rețele de distribuție moderne. Dezvoltarea industriei de apărare se va face în țări cu rețele de transport terestre demne de secolul 21. Din acest punct de vedere, sper ca autoritățile de la București să simtă urgența absolută și să înțeleagă competiția acerbă în interiorul UE pentru banii de investiții. 

Și mai e un punct cheie care se referă la capitalul uman și, implicit, la sistemul de educație. Succesul economic, competitivitatea, nu există fără resurse umane. Dar acest aspect ține mai mult de statele membre decât de Uniunea Europeană. Oricâte strategii despre competențe am vota la Bruxelles, bugetele și calitatea sistemelor de educație rămân în sarcina țărilor. Dacă ne uităm la ultimul Eurostat, România ratează topul regiunilor cu cei mai mulți absolvenți de facultate, dar e în topul negativ al celor mai puțini copii înrolați în forme de educație timpurie. Rezultatele nu sunt deloc măgulitoare, dar corespund nivelului de investiții pe care statul l-a făcut și îl face în această privință. Învățământul nu e pușculița din care guvernul ia bani atunci când nu are, ci e factor esențial pentru competitivitate.  

Așadar, la Bruxelles sau la București, 2026 ar trebui să fie anul în care să dezbatem mai puțin și să aplicăm mai mult ceea ce știm că ne-ar putea face mai competitivi. Numai așa vom ieși din logica sloganurilor și vom intra în cea a dezvoltării. 

Adina Vălean este europarlamentar PNL, membru al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO) și membru supleant al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (ITRE). Între 2019 și 2024 a fost Comisar European pentru Transport. În trecut, a deținut funcțiile de președinte al Comisiei ITRE și ENVI, precum și cea de vicepreședinte al Parlamentului European. 

Foto: Arhivă personală

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE